ICCJ. Decizia nr. 3337/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3337/200.
Dosar nr. 8078/1/200.
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatele G.M. şi L.A., măsură care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că temeiurile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatelor este mai mare de 4 ani şi există indicii că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile impun în continuare privarea de libertate.
S-a constatat că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sensul că au primit bani şi alte foloase pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Poliţiei Vâlcea spre a facilita obţinerea unor permise de conducere.
Prin sentinţa penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea inculpatele au fost condamnate la câte 2 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata G.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, susţinând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai menţin.
Recursul declarat este nefondat.
Prin rechizitoriul din 6 octombrie 2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată, alături de alţi patru inculpaţi, pentru săvârşirea a două infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatei că în perioada 2006 - 2008 a pretins şi a primit de la mai multe persoane în baza a două rezoluţiuni infracţionale, suma totală de 17.500 Euro, lăsându-le să creadă că are influenţă asupra unor funcţionari publici din cadrul S.P.C.R.P.V. Vâlcea, Primăria Rm.Vâlcea, Poliţia Comunitară şi A.V.O.F.M. Vâlcea, pentru a-i determina să efectueze acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu.
Prin sentinţa penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, inculpata G.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, în total pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
Faţă de inculpata G.M. s-a menţinut măsura arestării preventive, dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3117/109/U din 26 septembrie 2008, potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen.
Faptele pentru care inculpata G.M. a fost trimisă în judecată şi condamnată , chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, prezintă un grad de pericol social deosebit, având în vedere împrejurările cauzei, cuantumul sumelor pretinse şi primite, persoana inculpatei care nu se află la prima faptă de acest fel, precum şi impactul pe care îl creează acest gen de infracţiuni asupra opiniei publice, aspecte care impun în continuare menţinerea stării de arest.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M. împotriva încheierii din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3282/90/2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3340/2009. Penal → |
|---|
