ICCJ. Decizia nr. 2803/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2803/2009
Dosar nr. 351/104/2008
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 25 februarie 2009, Tribunalul Olt, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 17 august 2008 iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.696,80 lei despăgubiri civile către Spitalul Municipal Caracal, reprezentând cheltuieli de spitalizare, şi la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă D.R.R.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă, constatând că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost, în esenţă, confirmată în urma cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarele:
În seara zilei de 30 septembrie 2007, C.D., fiind naş, a primit din partea finilor un plocon, astfel că acesta a organizat o petrecere la un local din municipiul Caracal, jud. Olt, unde au fost invitaţi, printre alţii, şi partea vătămată D.R.R., care este cumnatul său. La această petrecere a participat neinvitat şi inculpatul R.M.A.
Petrecerea respectivă a durat până, în jurul orelor 5,00, după care C.D. şi-a invitat apropiaţii, printre care şi pe partea vătămată, la domiciliul său situat în Caracal. Auzind despre petrecerea ce urma să continue, inculpatul R.M.A., fără a fi invitat. sa deplasat şi el la domiciliul sus-numitului unde s-a aşezat la masă.
Prima instanţă nu a reţinut, din situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, împrejurarea că, la un moment dat, partea vătămată D.R.R. s-ar fi ridicat de la masă şi s-ar fi deplasat pe o distanţă de 20 metri, la toaleta ce este aşezată undeva lângă gard; că îndată, de la masă, s-ar fi ridicat şi inculpatul R.M.A. care, după ce ar fi luat de pe masă o sticlă de 3/4 litri cu vin, ar fi plecat în urmărirea părţii vătămate, că acesta ar fi ajuns-o în apropierea toaletei şi, fără să poartă vreo discuţie cu partea vătămată, i-ar fi aplicat o lovitură în cap doborând-o la pământ. De asemenea, nu s-a reţinut că inculpatul ar fi lăsat victima în stare de comă, întinsă pe pământ, după care ar fi părăsit în grabă locuinţa martorului C.D., şi nici că partea vătămată, revenindu-şi după câteva minute, ar fi mers la masa ce era aşezată în curte şi le-ar fi adus la cunoştinţă rudelor, şi prietenilor săi, incidentul pe care inculpatul l-ar fi avut cu el, şi, în final, că partea vătămată, însoţită de rudele sale ar fi plecat în urmărirea lui R.M.A. pentru ai cere explicaţii cu privire la conduita sa (nereţinerea de către instanţă a acestor împrejurări prealabile rezultă din examinarea conţinutului paginii 3 a sentinţei).
Revenind la situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, se arată că, la un moment dat, inculpatul a părăsit domiciliul martorului, partea vătămată plecând în urmărirea sa.
În timp ce partea vătămată se deplasa pe str. Ion Neculce, din municipiul Caracal, l-a observat pe inculpat că se deplasa pe stradă, pe jos. Partea vătămată a fugit după el, timp în care cei doi s-au întâlnit, ulterior inculpatul, scoţând din buzunar un cuţit, i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului cauzându-i o plagă înjunghiată.
Prima instanţă nu a făcut referire la aspectul descris în rechizitoriu potrivit căruia tatăl inculpatului R.V., pentru a-şi apăra fiul, mai înainte de sosirea organelor de poliţie, ar fi înscenat că ar fi fost atacat de către partea vătămată şi persoanele care o însoţeau, rupând câteva uluci din gard pe care el le-a prezentat acestora şi că, din probele administrate, s-ar fi stabilit că partea vătămată nu a pătruns în domiciliul inculpatului, şi nu i-ar fi pricinuit distrugerile reclamate de tatăl său.
În aceeaşi pag. 3 a sentinţei se menţionează că probatoriul administrat nu a confirmat împrejurarea prealabilă a lovirii părţii vătămate cu o sticlă, în zona capului, de către inculpat.
Se mai reţine că, la câteva zile, inculpatul R.M.A. a părăsit teritoriul României, plecând în Spania, sustrăgându-se astfel urmăririi penale.
Ca urmare a leziunilor produse, partea vătămată D.R.R. a fost transportată la Spitalul municipal Caracal, unde a fost internată la Secţia Chirurgie, în perioada 1-15 octombrie 2007, cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă hipocondrul drept, cu secţiunea marelui epiplon, abces parietal, anemie posthemoragică acută, traumatism cranian închis", unde a suferit o intervenţie chirurgicală, viaţa victimei fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate la timp.
Ulterior, partea vătămată a fost examinată de către S.M.L.J. Olt, care i-a eliberat certificatul medico-legal 1300/ C/l din 7 octombrie 2007 din care a rezultat că aceasta a prezentat leziuni ce au putut fi produse la data de 1 octombrie 2007, prin lovire cu un corp înţepător - tăietor. A necesitat 24 - 26 zile îngrijiri medicale şi s-a concluzionat că leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei.
Audiat de instanţă, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuţitul în abdomen după ce a participat la petrecerea organizată de cumnatul părţii vătămate, la restaurant, cât şi la domiciliul acestuia, iar când a părăsit domiciliul respectiv, ar fi fost urmărit de partea vătămată şi ameninţat şi, pentru a scăpa, ar fi sărit gardul într-o curte, partea vătămată a sărit, de asemenea, gardul după el, şi în momentul când s-au întâlnit în curtea respectivă i-ar fi aplicat o lovitură cu cuţitul în abdomen.
Martorul C.D., organizatorul petrecerii, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, a relatat că îl cunoaşte pe inculpat, cu care era în relaţii bune, iar la petrecere a venit neinvitat şi l-a întrebat dacă îl lasă să participe, martorul fiind de acord.
La solicitarea apărării, au fost audiate martorele B.G. şi S.S.L., vecinele inculpatului. în depoziţiile date, acestea au relatat că, în noaptea de 30 septembrie 2007, au auzit gălăgie şi au ieşit în curte, ocazie cu care au observat că în curtea inculpatului se alia partea vătămată însoţită de câteva persoane, care făceau gălăgie.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, faptă prin care s-a pus în primejdie viaţa unei persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptei expuse anterior, respectiv că partea vătămată a alergat după inculpat, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi a mai fost condamnat în perioada minorităţii, nu este recidivist, are în întreţinere un copil minor şi a recunoscut săvârşirea faptei.
În final, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., sinceritatea acestuia, în sensul că a recunoscut şi regretat faptele.
Având în vedere că B.N.I., cu adresa nr. 1745733/ CRV/PM din 18 august 2008, a comunicat instanţei că inculpatul R.M.A. a fost arestat provizoriu, la data de 17 august 2008, de către autorităţile judiciare spaniole, în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 17 august 2008.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public şi inculpatul.
În principal, apelul Ministerului Public a vizat greşita individualizare a pedepsei (solicitându-se majorarea acesteia), iar apelul inculpatului, de asemenea, a vizat individualizarea pedepsei, solicitându-se reducerea acesteia prin reţinerea şi a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 107 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, majorând pedeapsa la 5 ani închisoare şi menţinând celelalte dispoziţii ale instanţei de fond.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Pentru infracţiunea de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal sunt de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare. în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., instanţa de fond putea să coboare pedeapsa sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an, aceasta apreciind că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare ar fi în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ar contribui la atingerea scopului preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţa de apel nu a fost însă de acord cu acest punct de vedere, apreciind că instanţa de fond a realizat o greşită evaluare a criteriilor de individualizare, punând un accent exagerat de mare pe acele criterii favorabile inculpatului, cu atât mai mult cu cât a reţinut în favoarea acestuia şi dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. În acest sens, s-a apreciat că instanţa de fond nu a avut în vedere, în mod real, gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, precum şi modalitatea în care acesta a acţionat, considerând în mod eronat că fapta are un grad scăzut de pericol social şi că folosirea cuţitului, chiar în împrejurările săvârşirii faptei, nu ar reprezenta o activitate infracţională deosebit de gravă. De asemenea, s-a apreciat că instanţa de fond nu a dat o relevanţă suficientă elementului de individualizare care ţine de persoana infractorului, considerând că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni ar contribui suficient la atingerea celor două scopuri prevăzute de art. 52 C. pen. (preventiv şi educativ), fără a acorda o atenţie specială cazierului judiciar al inculpatului, din care rezultă că acesta a mai fost condamnat de două ori în minoritate, pentru infracţiuni de aceeaşi natură cu cea din prezenta cauză (violenţă, respectiv tâlhărie).
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond, la solicitarea inculpatului, a audiat martorele B.G. şi S.S.L., vecinele acestuia şi, coroborând aceste declaraţii cu celelalte probe din dosar, a reţinut că inculpatul a fost urmărit de către partea vătămată şi de însoţitorii acesteia. De asemenea, instanţa de apel a apreciat că nu este întemeiată critica inculpatului referitoare la nereţinerea stării de legitimă apărare deoarece, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen., în nici una din cele trei variante, şi nici critica referitoare la nereţinerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei stări de provocare a inculpatului din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Nu a fost apreciată, ca întemeiată, nici critica inculpatului referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi reţin ut că ar fi lovit partea vătămată cu o sticlă în cap, deoarece din considerentele sentinţei apelate rezultă, dimpotrivă, că din nici o probă administrată nu a reieşit aplicarea unei astfel de lovituri de către inculpat părţii vătămate, la domiciliul lui C.D., situaţie confirmată şi de inexistenţa vreunei leziuni în zona capului în certificatul medico - legal obţinut de partea vătămată.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 4 C. proc. pen.
Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de către ambele instanţe, în esenţă acesta recunoscând fapta săvârşită, lovirea părţii vătămate cu cuţitul, sinceritate care a justificat, în opinia primei instanţe, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
În recurs, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere", nu a formulat alte cereri şi nici nu a propus alte probe.
Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite:
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat [(tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) - art. 175 alin. (l) lit. 1) C. pen.)] este sancţionată cu o pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani şi 6 luni ani închisoare, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 5 ani închisoare, situată deci sub minimul special.
Pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama:
- de dispoziţiile părţii generale a Codului penal;
- de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal;
- de gradul de pericol social al faptei săvârşite;
- de persoana infractorului;
- de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşa cum s-a menţionat, pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel, prin majorarea cuantumului de la 3 am şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, este situată sub minimul special al textului incriminator (7 ani şi 6 luni închisoare).
Această pedeapsă a fost aplicată în condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. c) C. pen. „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din, comportarea sinceră în cursul procesului ..", Înalta Curte apreciind ca nefiind justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei sub influenţa circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (l) lit. c) C. pen.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanţa de apel, răspunde principiului proporţionalităţii necesare între gravitatea faptei şi persoana inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea care va fi executată, pe de altă parte.
Critica inculpatului cu privire la nereţinerea în favoarea sa şi a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă".
Or, probatoriul administrat nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat". De altfel, apărarea a evitat să menţioneze în ce a constat efectiv comportamentul „provocator" al părţii vătămate, motivarea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., fiind legată de activitatea de urmărire a inculpatului de către partea vătămată.
Sesizată cu recursul inculpatului, şi constatând că instanţele anterioare au reţinut că probatoriul administrat nu a confirmat împrejurarea prealabilă a lovirii părţii vătămate în cap, cu o sticlă, de către inculpat, Înalta Curte nu poate examina care a fost mobilul (motivul) urmăririi inculpatului de către partea vătămată.
Simpla urmărire a inculpatului de către partea vătămată nu realizează condiţiile art. 73 lit. b) C. pen. (în care se menţionează ca activităţi „provocatoare" violenţa, atingerea gravă a demnităţii ori altă acţiune ilicită gravă).
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 107 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la data de 17 august 2008 la data de 19 august 2009 .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2785/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3403/2009. Penal → |
|---|
