ICCJ. Decizia nr. 3492/2009. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 17 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, s-au dispus următoarele:
în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul M.L. (fiul lui P. și A.), la 4 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a unui instrument de plată electronică și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul M.L. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii lor în circulație.
în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul M.L. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.L. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia fără consimțământul titularului instrumentului respectiv.
în baza art. 33 - art. 35 C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilite inculpatului M.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în total va executa 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul M.T. (fiul lui M. și M.) la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.
în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul M.T. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilite inculpatului M.T., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni, în total va executa 3 ani și 8 luni închisoare.
în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. (fiul lui N. și M.) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.
în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total va executa 4 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 177 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/2005 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin Decizia penală nr. 23/A/2006 a Tribunalului Ialomița, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu o lună, în total inculpatul B.M. va executa 4 ani și 7 luni închisoare.
S-a interzis inculpaților M.L., M.T. și B.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.L., M.T. și B.M. timpul reținerii și al arestării preventive cu începere de la data de 28 aprilie 2008 și a menținut starea de arest a acestora.
în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor: un laptop T., model S., cu acumulator, hard-disk marca T., capacitate 80 Gb, mouse optic L. și cablu alimentare priză; cu cablu alimentare priză cu transformator, cu cablu conectare PC (USB) și cablu conectare PC (S.); 13 cârduri blank, toate aflate la camera de corpuri delicte a B.C.C.O. Galați, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Brăila.
în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii de aplicare a sechestrului asupra următoarelor bunuri: autoturism D. de culoare albă; un telefon mobil marca N., cu acumulator N.; un telefon mobil S., cu acumulator S.; 7 cartele sim, cât și a sumei de 661 lei consemnată la CEC Bank și dispune restituirea acestor bunuri către inculpați, inclusiv a actelor aferente D., astfel cum sunt evidențiate în dovada, aflată la fila 208 dosar. urm. pen.
S-a dispus restituirea către inculpați a bunurilor personale ridicate de la aceștia, astfel cum sunt evidențiate în procesele verbale de predare-primire, aflate la filele 210-211 și 212 de la dosarul de urmărire penală.
Restituirea bunurilor s-a dispus a fi efectuată la data rămânerii definitive a sentinței.
Au fost obligați inculpații M.L., B.M. și M.T., în solidar, să plătească părții civile SC B. SA București suma de 15.298,22 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei.
în baza art. 189-191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații M.L., B.M. și M.T. la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28 aprilie 2008, orele 3,25, un echipaj de poliție a oprit în trafic autoturismul marca D., care deplasa pe Bd. D. din municipiul Brăila.
Din primele verificări s-a constatat că la volanul autoturismului se afla inculpatul M.T., pe bancheta din față dreapta se afla inculpatul B.M., iar pe bancheta din spate, inculpatul M.L.
Asupra inculpatului M.T. s-au găsit două foi de hârtie pe care erau scrise numerele mai multor cârduri bancare și 78 lei ron, asupra inculpatului B.M. au fost depistate un număr de 13 cârduri de plastic ascunse în mâneca stângă a hainei cu care era îmbrăcat, suma de 82 lei ron, iar asupra inculpatului M.L. au fost găsite suma de 500 lei ron, un laptop) marca T. și două carduri personale.
De asemenea, pe bancheta din spate a autoturismului se afla, în afară de laptop, și un aparat M.P.S., un mouse cu cablu și mufa, un cablu USB, precum și un încărcător marca P.
Cele 13 carduri nu prezentau elementele specifice de siguranță sau de identificare ale unei bănci, iar prezența acestora și a aparatului tip M. (cititor de cârduri), au constituit indicii privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 365 din 07 aprilie 2002 privind comerțul electronic.
La data de 28 aprilie 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților M.L., B.M. și M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată.
Prin ordonanța din 28 aprilie 2008 cei trei inculpați au fost reținuți, prin încheierea din 29 aprilie 2008 în dosar, Tribunalul admițând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a dispus arestarea celor trei inculpați pentru 29 zile.
Ulterior, în condițiile nefinalizării din motive obiective a cercetărilor, s-a dispus, prin încheierea din 22 mai 2008 în dosarul, prelungirea arestării preventive cu 30 de zile.
în cauză, s-a efectuat o percheziție a sistemelor informatice și a suporților de stocare a datelor informatice aflate în memoria laptop-ului marca T.S. ce aparținea inculpatului M.L.
Cu această ocazie, au fost identificate mai multe fișiere în care sunt surprinse discuții referitoare la detalii bancare privind cărțile de credit aparținând diferitelor persoane, precum și codurile pin, alte fișiere de tip imagine în care sunt reprezentate fotografii ale unor pagini web, asemănătoare cu cele ale unor bănci, fișiere componente ale unui website ce imită site-urile unor bănci și un număr de 127 fișiere componente ale aplicațiilor informatice M., E., M. și M. cu ajutorul cărora pot fi citite și scrise date de pe banda magnetică a cârdurilor bancare - proces verbal (fila 166 dosar urm.pen.).
în continuarea cercetărilor, s-a efectuat citirea benzilor de culoare neagră ale celor 13 (treisprezece) cârduri, care se prezintă sub forma unor bucăți de foi de plastic cu dimensiunile unor cârduri bancare autentice, de culoare albă, având pe una din fețe o bandă de culoare neagră care nu prezintă elemente de identificare și de siguranță, respectiv logo-ul companiei emitente, holograma, microprinting, numărul de identificare al emitentului sau al băncii, caracterul unic embasat, numărul de cont embasat, data limită de valabilitate, panou pentru semnătură, numărul de cont duplicat sau imprimare permanentă.
Citirea benzilor de culoare neagră s-a efectuat cu dispozitivul M. al organelor de poliție-proces verbal (fila 15 dosar urm. pen.).
Cele 15 bucăți de plastic suspecte de a fi carduri, au fost supuse expertizării tehnico-criminalistice.
Concluziile privind aceste verificări, cuprinse în Raportul de constatare tehnico-științifică traseologică se referă la faptul că un număr de 11 bucăți nu prezintă elemente de siguranță sub forma unor șiruri de caractere alfanumerice sau sigle (fila 122 dosar urm. pen.).
Aparatul M., împreună cu alimentatorul pentru conectare la rețeaua publică de tensiune, cablul terminat cu conector USB tip A și conector R. și cele 15 foi plastic de mărimea unor cârduri găsite asupra inculpaților în momentul depistării lor, au făcut obiectul unei constatări tehnico științifice efectuate de S.R.I.
S-a stabilit că aparatul M. funcționează conform specificațiilor producătorului, el fiind un cititor sau inscriptor pentru cârduri magnetice.
Pentru citirea sau scrierea de cârduri cu ajutorul dispozitivului M. este necesară conectarea acestuia la un computer personal prin intermediul unui cablu și instalarea unei aplicații care să-i permită utilizatorului transmiterea de comenzi și respectiv primirea datelor.
Pe baza manualului de utilizare a M. se pot scrie și alte aplicații.
Din cele 15 bucăți de plastic expertizate, numai două sunt autentice, 13 sunt contrafăcute, dar conțin date a căror structură este similară celei utilizate în sistemele bancare, ele fiind apte a fi folosite pentru operațiuni financiar-bancare.
Cu ajutorul dispozitivului M. aceste cârduri pot fi citite, copiate, scrise sau șterse.
Concluzia expertizei se referă la faptul concret că informațiile de pe cele 13 bucăți de plastic aparținând inculpaților au putut fi scrise de către dispozitivul M.
în baza celor constatate, s-a dispus, la data de 13 iunie 2008, prin ordonanță, extinderea cercetărilor și sub aspectul săvârșirii de către inculpatul M.L., a infracțiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică și utilizarea instrumentelor de plată electronică tară consimțământul titularului, efectuând retrageri de numerar, fapte prevăzute de art. 24 alin. (1) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.
Pe baza informațiilor de pe cele 13 bucăți de plastic s-a solicitat tuturor băncilor din România efectuarea de verificări, constatându-se că inculpații au folosit cârdurile pentru extragerea de sume prin B. SA, de la diferite persoane fizice care aveau cont deschis la această bancă-adresa din 19 mai 2008 (fila 252).
Din probele administrate a rezultat că inculpații M.L., B.M. și M.T. se cunoșteau de circa 3 ani, fiind prieteni.
Inculpatul M.L., locuia de cele mai multe ori la inculpatul M.T., iar atunci când inculpatul B.M. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, mergea la acesta cu pachete.
Inculpații M.L. și M.T. au procurat cu suma de 3000 lei RON un aparat M. de la o persoană neidentificată. Inculpatul M.L. a cumpărat mai multe blancuri (plastice) de la Mall sau T. Mall.
Folosindu-se de internet, a creat mai multe variante de pin-uri.
Aflat la domiciliul său, sau, de cele mai multe ori, împreună cu inculpatul M.T. la domiciliul acestuia din urmă, cei doi conectau aparatul M. la calculator și, folosindu-se de un program adecvat acestui dispozitiv, program ce se afla instalat pe calculatorul inculpatului M.L., transmiteau prin acest program în memoria dispozitivului M. codurile pin și apoi, prin fanta magnetică a M., treceau banda magnetică a blancului și inscripționau codul transmis.
Cei doi inculpați mergeau împreună la bancomate, unde introduceau cardul falsificat, interogau ce sold exista în cont și în raport de răspuns, scoteau banii.
Din declarațiile inculpaților rezultă că în timp ce unul dintre ei scotea banii, celălalt se așeza în spatele lui pentru a-l proteja.
în seara zilei de 27 aprilie 2008, inculpații M.L. și M.T., deoarece nu mai aveau blancuri (carduri neinscripționate), l-au sunat pe inculpatul B.M. și au hotărât să se întâlnească cu toții pentru a face rost de ele.
Cum inculpatul B.M. se afla în orașul Slobozia, inculpații M.L. și M.T. s-au urcat în mașina unchiului lui M.T. (autoturism pe care acesta îl avea în folosință) și s-au deplasat, având asupra lor instrumentele necesare falsificării cârdurilor și anume dispozitivul M., laptop-ul și două cabluri de conectare.
Ajunși la Slobozia, cei doi inculpați l-au luat cu ei pe inculpatul B.M., dar nu înainte ca inculpatul M.L. să scoată cu cardul de la un bancomat suma de 600 lei.
Inculpații B.M. și M.T. au declarat că inculpatul M.L. a luat legătura telefonic cu o persoană din Brăila de la care intenționau să mai cumpere niște blancuri.
Cu toții s-au urcat în autoturism și s-au deplasat către municipiul Brăila, unde au fost opriți de echipajul de poliție.
Mijloacele de probă administrate în cauză au fost: proces verbal-fila 7; declarații inculpați-filele 23, 29, 34; declarații martori-filele 40, 41; adrese bănci-filele 53-100; raport de constatare științifică traseologică - fila 122; planșă fotografică autoturism D.; adrese Bancpost din 09 decembrie 2008 dosar fond; raport de constatare tehnico-științifică - fila 210; declarații părți civile-filele 268, 270, 275.
S-a reținut că inculpații M.L., B.M. și M.T. au avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine oscilantă în sensul că, dacă în faza de urmărire penală au recunoscut faptele, în fața instanței de judecată nu au mai recunoscut că au sustras diverse sume de bani prin falsificarea unor instrumente de plată.
în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii: G.G., martor din acte, și E.L.M., martor în apărare, propus de inculpatul M.L.
Conform sentinței, martorul G.G. nu și-a menținut în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală, în sensul că nu a fost prezent la momentul opririi în trafic a autoturismului în care se aflu cei trei inculpați, ci doar a fost martor asistent al inventarierii bunurilor găsite în mașină. Cum inculpații nu au negat existența bunurilor găsite în mașină, declarația modificată a martorului G.G. nu va influența decizia instanței, el menținându-și restul declarației.
S-a reținut că martora E.L.M. a relevat instanței că a avut relații de prietenie cu inculpatul M.L., cu care s-a întâlnit în ziua sărbătoririi "Sfintelor Paști", a petrecut ziua cu acesta, dar nu a adus nici un element din care să rezulte că avea sau nu cunoștință de activitatea infracțională a acestuia, ori întâlnirea cu ea l-ar fi împiedicat pe inculpat să comită vreo infracțiune.
Reține prima instanță că motivarea poziției oscilante a inculpaților, respectiv că au fost forțați să declare în faza de urmărire penală, este combătută chiar de declarațiile date în fața instanței de judecată la momentul luării măsurii arestării preventive, când inculpatul M.L. a arătat că știa de mai mult timp procedura și tot ce urma să facă pentru obținerea cârdurilor, a căutat și achiziționat aparatul de inscripționat, a obținut blancurile, etc. în cazul în care nu ar fi vrut să folosească aparatul de inscripționat, nu s-ar explica motivul pentru care l-a cumpărat și nici de ce asupra inculpatului B.M. au fost găsite, ascunse în mâneca hainei, un număr de 13 blancuri falsificate.
Prima instanță a apreciat că susținerea inculpaților M.T. și B.M. în sensul că nu cunoșteau de existența aparatului de inscripționat aflat asupra inculpatului M.L. și că nu știau ce are de gând să facă cu acesta, nu poate fi primită, având în vedere că din actele de la dosar rezultă că erau prieteni de mai mult timp și asupra inculpatului B.M. au fost găsite 13 carduri de plastic.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare instanța de fond a avut în vedere poziția procesuală oscilantă a inculpaților care nu au colaborat cu instanța de judecată și nici nu și-au manifestat disponibilitatea de a acoperi paguba creată părții civile. Totodată, instanța a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptelor care, prin periclitarea fondurilor cetățenilor, pot induce acestora nesiguranță și neîncredere în folosirea cârdurilor bancare.
Prima instanță a apreciat că, în conformitate cu art. 14,art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., vor fi obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă SC B. SA București a sumei de 15.298,22 lei cu titlu de daune materiale, având în vedere că părțile vătămate, prin retragerea sumelor de bani cu cârduri falsificate, au fost despăgubite de această parte civilă.
împotriva sentinței, inculpații au declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 49 din data de 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de inculpatul B.M. (fiul lui N. și M.) și a desființat în parte sentința penală nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai referitor la inculpatul B.M. și în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului B.M. în pedepsele componente înlăturând sporurile aplicate.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.M. pentru infracțiunea de "deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică" prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A redus de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen. a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu restul de pedeapsă de 177 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/2005 a Judecătoriei Fetești inculpatul B.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită la 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.L. (fiul lui P. și A.) și M.T. (fiul lui M. și M.) împotriva sentinței penale nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosar.
A menținut măsura arestării preventive a inculpaților M.L., M.T. și B.M. și a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 aprilie 2008 până la zi - 30 aprilie 2009.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanții inculpați M.L. și M.T. la plata sumei de 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul M.T. a invocat, în principal, nulitatea absolută a hotărârii apelate, determinată de faptul că prima instanță nu a fost legal sesizată. Sub acest aspect, s-a susținut, în primul rând, că au fost încălcate prevederile art. 264 alin. (3) C. proc. pen., deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, fapt ce impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Aceeași soluție se impune, în opinia apărătorului inculpatului M.T. și pentru motivul că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (1), cu referire la art. 17 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, potrivit cărora infracțiunile prevăzute de această lege se constată de Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației. Inculpatul a susținut că neefectuarea constatării de către autoritatea prevăzută de lege a făcut ca situația de fapt să fie confuză și neclară cu privire la întinderea și personalizarea pe inculpați a activității infracționale. De asemenea, inculpatul M.T. a invocat motivul că nu este vinovat de niciuna dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și a susținut că el l-a însoțit pe inculpatul M.L. doar în calitate de șofer tară a participa la activitatea infracțională a acestuia. Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, inculpatul M.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice, urmând a fi reținută în sarcina sa numai complicitatea la infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. Pentru această infracțiune apărătorii inculpatului au solicitat să fie reținute circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen. și să se dispună condamnarea lui la o pedeapsă situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, cu suspendarea condiționată a executării.
Motivele de apel invocate de inculpatul M.T., privind nelegala sesizare a instanței și lipsa unor probe certe de vinovăție au fost însușite și de inculpatul B.M. De asemenea, acest inculpat a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu a avut cunoștință de activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați și nu a participat la săvârșirea acesteia.
Aceleași motive de apel, privind nelegala sesizare a instanței și lipsa unor probe concludente privind vinovăția au fost invocate și de inculpatul M.L.
De asemenea, inculpatul M.L. a invocat greșita încadrare juridică a faptelor, susținând că în mod nelegal a fost reținută în sarcina sa și infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, deoarece activitatea de retragere de numerar prin utilizarea unui instrument de plată falsificat întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din lege, nu ale ambelor infracțiuni. Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, susținând că acestea sunt prea aspre în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite și cu circumstanțele personale. Pentru acest motiv, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen., având in vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe care a manifestat-o.
Apelurile declarate de inculpații M.L. și M.T. au fost apreciate ca nefondate, în timp ce criticile formulate de inculpatul B.L. au fost apreciate ca fiind întemeiate doar cu privire la greșita reținere în sarcina sa a infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru următoarele argumente:
1) cu privire la primul motiv de apel invocat de inculpați, privind nelegala sesizare a instanței, instanța de apel a apreciat că este neîntemeiat, deoarece:
Potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalității și al temeiniciei de către procurorul ierarhic. Pentru interpretarea unitară a acestei dispoziții legale, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 9 din 18 februarie 2008, că inexistența mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" este de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen.
Din examinarea considerentelor deciziei rezultă că inexistența mențiunii privind verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic, sub aspectul legalității și temeiniciei, nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, ci constituie o neregularitate care poate fi invocată la prima înfățișare, conform art. 300 alin. (2) raportat la art. 197 alin. (4) C. proc. pen., și care poate fi înlăturată. după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
Or, în speță, inculpații nu au invocat în fața instanței de fond, la prima înfățișare, nerespectarea prevederilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen. astfel că nulitatea relativă care decurge din această împrejurare a fost acoperită.
Pe de altă parte, s-a reținut că în adresa de înaintare a dosarului de urmărire penală către instanță (fila 3 fond), prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a făcut mențiunea că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, astfel că, în opinia curții de apel, sunt satisfăcute exigențele art. 264 alin. (3) C. proc. pen., precum și ale deciziei de recurs în interesul legii.
Nulitatea actului de sesizare nu este atrasă nici de împrejurarea invocată de inculpați, privind nerespectarea prevederilor art. 29 alin. (1) cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - texte potrivit cărora infracțiunile prevăzute în această lege se constată de către Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate rezultă că autoritatea de reglementare nu se substituie organelor de urmărire penală, ci este abilitată doar să supravegheze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor legale, să constate și să sancționeze contravențiile.
Ori de câte ori se constată încălcarea legii penale, Autoritatea de reglementare este obligată să sesizeze organele de urmărire penală (conform dispozițiilor art. 17 alin. 10 din lege).
Această obligație a autorității de reglementare nu exclude însă posibilitatea ca organul de urmărire penală să fie sesizat prin oricare dintre modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.
în speță, organele de urmărire penală s-au autosesizat cu prilejul prinderii inculpaților, constatând că sunt indicii privind săvârșirea de către aceștia a unor fapte incriminate ca infracțiuni prin Legea nr. 365/2002. în aceste condiții, s-a dispus începerea urmăririi penale, care a fost efectuată cu respectarea normelor de competență prevăzute de lege, astfel că nu se constată nicio încălcare de natură să atragă restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 C. proc. pen., așa cum se susține prin motivele de apel.
2) motivele de apel invocate de inculpați cu privire la lipsa unor probe certe care să facă dovada vinovăției lor s-a apreciat că sunt neîntemeiate, cu excepția celor care vizează reținerea în sarcina inculpatului B.M. a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Astfel, din declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale (filele 23 - 35 și 126 - 136), menținute în fața instanței, când au fost prezentați pentru luarea măsurii arestării preventive (filele 144 - 146) rezultă că dispozitivul M., folosit pentru falsificarea instrumentelor de plată, a fost cumpărat în luna februarie 2008 de către inculpații M.L. și M.T. de la o persoană domiciliată în Brăila, cunoscută sub numele de G., căruia primul inculpat i-a plătit suma de 3.000 RON. După cumpărarea dispozitivului M., cei doi inculpați s-au deplasat în localitatea Hârșova și au stat împreună circa 2 săptămâni la domiciliul inculpatului M.T., care a avut în permanență reprezentarea asupra scopului ilicit pentru care a fost procurat respectivul dispozitiv.
în această perioadă, cât și ulterior, după ce a revenit în municipiul Constanța,unde își avea domiciliul, inculpatul M.L., conectând dispozitivul M. la computerul personal, tip laptop, pe care avea instalată o aplicație care permite transmiterea de comenzi și respectiv primirea datelor necesare, a imprimat informațiile obținute în mod fraudulos pe banda magnetică a unor "blancuri",obținând astfel, prin falsificare, instrumente de plată electronică tip cârduri. Așa fiind, în mod corect a fost reținută în sarcina inculpaților M.L. și M.T. infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
De asemenea, în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului M.L. infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plasă electronică, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
în ce-l privește pe inculpatul B.M., curtea de apel a considerat că în mod greșit a fost reținută în sarcina sa infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.M. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate până la data de 08 aprilie 2007, când a fost liberat condiționat (fișă cazier judiciar - fila 103 urmărire penală), perioadă de detenție suprapunându-se, în mare parte, cu perioada în care se reține că ceilalți doi inculpați au procurat, deținut și utilizat echipamentele de falsificare a instrumentelor de plată electronică (fapte consumate în perioada februarie - 27 aprilie 2008).
Deși după eliberarea condiționată inculpatul B.M. s-a întâlnit cu ceilalți doi inculpați, nu s-a făcut dovada, prin probele administrate în cauză, a faptului că, mai înainte de ziua de 27 aprilie 2008, ar fi fost în vreun fel implicat în activitățile infracționale ale acestora.
Potrivit situației de fapt care rezultă din ansamblul materialului probator, în ziua de 27 aprilie 2008, inculpații M.L. și M.T. l-au sunat pe inculpatul B.M., care se afla în orașul Slobozia, localitatea sa de domiciliu, și au hotărât să se întâlnească pentru a face rost de blancuri (cârduri neinscripționate).
Inculpații M.L. și M.T. s-au deplasat până în orașul Slobozia cu autoturismul condus de acesta din urmă, având asupra lor instrumentele necesare falsificării cardurilor.
După ce au retras de la un bancomat din Slobozia o sumă de bani, cei trei inculpați s-au deplasat cu autoturismul până în orașul Brăila, unde au fost opriți în trafic de către organele de poliție.
Chiar dacă inculpatul B.M. a avut cunoștință despre faptul că în autoturismul cu care călătoreau se află instrumentele necesare falsificării cardurilor, această împrejurare nu justifică reținerea în sarcina lui a calității de deținător atâta vreme cât inculpatul nu a avut nici un moment puterea de dispoziție faptică asupra respectivelor bunuri.
Așa fiind, curtea de apel a apreciat că trebuie să se dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului B.M. pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Contrar criticilor formulate prin motivele de apel, instanța de prim control judiciar a reținut că infracțiunea de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate sau deținerea lor in vederea punerii în circulație, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost în mod corect reținută în sarcina celor trei inculpați.
Astfel, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și menținute în fața judecătorului, atunci când au fost prezentați pentru luarea măsurii arestării preventive, inculpații M.L. și M.T. au recunoscut că au folosit instrumentele de plată falsificate pentru a retrage sume de bani din bancomate.
în ce-l privește pe inculpatul B.M., acesta a recunoscut prin declarațiile date în cursul urmării penale (filele 131 și 146) că în ziua de 27 aprilie 2008 s-a întâlnit cu ceilalți doi inculpați în Slobozia (localitatea sa de domiciliu) și s-a deplasat împreună cu aceștia până în orașul Brăila, pentru a procura "plastice" (carduri neimprimate) de la o persoană numită G., de la care știa că inculpatul M.L. cumpărase un dispozitiv de copiat cârduri.
Cu prilejul percheziției corporale efectuate de către organele de poliție, în momentul prinderii inculpaților, asupra inculpatului B.M. au fost găsite un număr de 13 carduri falsificate, ascunse în mâneca stângă a gecii. Unele dintre aceste cârduri sunt cele pe care inculpații le folosiseră în aceeași zi pentru a retrage sume de bani din bancomate.
Folosirea de către inculpați a instrumentelor de plată electronică falsificate pentru a retrage sume de bani din bancomate este dovedită în mod indubitabil prin probele administrate în cauză.
Astfel, printre cârdurile falsificate găsite asupra inculpaților au fost identificate copii (clone) ale cârdurilor emise de Bancpost - Sucursala Tg. Mureș pe numele titularilor de cont C.E., C.G., C.M. și B.E., care au reclamat că le-au fost retrase din conturi, fără știrea lor, diferite sume de bani.
Din extrasele de cont emise de Bancpost Tg. Mureș, coroborate cu declarațiile părților vătămate (filele 272 - 291) rezultă că toate sumele de bani reclamate au fost retrase în ziua de 27 aprilie 2008, din localități aflate pe traseul parcurs de inculpați în acea zi sau apropiate de acest traseu.
Astfel, în intervalul cuprins între orele 15.32 - 17.20 au fost retrase sume de bani din conturile părților vătămate C.G., C.E. și C.M., retrageri care au fost efectuate la bancomate din municipiul Constanța, localitate în care inculpații recunosc că s-au aflat în prima parte a acelei zile.
în intervalul de timp cuprins intre orele 22.16 - 22.40 au fost retrase sume de bani din conturile părților vătămate C.G., C.E. și B.E., operațiuni efectuate la bancomate din orașul Slobozia, localitate în care, de asemenea, inculpații recunosc că s-au aflat, înainte de a pleca spre Brăila.
în intervalul 18.34 - 18.39 au fost retrase sume de bani din conturile părților vătămate C.M. și C.E., operațiuni efectuate la un bancomat din municipiul București, localitate situată în apropierea traseului dovedit a fi parcurs de inculpați în acea zi.
Având în vedere că asupra inculpaților au fost găsite cârdurile falsificate, cât și împrejurarea că din conturile celor două părți vătămate, care domiciliază în Tg. Mureș și nu au nicio legătură cu ele, au fost retrase sume de bani de la același bancomat situat în București - operațiuni efectuate într-un interval de numai 5 minute - curtea de apel și-a format convingerea că și aceste sume au fost retrase tot de inculpați.
Este foarte posibil, reține instanța de apel, ca inculpatul M.L. să fi falsificat în dublu exemplar cardurile celor două părți vătămate, situație în care, împărțindu-și sarcinile, inculpații puteau retrage simultan bani din bancomate situate în localități diferite.
în final, s-a apreciat că s-a făcut în mod indubitabil dovada că cei trei inculpați au deținut instrumente de plată falsificate, pe care le-au pus în circulație, folosindu-le pentru retragerea din bancomate a sumei totale de 15.298,22 lei, astfel că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina lor infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
De asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată critica formulată de inculpatul M.L., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002.
Acest text de lege incriminează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute de art. 1 pct. 11 din lege (între care se regăsesc și retragerile de numerar) prin utilizarea unui instrument de plata electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului.
întrucât legea nu distinge, Curtea de Apel a considerat că această infracțiune trebuie reținută nu numai atunci când făptuitorul folosește instrumentul de plată original (ajuns în posesia sa prin flirt, pierdere, împrumutat, etc) ci și atunci când făptuitorul, folosind elementele de identificare obținute în mod fraudulos, falsifică instrumentul de plată electronică, pe care ulterior îl folosește, evident, tară consimțământul titularului.
întrucât latura obiectivă a acestei infracțiuni este diferită de cea a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din aceeași lege, în mod corect au fost reținute în sarcina inculpatului M.L. ambele infracțiuni.
3) a mai constatat instanța de apel că operațiunea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților M.L. și M.T. a fost judicios efectuată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, prima instanță a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, importanța relațiilor sociale lezate, vizând încrederea pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile bancare și în instrumentele de plată electronică, gradul de participare a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor, precum și aspectele referitoare la persoana inculpaților, care au avut o poziție procesuală oscilantă și care nu și-au manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională.
Având în vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, instanța de prim control judiciar a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților M.L. și M.T. a unor circumstanțe atenuante judiciare, și nici stabilirea unei modalități de executare a pedepselor Iară privare de libertate.
Curtea de apel a apreciat însă că este greșit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului B.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
Așa cum s-a arătat, în comparație cu ceilalți doi inculpați, inculpatul B.M. a avut o contribuție mai redusă la activitatea infracțională, fiind dovedită doar participarea acestuia în ziua de 27 aprilie 2008 la săvârșirea faptelor de deținere și de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate.
Chiar dacă se are în vedere că inculpatul B.M. este recidivist, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia este prea aspră și apare ca inechitabilă în raport cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru aceeași infracțiune inculpatului M.T., care a avut o activitate infracțională mai amplă.
4) la examinarea din oficiu a hotărârii penale apelate, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. pen., curtea de apel a mai constatat că prima instanță, deși a stabilit în mod corect că infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 au fost săvârșite prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis să rețină în încadrarea juridică dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
întrucât hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel numai de către inculpați, s-a apreciat că această nelegalitate nu poate fi înlăturată, deoarece ar fi încălcat principiul "neagravării situației în propriul apel", prevăzut de art. 372 C. proc. pen."
împotriva acestei decizii, M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul M.L. au declarat prezentele recursuri.
Prealabil examinării recursurilor, înalta Curte constată următoarele:
- în recurs, după ce s-au consultat cu apărătorii, inculpații M.L. și B.M. au invocat "dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea declarații în fața înaltei Curți. Apărătorii și inculpații nu au solicitat probe noi, fiind depuse la dosar numai înscrisuri în circumstanțiere (fil. 60-64);
- în apel, ambii inculpați au invocat "dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea declarații în fața instanței de apel. Apărătorii și inculpații nu au solicitat probe noi (pag. 2 a încheierii de dezbateri);
- la judecata în primă instanță, cu acordul lor, inculpații M.L. și B.M. au fost ascultați (fil. 189, 190). Instanța a ascultat martorii propuși prin rechizitoriu, la propunerea apărării a ascultat martora E.L. și s-a luat act de renunțarea apărării la martorul propus B.N. (fil. 309). S-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen pentru declarația martorului M.C. având în vedere că, în pofida demersurilor procedurale rezonabile, nu s-a reușit localizarea și aducerea lui în vederea ascultării. întrucât inculpații și apărătorii acestora nu au formulat alte cereri și nici nu au mai solicitat administrarea unor probe noi, instanța de fond a dispus trecerea la dezbateri (fil. 309-310, încheierea de dezbateri).
1) Asupra recursului declarat de M.P.
Recursul M.P. îl vizează exclusiv pe inculpatul B.M., apreciindu-se că decizia este nelegală și netemeinică cu privire la achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și cu privire la individualizarea pedepsei aplicate. S-a solicitat - invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen - condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și, de asemenea, aplicarea unei pedepse mai severe (fil. 6-8 din motivele scrise de recurs, motive care au fost expuse și cu ocazia dezbaterilor).
Recursul M.P. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Instanța de apel a dispus, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu motivarea că "chiar dacă inculpatul .. a avut cunoștință despre faptul că în autoturismul cu care călătoreau se află instrumente necesare falsificării cârdurilor, această împrejurare nu justifică reținerea în sarcina lui a calității de deținător atâta tip cât inculpatul nu a avut niciun moment puterea de dispoziție faptică asupra respectivelor bunuri" (pag. 12, decizie).
Conform motivelor scrise de recurs ar trebui reținută și această infracțiune în sarcina inculpatului B.M. deoarece "se poate considera .. că cel puțin la momentul respectiv (N.B. - al depistării inculpaților în autoturism) .. toți inculpații dețineau aceste echipamente" (pag. 6-7 a motivelor de recurs).
Potrivit art. 25 din Legea nr. 365/2002, fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
în lipsa unei definiții a noțiunii "a deține", ori "deținerea" dată de Legea nr. 365/2002 (art. 1 "Definiții"), se apelează la înțelesul comun al noțiunii, definită de DEX, care înseamnă "a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material", "a dispune de .., a poseda, a avea".
Or, potrivit rechizitoriului (pag. 2), care face referire la conținutul procesului-verbal din 28 aprilie 2008 (fil. 6-8 d.u.p., pag. 2 a procesului verbal) asupra inculpatului B.M. au fost găsite 13 carduri din plastic, ascunse în mâneca stângă a hainei cu care era îmbrăcat. Laptopul a fost găsit asupra inculpatului M.L. iar aparatul marca M. a fost găsit pe bancheta din spate a autoturismului. Inculpatul M.L. a recunoscut că laptopul îi aparține (pag. 2 verso a procesului verbal).
Declarațiile coinculpatului M.T. și, mai ales, ale coinculpatului M.L. exclud ipoteza deținerii aparatului M. de către inculpatul B.M., inculpatul M.L. furnizând explicații cu privire la modul de achiziționare de către el a acestuia (fil. 127-128 d.u.p.). Cu privire la achiziționarea aparatului M., și la persoana care l-a deținut, sunt relevante și declarațiile coinculpaților date cu ocazia soluționării propunerii de arestare (fil. 194-196 d.u.p) și, respectiv, date la instanța de fond (fil. 189, 190 și 191 d.p.l).
împrejurarea că cele 2 echipamente (laptopul și M.-ul) s-au aflat în autoturismul în care a fost depistat și inculpatul B.M., și că cei 3 inculpați împărțeau "de obicei" banii scoși de la ATM-uri (conform declarației inculpatului M.L.), nu justifică reținerea în sarcina acestuia și a infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 care presupune, conform definiției DEX, atât o anumită durată în timp, cât și un contact, de regulă fizic, ori chiar juridic, cu bunul respectiv (concluzie rezultată din explicația de "a avea în stăpânire", de "a dispune" de bunul respectiv, ori de "a avea în păstrare" bunul material respectiv).
Cu privire la critica M.P. referitoare la reducerea de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare a pedepsei aplicate inculpatului B.M. (pag. 8 a motivelor de recurs), înalta Curte constată că aceasta este, într-adevăr, orientată către minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 24 alin. (2) cu referire la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 însă instanța de apel a motivat această reducere prin aceea că ".. în comparație cu ceilalți doi inculpați, inculpatul B.M. a avut o contribuție mai redusă la activitatea infracțională, fiind dovedită doar participarea acestuia în ziua de 27 aprilie 2008", precum și prin necesitatea corelării pedepsei aplicate acestui inculpat cu pedeapsa aplicată coinculpatului M.T. (pag. 14, decizie).
împrejurarea că inculpatul B.M. este recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. (având un rest de pedeapsă neexecutat de 177 zile), a justificat sporirea de către instanța de apel a pedepsei cu 1 lună închisoare, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 7 luni închisoare.
în concluzie, înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare pe care o va executa inculpatul B.M. răspunde atât cerințelor art. 72 și art. 52 din C. pen., necesității existenței unei corelații între pedepsele aplicate coinculpaților din aceeași cauză penală, cât și principiului proportionalitătii între sancțiunea aplicată și, respectiv, gradul de pericol social al infracțiunii și datele personale ale inculpatului.
II) Asupra recursului declarat de inculpatul M.L.
Inculpatul, asistat de apărător ales, a depus la dosar motive scrise de recurs (fil. 65-72) în care - invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 2 și pct. 12 C. proc. pen. (neverificarea conform legii a rechizitoriului și, respectiv, nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la trimiterea în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) și pct. 14 C. proc. pen. (greșita individualizare a pedepsei: cuantum, pedepse accesorii și pedepse complementare) - a solicitat rejudecarea cauzei de către Tribunalul Brăila.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în M. Of. nr. 831 din data de 10 decembrie 2008. Rechizitoriul nr. 647/P/2008 a fost întocmit la data de 17 iunie 2008, deci la o dată anterioară publicării în M. Of. a Deciziei nr. 9/2008 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare care justifică concluzia netemeiniciei invocării acesteia de către apărare ca motiv de nelegală sesizare a instanței.
Nu este fără relevanță juridică împrejurarea că în adresa de înaintare a dosarului către instanța de fond, adresă semnată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, se menționează expres că "rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen." (fil. 3, d.p.i.).
în consecință, operațiunea juridică de verificare a rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei a fost una efectivă, reală, ceea ce înlătură orice supoziție asupra existenței unei vătămări a intereselor legale ale recurentului-inculpat.
Neîntemeiată este și critica referitoare la procedura aplicată de procuror la trimiterea în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Prin dispozitivul rechizitoriului inculpatul a fost trimis în judecată, printre alte infracțiuni, și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (pag. 8 rechizitoriu).
Rezoluția de începere a urmăririi penale (fil. l d.u.p.) se referă și la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; această infracțiune figurează și în referatul de terminare a urmăririi penale (fil. 11-14, d.u.p.), precum și în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală în prezența avocatului (fil. 311, d.u.p), inculpatul și avocatul semnând acest act fără a face obiecțiuni.
în final, se constată că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale este datată 28 aprilie 2008 (fil. 125, d.u.p.), iar ordonanța de extindere a cercetărilor față de inculpat (cu referire expresă la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002) este datată 13 iunie 2008 (fil. 2-3, d.u.p.), fiind astfel respectate dispozițiile art. 238 C. proc. pen.
Este neîntemeiată și critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.
Ambele instanțe au reținut comportamentul procesual oscilant în fața organelor judiciare, lipsa preocupării pentru repararea prejudiciului și, mai ales, gradul ridicat de pericol social al tipului de infracțiuni săvârșite, infracțiuni de natură a aduce atingere gravă încrederii cetățenilor în folosirea instrumentelor electronice de plată și în relațiile cu societățile bancare (pag. 7 sentință și pag. 13-14 decizie), toate acestea fiind contraargumente rezonabile, pe de o parte, pentru nereținerea unor circumstanțe atenuante, iar pe de altă parte, pentru aplicarea unor pedepse care să răspundă cerințelor art. 52 C. pen. și principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al infracțiunilor și cu datele personale ale inculpatului.
Nu în ultimul rând, înalta Curte - în acord cu cele două instanțe - reține că răspunderea penală a inculpatului a fost stabilită în condițiile unor împrejurări care justificau un tratament juridic corespunzător: concursul de infracțiuni și, respectiv, forma continuată a uneia dintre infracțiuni.
în aceste condiții, care justificau aplicarea unui tratament sancționator mai aspru, prima instanță a aplicat inculpatului, pentru fiecare dintre cele 4 infracțiuni aflate în concurs, pedepse orientate semnificativ spre minimul special al pedepsei prevăzute de textul incriminator al faptei.
Corect au fost aplicate inculpatului pedepsele complementare și cele accesorii. Chiar și în situațiile în care aplicarea pedepsei complementare nu este obligatorie potrivit textului incriminator al faptei, conform art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
înalta Curte, în acord cu cele două instanțe, apreciază ca justificată opțiunea aplicării pedepselor accesorii și pedepselor complementare - în limitele arătate - având în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, împrejurările cauzei și persoana infractorului, hotărârile pronunțate fiind, pe de o parte, în sensul Deciziei nr. 74/2007 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 545/2008), iar pe de altă parte, în sensul dispozițiilor art. 71 alin. (3) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen.
Față de cele reținute, înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate ambele recursuri.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat M.L. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului M.P. au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3951/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3506/2009. Penal → |
|---|
