ICCJ. Decizia nr. 3247/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3247/2009
Dosar nr. 201/32/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 201/32/2009 petenta I.G. a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data 28 ianuarie 2008 faţă de făptuitorii S.L.C.R., A.G., G.A. şi O.M., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât nu s-a confirmat existenţa acestei infracţiuni.
În motivarea plângerii petenta arată că este nemulţumită de soluţia dispusă de procuror întrucât hotărârile judecătoreşti pronunţate de făptuitori nu sunt corecte.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:
Prin rezoluţia nr. 1317/P/2008 din 28 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că reclamanta I.G. a declarat că înţelege să formuleze plângere penală împotriva:
- judecătoarelor S.L. şi A.G. care au pronunţat Sentinţa civilă nr. 8750/1995 a judecătoriei Bacău;
- judecătoarelor O.M. şi A.G. care au pronunţat Sentinţa civilă nr. 12346/1995 a judecătoriei Bacău;
- judecătoarei A.G. care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 10812/1998 a Judecătoriei Bacău.
Petenta a precizat că aceste hotărâri sunt nelegale şi netemeinice datorită faptului că judecătorii nu au analizat actele autentice depuse la dosare, comiţând astfel infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că doamnele judecător S.L.C.R., A.G. şi A.G. activează în prezent la Tribunalul Bacău, fiind citate la locul de muncă. Nu s-au prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a da declaraţii.
M.O. a fost citată la Cabinetul Notarial în condiţiile în care are profesia de notar din anul 2007. În nota dată în faţa procurorului a precizat că a pronunţat Hotărârea nr. 12346/1995 în calitate de judecător la Judecătoria Bacău în baza legii, conform probelor existente la dosar.
În speţă aspectele invocate de I.G. în plângerea penală se referă exclusiv la nemulţumirile sale legate de rezolvarea ce a fost dată cererilor şi apărărilor formulate în Dosarul civil nr. 20215/1994 al Judecătoriei Bacău şi de soluţiile date prin Sentinţele civile nr. 10812 din 17 decembrie 1998 şi 8750 din 27 iunie 1995 ale Judecătoriei Bacău în dosare în care nici nu a avut calitatea de parte.
Toate aceste chestiuni se circumscriu activităţii de judecată, astfel încât justeţea măsurilor luate se verifică tot într-un cadru jurisdicţional şi nu pe calea unei anchete penale.
Soluţiile pronunţate de magistraţi pe baza probelor administrate reflectă modul în care aceştia le-au apreciat în urma examinării lor, fapt care nu poate să conducă automat la concluzia săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală pe motiv că soluţia este nefavorabilă uneia din părţi.
S-a apreciat ca legalitatea şi temeinicia unor hotărâri judecătoreşti civile nu poate fi analizată în cadrul unui dosar penal constituit în urma formulării unor plângeri împotriva judecătorilor care au pronunţat hotărârile, ci doar în căile de atac prevăzute de procedura civilă, în condiţiile în care independenţa judecătorului şi supunerea lui numai legii sunt consacrate expres prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie.
În ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu reclamată, prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în condiţiile în care este sancţionată de C. pen. cu o pedeapsă cu închisoare de la o lună la 2 ani sau amendă, s-a constatat că în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale prev. de art. 124 C. pen., termenul prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen. fiind depăşit cu încă jumătate.
Prin urmare nu se impunea aprofundarea cercetărilor, de altfel neexistând indicii temeinice şi concludente cu privire la comiterea unor infracţiuni.
Prin rezoluţia nr. 205/II/2/2008 din 25 martie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluţii, arătând că judecătorii, cu ocazia soluţionării litigiului referitor la suprafeţele de teren, au avut în vedere actele invocate de petenta I.G. în prezenta plângere.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins plângerea petentei I.G. formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 131/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 28 ianuarie 2009, ca nefondată, menţinând rezoluţia sus-menţionată.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I.G., solicitând, prin susţinerea orală de la data judecării, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi reanchetarea cauzei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Recurenta nu a indicat cazul de casare în care se încadrează critica formulată şi din examinarea disp. art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. se constată că aceasta nu se încadrează în niciunul din cazurile pentru care hotărârile pot fi supuse casării în recurs.
În cauză s-au efectuat acte premergătoare care nu au pus în evidenţă existenţa unor încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu de către persoanele reclamate, în sarcina cărora nu s-a putut reţine că acestea ar fi avut, în soluţionarea cauzelor amintite de petentă, o activitatea abuzivă ori neglijentă, acestea desfăşurându-şi activitatea conform legii.
Petenta recurentă apreciază că hotărârile pronunţate de judecătoarele S.L.C., A.G. şi O.M. (în număr de 3) nu au ţinut seama, de drepturile sale, creându-i, astfel, un prejudiciu material.
Instanţa constată, că hotărârile respective beneficiază de autoritate de lucru judecat, nemaifiind posibilă reformarea lor, iar susţinerile petiţionarei constituie apărări de fond civile şi vizează modificarea acestora.
Or, în condiţiile legii, partea nemulţumită poate exercita căile de atac ordinare şi eventual extraordinare.
Împrejurarea că o soluţie dispusă de instanţă nemulţumeşte una din părţi nu este de natură să constituie infracţiune şi să atragă răspunderea penală a magistratului care a pronunţat-o.
Verificând şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care să conducă la casare, aşa încât, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1041/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
