ICCJ. Decizia nr. 3506/2009. Penal

Comentarii

0

I. Prin sentința penală nr. 88 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.N. împotriva ordonanței nr. 361/P/2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul B.N., a solicitat, în temeiul disp. art. 278¹C. proc. pen., desființarea ordonanței nr. 361/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

în motivarea plângerii sale, petentul arată că este nemulțumit de ordonanța atacată și de cea de respingere a plângerii sale de către prim - procuror, întrucât nu sunt legale și temeinice. A adus în sprijinul plângerii inițiale, împotriva făptuitorilor, o serie de probe (înscrisuri, înregistrări audio etc.) cu care dovedea vinovăția acestora, dar, nu au fost luate în considerare de către procuror.

Se mai arată că, organele de cercetare au încercat să protejeze pe cei care i-au luat autoturismul de teren și alte bunuri, precum și suma de 20.000 euro și au favorizat pe polițiștii care s-au ocupat de caz, în special pe șefii acestora, numiții B.I. și O.V.

în continuarea plângerii sa, petentul aduce diferite acuzații procurorilor ce s-au ocupat de caz și instituției din care aceștia fac parte.

Deși cauza a avut trei termene de judecată, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține plângerea.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, Curtea a constatat următoarele:

Prin ordonanța nr. 361/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de: C.D.M.R., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 264 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 259 C. pen. și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); P.C.A., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 263 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 221 C. pen.; P.R., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 263 C. pen., art. 26 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 221 C. pen.; B.I.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 259 C. pen. și art. 272 C. pen.; O.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 221 C. enp., art. 25 C. pen. raportat la art. 259 C. pen., art. 272 C. pen.; M.T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 272 C. pen.; D.R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 272 C. pen.; A.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 272 C. pen.; C.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 263 C. pen., art. 264 C. pen.; D.N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 263 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 272 C. pen.; E.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 247 C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); P.O., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 272 C. pen.; C.N., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 261 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: E.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. și art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.; M.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 264 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 266 C. pen.; C.R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 272 C. pen., art. 266 C. pen., art. 264 C. pen., art. 208 - art. 209 C. pen., art. 189 C. pen. și art. 2611 C. pen.; P.O., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 261 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 272 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că lipsește o condiție prev. de lege, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Disjungerea cauzei față de făptuitorul M.A., procuror (la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 221 C. pen., art. 272 C. pen. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Disjungerea cauzei față de C.V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261 C. pen., art. 261¹C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. i), g) C. pen., art. 272 C. pen., art. 189 C. pen., art. 259 C. pen., fapte pretins comise în dauna persoanelor vătămate B.N., V.O.M., B.M.N. și D.M.I. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Disjungerea cauzei față de R.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 264 C. pen., și M.M., F.A.G., B.I., V.O.M. și Ș.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Pentru a pronunța această ordonanță procurorul a reținut următoarele:

Prezentul dosar s-a format ca urmare a plângerilor penale formulate de către persoanele vătămate B.N., B.M.N., B.D., D.M.I., V.F., V.A. și V.O.M. împotriva făptuitorilor, magistrați procurori, lucrători de poliție, avocați și martori, în legătură cu modul în care s-a soluționat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Persoana vătămată B.N. a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor C.V.R., F.A. și a încă două persoane cu identitate necunoscută, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru aceea că, în data de 29 august 2005, a fost deposedat de autoturismul marca M.P., în care se mai găsea suma de 20 000 euro o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto și alte bunuri de valoare și importanță mai mică.

Fiind nemulțumit de modul în care au decurs investigațiile, persoana vătămată B.N. a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru săvârșirea unor fapte penale.

A susținut persoana vătămată B.N. că făptuitorul E.M., agent șef în cadrul Poliției municipiului Ploiești, după ce a ascultat foarte atent ce i-a relatat persoana vătămată B.N., în data de 29 august 2005, în momentul în care a indicat autorul tâlhăriei "a devenit brusc foarte violent și agresiv", "a întrebuințat expresii jignitoare", "l-a îmbrâncit într-un mod violent, încercând în mod violent și neomenos" să îl îndepărteze din sediul poliției (art. 250 alin. (1), (2) C. pen.) și că " prin tot ce a întreprins și cu tot ce nu a întreprins și legal era obligat să întreprindă, a încercat și a reușit să zădărnicească urmărirea penală a acestei bande de tâlhari, a încercat să asigure acestei bande de tâlhari produsele infracțiunii".

Persoana vătămată B.N. îi impută făptuitorului C.R. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., faptă pretins comisă prin aceea că, în data de 29 august 2005, în jurul orelor 21,30, a fost chemat telefonic la sediul poliției de către făptuitorul M.T., comisar și, deși era fratele vitreg al făptuitorului C.R.V. "l-a audiat și i-a luat la vrăjeală o declarație" încălcând prevederile art. 48,art. 49 și art. 50 C. proc. pen. Pentru dovedirea susținerilor a solicitat audierea martorilor G.V., G.G., C.I. și P.I. zis nea F., (fost șef al circumscripției 3 poliție).

La data de 14 septembrie 2005, persoana vătămată B.N. a depus o plângere penală împotriva făptuitorilor E.M., C.R., P.O., M.T. și O.V., și a făptuitorului B.I.G., căruia îi impută că, în calitate de comandant al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova "nu a luat niciun fel de măsuri împotriva acestora, ;ba mai mult decât atât, acești polițiști au reținut și distrus de la dosar declarația dată de către tâlharul C.R. în fața polițistului C.R. și a înlocuit-o cu o altă declarație, luată în fals de către alt polițist.".

A mai susținut că făptuitorii C.R. și C.R., în timpul cercetărilor penale s-au deplasat la restaurantul P. din Ploiești și "l-au amenințat cu bătaia și cu moartea pe martorul ocular V.O.M., cerându-i acestuia să declare că nu a văzut și nu a auzit nimic în legătură cu tâlhăria, fapte care apreciază că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizarea infractorului, încercarea de a determina mărturia mincinoasă și împiedicarea participării la proces. De asemenea făptuitorii C.R. și C.R., însoțiți de martorul V.O., în noaptea de 10 decembrie 2005, s-au deplasat în comuna Jilava, județul Ilfov, la sediul societății aparținând persoanei vătămate B.N., au pătruns prin efracție într-un birou, de unde au sustras trei dosare cuprinzând plângerile penale formulate de persoana vătămată împotriva lucrătorilor de poliție și a magistratului procuror M.G. și un video player.

Totodată a mai arătat persoana vătămată B.N., că știe de la martorul V.O.M. că făptuitorul C.R., în data de 12 decembrie 2005, l-a anunțat telefonic pe făptuitorul O.V. că a sustras dosarele, pe care de altfel i le-a și dus, și împreună cu făptuitorul P.C. s-au deplasat la magistratul procuror B.G., care "i-a trasat sarcină procurorului M. să-l ajute pe C.R. și banda lui să scape de răspundere penală, și că" procurorul M. a făcut un adevărat circ cu el (V.O.) și un alt martor, Ș.A., în sensul că procurorul M. și tâlharul C.R. l-au angajat și plătit pentru ei pe avocatul P.R. și cu toții i-au învățat și determinat să dea declarații mincinoase", în schimbul unor foloase materiale.

La data de 14 decembrie 2005, în fața procurorului M.A., martorii Ș.A. și V.O. au făcut declarații mincinoase (V.O. a predat dosarele furate de către acesta procurorului M.A., fiind filmat de un cameraman) la instigarea procurorului M., C.R. și avocații P. și P.R. Pentru dovedirea susținerilor solicită administrarea unor probe, precum convorbirile telefonice înregistrate pe reportofon între el, pe de o parte și V.O.M., pe de altă parte, audierea părinților acestuia, și a martorilor P.I., U.M., F.A., D.M. și R.M.G.

Reclamă fapte de corupție pretins comise de M.A., fapte care au fost cercetate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești.

Făptuitorului P.O., îi impută că, în data de 29 august 2005, a refuzat să-l audieze, "să procedeze la căutarea, identificarea, conducerea la sediul poliției, cercetarea și reținerea celor 4 infractori care l-au înșelat cu suma de 10000 euro și au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, a refuzat să-i dea număr de înregistrare la o plângere, nu a întreprins nici o activitate de cercetare și nu a raportat evenimentul până nu a intervenit chestorul B.F.

Mai reclamă că, nici făptuitorul P.O. și nici făptuitorul M.T. nu au întocmit dovadă de predare-primire a bunurilor sustrase de C.R. și restituite persoanei vătămate B.N.

învederează persoana vătămată B.N. că făptuitorul P.O. l-a determinat pe martorul V.O.M. să declare că nu a văzut și nu știe nimic legat de tâlhăria a cărei victimă a fost (ulterior, în data de 01 septembrie 2005, în fața persoanei vătămate, a lui P.O., a martorilor G.V. și P.I. a declarat adevărul, respectiv că persoana vătămată a fost lovită și deposedată de mașină).

Susține că făptuitorul P.O. este complice la săvârșirea infracțiunii de reținere și distrugere de documente, respectiv declarația luată de făptuitorul C.R. fratelui său C.R.V.

Făptuitorul P.O., împreună cu făptuitorii M.T. și O.V., se mai fac vinovați și de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, în sensul că împreună cu C.R.V. și avocatul G.V. au promis lui R.D. diferite sume de bani pentru a da o declarație mincinoasă în 05 septembrie 2005, în care să arate că a cumpărat autoturismul în litigiu de la C.R.).

Făptuitorul R.D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), persoana vătămată susținând că "este un țigan sărac și amărât, care cade cocioaba pe el", iar soția acestuia, E.I. a declarat că nu au cumpărat nici un autoturism.

S-a mai învedereat că contractul din 18 septembrie 2005 încheiat între SC D. RBA și C.R.V. este un fals, fapt dovedit prin aceea că Z.C., martor, a declarat că proprietarul autoturismului este C.R.V. și nu R.D.

Contractul falsificat este făcut cu complicitatea polițistului (făptuitorului P.O.) și a avocatului G.V., cu scopul de favoriza această bandă de tâlhari.

Făptuitorului M.T. îi reproșează comiterea următoarelor fapte, care în opinia persoanei vătămate atrag răspunderea penală a acestora: a chemat de acasă, în afara orelor de program, pe făptuitorul C.R., pentru a-l ancheta pe fratele său;

- nu a luat măsurile procedurale care se impuneau;

- nu a luat și nu a ordonat să se ia măsura identificării tuturor tâlharilor care l-au tâlhărit și care l-au înșelat împreună cu C.R. cu suma de 10 000 euro;

- nu a întocmit o dovadă de primire-predare a bunurilor pe care i le-a predat C.R.V.;

- nu a raportat evenimentul conducerii Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova;

- deși a formulat plângere penală împotriva a patru tâlhari, "poliția în frunte cu M., O. și B. au început urmărirea penală doar împotriva lui C.R.V., pe M.M. și F.A. i-a transformat în martori, iar cu privire la al patrulea tâlhar nu au întreprins nimic în vederea descoperirii, identificării, cercetării, stabilirea vinovăției;

- nu a fost identificată persoana, care l-a înșelat cu suma de 10 000 euro (aceasta l-a sunat atât pe C.R. cât și pe M.G. din Bărcănești);

în dovedirea celor susținute a solicitat listing al convorbirilor efectuate de abonat pe lunile iulie, august și septembrie 2005 pentru a proba că posesorul a discutat cu mulți lucrători de poliție și este un apropiat al fraților C.

Făptuitorului O.V. îi reproșează următoarele fapte care se circumscriu, în opinia sa, ilicitului penal:

- în calitate de locțiitor al comandantului Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova a luat cunoștință de faptul că subalternii săi P. și C. au săvârșit mai multe infracțiuni și nu a sesizat, de îndată, procurorul;

- nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu în legătură cu plângerea penală a persoanei vătămate, în sensul că nu a întreprins nimic în vederea identificării autorilor, cercetarea acestora, recuperarea prejudiciului, a mașinii și a bunurilor furate;

- tăinuire, în sensul că a primit de la C.R.V. dosarele sustrase de la locuința sa, în data de 10 decembrie 2005 "pe care le-a prezentat procurorului M.A.";

- l-a determinat, împreună cu C.R.V. și procurorii C.D.M.R. și l-au obligat pe V.O. să facă plângea împotriva lui, a lui B.D., B.M. și comisarul D., în sensul l-au răpit, în data de 24 decembrie 2005 din Băicoi, că l-au amenințat cu pistoalele și l-au dus acasă la comisarul D. și l-au pus să dea o declarație neconforma realitatea în legătură cu furtul din data de 10 decembrie 2005 din comuna Jilava;

S-a mai arătat în plângere că făptuitorul C.R.V., în data de 24 decembrie 2005, l-a dus pe V.O.M. la Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, la doi polițiști care erau de serviciu, pentru a da declarații, iar cei doi polițiști și-au dat seama că este o înscenare și l-au trimis acasă. întrucât ofițerul de poliție nu i-a primit plângerea, făptuitorul C.R.V. l-a sunat pe făptuitorul O.V., care a ordonat ofițerului de serviciu să-l audieze, iar a doua zi a primit declarația.

A doua zi s-au prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, unde au fost audiați de procurorul C.D.M.R.

Făptuitorul B.I.G. îi impută că:

- în calitate de șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și tâlhărie și nu a întreprins măsuri pentru identificare și tragerea la răspundere penală a autorilor;

- subordonații lui au reținut și distrus documentația din dosar, și nu a sesizat de îndată procurorul;

- nu a îndeplinit, cu știință, o serie de acte procedurale, iar altele le-a I îndeplinit defectuos, cauzându-i o vătămare gravă a intereselor legale și au favorizat infractorii (ca și probe solicită audierea martorilor G.V., P.I., nea Ș., B.D., V.O., părinții acestuia și acte din dosar despre care afirmă că sunt false);

- împreună cu O.V., l-au denunțat calomnios că a comis acte de terorism la șeful Poliției Române, chestorul B.F.

Comisarului D.R., ofițer în cadrul Corpului de Control al Inspectoratului General al Poliției Române îi impută că:

- fiind trimis să verifice la Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, nu a făcut nici un fel de anchetă, nu a avut rol activ în aflarea adevărului, nu a audiat martorii propuși. A reținut documentele în fișetul lui și nu le-a trimis la dosarul cauzei, și deși a luat cunoștință de infracțiunile săvârșite de polițiști, nu a sesizat procurorul.

Făptuitorul A.I., comisar de poliție din cadrul Direcției de Investigații Criminale îi reproșează că, deși din ordinul chestorului B.F., l-a audiat de două ori pe V.O., a reținut și distrus acest document, favorizând "atât banda de tâlhari și escroci, cât și pe polițiștii infractori și corupți".

C.C., comisar șef de poliție adjunct al Directorului Direcției de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române îi impută că:

- a luat la cunoștință de faptul că P.O., C.R., M.T., O.V. și B.I.G. au reținut și distrus documentele din dosar și au favorizat banda de tâlhari, dar nu a sesizat procurorul;

- deși a cunoscut că A.I. l-a audiat de două ori pe V.O. și a reținut și distrus aceste declarații, nu a făcut nimic;

- ancheta făcută de A.I. și D.R. la Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova este de "mântuială", iar documentația fost reținută de comisarul D.R. la el în fișet.

Pentru faptele imputate chestorului F.B. s-a pronunțat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Făptuitorului D.N. îi reproșează că:

- "a întocmit o făcătură de referat, un fals ordinar și, cu intenție și interesat material, a favorizat o bandă de tâlhari și escroci și l-a prejudiciat împreună cu M.A. și B.G. cu suma de 2 miliarde lei;

- nu a efectuat cercetări cu privire la a patra persoană învinuită de tâlhărie și nici cercetări pentru a proba infracțiunea de tâlhărie;

- arată în referat că după 04 iulie 2005 nu a mai respectat clauza din contract privind plata celor două tranșe scadente la 10 iulie 2005 și 03 august 2005, fapt neadevărat:

- nu a efectuat acte de cercetare pentru identificarea lui M., poreclit "sânge", deși din listingul convorbirilor telefonice rezultă că, în perioada 16 iulie - 25 iulie 2005, l-a sunat pe C.R.V. de 7 ori, precum și pe S.S., C.V.R., M.G., G.I., D.T. și N.C.

- a indicat în referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală un martor N.M. care nu există.

Făptuitorilor P.C.A. și P.R., avocați în cadrul Baroului Prahova le reproșează modul în care au acordat asistență juridică făptuitorului C.V.R. și V.O.M., susținând că aceștia (l-au determinat pe V.O.M. să declare fapte neadevărate în scopul de a se asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului C.V.R. și să-i asigure folosul infracțiunii, respectiv autovehiculul reclamat ca fiind sustras prin violență.

Făptuitorii R.D., M.M., F.A. și B.I. sunt învinuiți pentru că, în calitate de martori în dosarul penal Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, au declarat fapte neconforme cu realitatea.

Aceeași plângere, persoana vătămată B.N. a mai adresat-o, în data de 28 februarie 2006, Direcției Anticorupție din cadrul M.I.R.A.

La datele de 15 decembrie 2005 și 05 mai 2006, persoana vătămată B.N. a formulat plângere penală împotriva lui C.V.R., C.R. și V.O.M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în dauna sa, faptă comisă în data de 10/11 decembrie 2005 pe raza localității Jilava.

Prezentul dosar mai are ca obiect plângerile formulate la data de 06 ianuarie 2006 (adresată I.P.J. Prahova, I.G.P.R., M.I.R.A.), 22 mai 2006, (adresată D.G.A. din cadrul M.I.R.A., I.G.P.R., M.I., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, I.P.J. Prahova și C.S.M.) și 19 mai 2006 (adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și domnului D.M. de la D.N.A. București) de către V.O.M. împotriva făptuitorilor C.V.R. și C.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de liberate, violare de domiciliu, furt calificat, încercarea de a determina mătuirea mincinoasă.

S-a reclamat în esență că, în perioada 10 - 24 decembrie 2005, V.O.M. a fost lipsit de liberate, determinat să comită un furt în dauna persoanei vătămate N., de la biroul acestuia din localitatea Jilava, după care a fost dus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești unde a fost determinat de către făptuitorii V.R., C.R., P.C.A. și P.R. să facă declarații neconforme cu realitatea în data de 14 decembrie 2005, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

S-a susținut că, pe baza declarației date atât de către V.O.M. cât și a declarației date de Ș.A., făptuitorul M.A., procuror a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui C.V.R. și restituirea autovehiculului în litigiu.

V.F. și V.A., părinții lui V.O.M., la data de 09 ianuarie 2006, au formulat o plângere penală, pe care au adresat-o I.G.P.R., I.P.J. Prahova și Poliției orașului Băicoi împotriva făptuitorului C.V.R., pentru aceea că, în cursul lunii decembrie 2005, l-a obligat pe fiul său să dea declarații neconforme cu realitatea la I.P.J. Prahova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Astfel, s-a arătat în plângere că făptuitorul C.V.R., odată ajunși la I.P.J. Prahova, "i-a băgat pe toți 3 în ghereta unde erau 2 polițiști, dintre care unul dormea și unul era treaz. C.V.R. a întrebat pe polițistul treaz cine este ofițer de serviciu, iar acesta a răspuns că este domnul T. C.V.R. i-a cerut polițistului să-l cheme la poartă pe domnul T., că s-au săvârșit infracțiuni deosebit de periculoase. Polițistul a refuzat să-l cheme pe domnul T. și le-a spus să meargă acasă. între polițiști și C.R. a luat naștere un adevărat scandal, moment în care s-a trezit și polițistul care dormea. Cei doi polițiști l-au chemat la poartă pe domnul T., care a refuzat să-l audieze pe V.O.M.", moment în care făptuitorul C.R.V. l-a apelat pe telefonul mobil pe făptuitorul O.V., care i-a ordonat făptuitorului T. să-l audieze.

S-a arătat în plângere că a doua zi, respectiv 26 decembrie 2005, împreună cu fiul lor și C.V.R., însoțiți și de lucrătorul de poliție O.V. s-au prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, au dat declarații neadevărate, care "au fost folosite de acest infractor înrăit C.R. și de O., tata hoților din județul Prahova împotriva domnului B.N. și împotriva domnului D. de la I.G.P.R."

Și Ș.A. a formulat plângere penală împotriva lui C.V.O., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., faptă pretins comisă prin aceea că l-a determinat să facă declarații neconforme cu realitatea, la data de 14 decembrie 2005, în cauze penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin rezoluțiile din data de 02 octombrie 2007, la acest dosar penal s-a dispus conexarea dosarului penal.

Dosarul s-a format ca urmare a plângerii penale formulate de către persoana vătămată B.D. împotriva mai multor lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Prahova, față de modul în care aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în efectuarea urmăririi penale, în data de 29/30 august 2005, în momentul în care, împreună cu fratele său B.N. au reclamat că au fost deposedați prin violență de un autovehicul.

îi impută făptuitorului P.O. că "și-a permis să încalce legea și să consemneze pe declarație că el l-a audiat, după care a semnat săvârșind în acest mod infracțiunea de fals intelectual. Se mai arată că, făptuitorul P.O. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 242 C. pen., prin aceea că a distrus declarația lui C.R.V. în fața fratelui său C.R., precum și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), prin aceea că a atestat în fals că el, B.N. și V.O., au fost testați cu tehnica poligraf și au avut un comportament nesincer".

A mai susținut persoana vătămată B.D. că făptuitorii P.A.O. și E.M. au săvârșit infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), prin aceea că au făcut declarații neconforme cu realitatea în dosarul instrumentat de procuror B.G., dosar penal în care erau audiați în calitate de făptuitori.

Dosarul penal are ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată B.N. împotriva făptuitorilor C.V.R. și C.N., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. și art. 261 C. pen., fapte pretins comise prin aceea că l-au determinat pe fiul său B.M. să dea declarații neconforme cu realitatea, pentru care i-au promis suma de 3000 euro.

S-a susținut în plângere că, pe data de 11 aprilie 2006, B.M. și cu D.M.I. au luat legătura cu făptuitorul C.V.R., și au venit din localitatea Mărășești în localitatea Ploiești, cu un taxi pe care l-a plătit făptuitorul după care i-a condus la parchet, la procuror M.A.

în noaptea de 11 decembrie 2006, făptuitorul C.V.R. i-a dus pe cei doi întru-un apartament din Ploiești unde i-a lipsit de libertate în mod ilegal, iar când D.M.I. i-a cerut să-i lase să plece, i-a amenințat cu un pistol.

A doua zi, făptuitorul C.V.R. împreună cu făptuitorul C.N., i-a dus pe cei doi la Poliția orașului Băicoi, unde B.M. a dat declarații neconforme cu realitatea, instigat fiind de către C.V.R. și C.N.

Dosarul are ca obiect plângerile penale formulate de persoanele vătămate D.M.I., B.M. și V.O.M. împotriva făptuitorilor C.V.R. și C.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 189 C. pen., reclamându-se în esență aceleași fapte ca și cele descrise de către B.N. în plângerea de mai sus.

Prin rezoluția cu același nr. din data de 15 noiembrie 2007, s-a dispus conexarea acestui dosar.

Cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a ordonanței nr. 510/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea unității noastre de parchet, având în vedere calitatea de avocat a făptuitorului C.N.

Făptuitorului C.V.R. i se impută săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 261 C. pen., fapte imputate, de altfel și în plângerile penale amintite mai sus.

Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că faptele care au generat formularea a mai multor plângeri penale sunt următoarele:

La începutul lunii iulie 2005, între persoana vătămată B.N. și făptuitorul C.V.R. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care primul cumpăra de la cel de al doilea un autoturism marca M.P. contra sumei de 24000 euro, din care s-a achitat, la data când a intervenit înțelegerea, suma de 3000 lei, urmând ca restul prețului să fie achitat în 3 rate, respectiv 04 iulie 2005, 10 iulie 2005 și 03 august 2005.

Prin același înscris cei doi au stabilit ca în situația în care una dintre părți se răzgândea, să achite celeilalte părți suma de 15000 euro.

Cert este că la data de 29 august 2005, B.N., însoțit de B.D., s-au întâlnit cu făptuitorul C.V.R., care la rândul lui era însoțit de făptuitorii M.M. și F.A., pe terasa restaurantului P. din Ploiești, unde au fost serviți de către făptuitorul B.l. și persoana vătămată V.O.M., cei doi fiind ospătari.

S-a mai stabilit că de la restaurant, făptuitorul C.V.R. a plecat cu autoturismul care făcuse obiectul înțelegerii dintre părți.

în acea seară persoana vătămată B.N. împreună cu fratele B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești, unde au reclamat că au fost deposedați de către făptuitorul C.V.R. și persoanele care l-au însoțit, prin violență, de un autoturism, suma de 20.000 euro pe care o avea în torpedou, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto, precum și de alte bunuri de o valoare mai mică.

Dispecerul de serviciu, respectiv făptuitorul E.M., i-a făcut legătura persoanei vătămate B.N. cu făptuitorul P.A.O., subofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova - Serviciul de Investigații Criminale care, după ce a ascultat relatarea persoanei vătămate, a apreciat că ar fi o cauză de natură civilă și a îndrumat-o să se adreseze Judecătoriei Ploiești.

Făptuitorul P.A.O. a raportat evenimentul șefului ierarhic de la care a primit dispoziție să se prezinte la Poliția municipiului Ploiești, unde persoana vătămată B.N. a reclamat că a fost deposedată, prin violență, de autoturism și bunurile din autoturism.

După ce a discutat cu făptuitorul P.A.O., persoana vătămată B.N. a fost nemulțumită de îndrumările primite și a început o discuție în contradictoriu cu făptuitorul E.M., de serviciu la dispecerat. Discuția a fost observată de făptuitorul M.T., ofițer de poliție, care a discutat cu persoana vătămată B.N., și l-a invitat la Poliția municipiului Ploiești.

De menționat că persoana vătămată B.N. și fratele acestuia B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești cu autoturismul lui M.T.

Ajunși la sediul Poliției municipiului Ploiești, făptuitorul M.T. i-a convocat pe lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Cercetări Penale și Biroului Judiciar, respectiv inspectorul principal T.A. și inspectorul principal T.M. în fața celor trei, persoana vătămată B.N. și B.D. au reclamat că au fost deposedați de bunuri, prin violență, de către C.V.R.

Făptuitorul M.T. a dispus să fie audiate persoanele, să se consemneze plângerea și simultan, să fie identificat și audiat C.V.R.

A comunicat evenimentul făptuitorului O.V., comisar șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, care l-a îndrumat să-l sune pe comisar șef Z.N., șeful Serviciului judiciar, prezent la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova.

Făptuitorul O.V. s-a conformat și l-a informat pe Z.N.

în acest timp, T.A. și T.M. au demarat cercetările primul procedând la audierea lui B.N.

în timpul desfășurării investigațiilor, a rezultat că făptuitorul C.V.R. este fratele făptuitorului C.R., subofițer de poliție.

Acesta din urmă i-a raportat făptuitorului M.T., care i-a cerut să ia legătura cu fratele său, să-l invite la sediul unității de poliție și, de asemenea, i-a ordonat să nu desfășoare niciun fel de acte de cercetare.

De față cu T.A., T.M. și făptuitorul P.A.O., făptuitorul C.R. l-a sunat pe fratele său și l-a chemat la sediul poliției pentru a lămuri situația legată de incidentul cu autoturismul. Discuția telefonică a putut fi auzită de cei trei, telefonul fiind dat pe speaker.

în momentul în care a ajuns la sediul poliției și făptuitorul C.V.R., atât acesta cât și persoana vătămată B.N. și B.D. au fost duși în biroul făptuitorului M.T. și, pentru că fiecare parte își prezenta propria variantă, făptuitorul M.T. a dispus lucrătorilor de poliție să continue cercetările pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-au petrecut faptele reclamate.

în momentul în care ieșea din sediu, făptuitorul M.T. s-a întâlnit cu P.I. și C.Ș., foști lucrători de poliție, care i-au comunicat că persoana vătămată i-a contactat telefonic și le-a cerut ajutorul, întrucât i-a fost furată o mașină.

La revenirea în sediu, făptuitorul M.T. a constatat că persoana vătămată și făptuitorul C.V.R. au fost duși la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova de către făptuitorul P.A.O., care a preluat cazul.

Făptuitorul P.A.O. a audiat în acea seară pe B.N., fratele acestuia, B.D. și pe făptuitorul C.V.R., după care i-a chemat a doua zi pentru a fi audiați.

Cu privire la afirmația că făptuitorul C.R. l-a audiat pe făptuitorul C.V.R., susținerea persoanei vătămate B.N. nu are suport probator.

Audiat fiind, C.Ș. declară că a fost sunat de P.I., o cunoștință, care i-a cerut să-l ajute cu informații legate de modul în care se desfășoară cercetarea într-o cauză instrumentată la Poliția municipiului Ploiești. S-a întâlnit cu acesta în fața sediului Poliției municipiului Ploiești, unde P.I. i-a făcut cunoștință cu G.V. și cu B.D. I-au expus punctul lor de vedere, după care C.Ș. s-a deplasat la făptuitorul M.T., după care la făptuitorul P.A.O., care discuta cu persoana vătămată B.N., iar ulterior a ajuns la camera X, în care se afla făptuitorul C.R. și fratele acestuia C.V.R. "stând față în față și discutând despre speță, dar nu scria nimeni".

S-a susținut de către C.Ș. că după ce a discutat cu cei doi a ieșit "afară din birou și din incinta poliției, unde pe trotuar îl așteptau persoanele cu care se întâlnise anterior", cărora le-a relatat că s-au întreprins activități de cercetări.

Declarația acestuia contrazice susținerea lui G.V., care afirmă că: "Polițistul C.R. se grăbea, afirmând că are acasă niște invitați, motiv pentru care i-a solicitat lui C.R. să scrie declarația mai repede, fapt ce s-a întâmplat în prezența noastră, a datat-o, a semnat-o și cu toții am coborât din biroul său, pe care l-a asigurat cu cheia."

După acest incident, P.I. a declarat că: "în timpul în care mă aflam în" birou, polițistul R. îi spune lui C.R. să se grăbească cu încheierea declarației, pentru că el urmează să se ducă la un botez".

După terminarea declarației, împreună cu mine, G.V., C.R., polițistul R. și C.Ș. am mers spre ieșirea din sediu.

Concluzionând s-a reținut că nu sunt indicii temeinice din care să rezulte că făptuitorul C.R. l-ar fi audiat pe fratele său, după care ar fi distrus declarația.

Declarația lui C.Ș. se coroborează cu declarația lui P.A.O., potrivit căreia el l-a audiat pe C.V.R., în data de 29 august 2005, fiind de altfel singura declarație a acestuia din aceea zi.

De asemenea, nu sunt indicii nici în ce privește săvârșirea de către făptuitorul P.A.O. a infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faptă pretins comisă prin aceea că a atestat în fals că persoana vătămată B.D. a dat declarația din data de 29 august 2008 în fața sa.

T.A. și T.M.G. au declarat că nu l-au audiat pe B.D. ("eu personal nu am întocmit niciun fel de document, cei doi au fost conduși în birouri separate, verificările fiind preluate de agent șef P.O. - T.M.G."; "la un moment dat, nu pot preciza cu exactitate, în biroul în care eu îl audiam pe B.N. s-a prezentat agent șef adjunct P.A.O. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova - Serviciul Investigații Criminale, care a preluat cauza și a continuat audierea lui B.N. - T.A.").

în aceiași seară, respectiv 29 august 2005, făptuitorul P.A.O. și lucrătorul de poliție M.I. s-au deplasat și la restaurantul P.

S-au continuat cercetările în data de 16 septembrie 2005, când făptuitorul P.A.O. l-a audiat pe făptuitorul B.I., iar persoana vătămată V.O.M. a fost audiată de lucrătorul de poliție O.C. (fapt confirmat de acesta).

Nemulțumit de modul în care se derulau cercetările, persoana vătămată B.N. s-a adresat I.G.P.R., în data de 01 septembrie 2005, unitate care a trimis sesizarea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, pentru a verifica aspectele semnalate.

La data de 14 septembrie 2005, făptuitorul B.G.I., inspector șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova a comunicat atât I.G.P.R. cât și persoanei vătămate rezultatul cercetărilor. în esență, acesta a apreciat că verificările au fost efectuate cu respectarea normelor procesual penale ("considerăm că lucrătorii de poliție au acționat în mod legal, neinfluențând în nici un fel cercetările, iar suspiciunile petentului în ceea ce privește o pretinsă mușamalizare cauzată de legăturile de rudenie dintre făptuitor și un lucrător de poliție sunt neîntemeiate").

Referitor la faptele imputate făptuitorului B.G.I., nu sunt indicii din care să rezulte că acesta nu și-a exercitat ori și-a exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu sau că, în timpul verificărilor pe care le-a efectuat cu privire la aspectele semnalate de persoana vătămată I.G.P.R., a luat cunoștință că vreunul dintre subalternii lui a săvârșit vreo infracțiune și nu a sesizat organele competente. Nu a săvârșit acte sau fapte care să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

în ce privește sesizările formulate de către persoana vătămată B.N. la I.G.P.R., au fost solicitate actele întocmite de către ofițerii de poliție desemnați cu efectuarea cercetărilor vis-a-vis de modul în care lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Prahova efectuau urmărirea penală pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-a produs infracțiunea de tâlhărie reclamată de acesta și au fost audiați făptuitorii A.I. și C.C.

Din examinarea actelor solicitate și a declarațiilor celor doi făptuitori nu au rezultat indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate.

Revenind la activitățile de cercetare penală derulate de făptuitorul P.A.O., în intervalul 30 septembrie 2005 - 07 octombrie 2005, acesta i-a audiat pe făptuitorii M.M., F.A.G., l-a reaudiat pe C.V.R., cu privire la înstrăinarea autoturismului către făptuitorul R.D., pe acesta din urmă și concubina acestuia, E.I., B.I., precum și alți angajați ai restaurantului P. din Ploiești, iar la data de 07 octombrie 2005, a început urmărirea penală împotriva lui C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Cercetările în dosar au fost finalizate la data de 25 noiembrie 2005, prin referatul cu aceiași dată întocmit de făptuitorul D.N., comisar șef de poliție, care a propus scoaterea de sub urmărire penală a lui C.V.R., în baza art. 249 C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că:

"Varianta prezentată de C.V.R., că autoturismul a fost predat de bună voie de B.N. este susținută de declarația martorilor F.A. și N.M. (prezent la întâlnirea celor două părți la restaurantul P.) și declarația martorului B.I."

Făptuitorul D.N. a ajuns la această concluzie pe baza interpretării probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanelor audiate, înscrisurile depuse de părți, raporturile tehnico-științifice privind depistarea comportamentului simulat.

Susținerile persoanei vătămate B.N. în sensul că făptuitorul D.N. se face vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni prin aceea că "a întocmit o făcătură de referat, un fals ordinar și cu intenție și interesat material, a favorizat o bandă de tâlhari și escroci", nu au suport probator în realitatea obiectivă.

Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., "probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului."

în consecință, în legislația procesual penală funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, concluzie la care a ajuns organul de urmărire penală sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare mai dinainte stabilită.

Ori, în cuprinsul referatului incriminat ca fiind fals, făptuitorul D.N. face o analiză a probelor administrate și implicit a concluziei la care a ajuns pe baza interpretării probelor și a dispozițiilor legale aplicabile în materie.

Este adevărat că în referat, făptuitorul face trimitere la declarația martorului N.M., despre care persoana vătămată afirmă că este martor inventat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului penal Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a fost evident că făptuitorul a comis o eroare materială, martorul la care se referă fiind M.M., persoana prezentă la locul incidentului și audiată pe parcursul urmăririi penale.

Referatul împreună cu dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și repartizat spre soluționare procurorului M.A., în data de 28 noiembrie 2005.

Anterior întocmirii referatului cu propunere de scoatere de sub urmărire penală, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a înregistrat plângerea penală formulată împotriva făptuitorilor O.V., M.T., E.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen. Plângerea a făcut obiectul dosarului penal.

Prin rezoluția din data de 26 februarie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că faptele reclamate nu există.

Persoana vătămată B.N. a formulat plângere penală împotriva soluției, plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 71 din 27 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 241 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosar.

De asemenea, anterior finalizării cercetărilor în această cauză, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a înregistrat dosarul penal având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată V.O.M. împotriva făptuitorului P.A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen., și a făptuitorului C.V.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de a determina mărturia mincinoasă și împiedicarea participării la proces.

Prin rezoluția din data de 26 octombrie 2005, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A.O., întrucât faptele nu există, iar în baza art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești față de C.V.R.

Prin sentința penală nr. 290 din 20 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar, definitivă prin nerecurare, s-a respins plângerea împotriva soluției dispuse de procuror, plângere formulată de V.O.M., în baza art. 278'' C. proc. pen.

La data de 31 octombrie 2005, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a înregistrat plângerea penală formulată de persoana vătămată V.O.M. împotriva făptuitorului M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 266 pct. 2 și 3 C. pen. și art. 264 C. pen., fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Audiat pentru a-și preciza plângerea, în data de 13 decembrie 2005, în prezența apărătorului ales P.R., persoana vătămată V.O.M. a declarat că nu a scris sau dictat plângerea penală vreunei persoane, că ea a fost formulată de persoana vătămată B.N. la sediul societății acestuia din localitatea Jilava și l-a pus să o semneze, iar pentru acest fapt a primit bani și bunuri.

Prin rezoluția din data de 05 ianuarie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.G., apreciindu-se că faptele reclamate în sarcina acestuia nu există.

împotriva acestei soluții nu s-a formulat plângere, în baza art. 278,art. 278¹C. proc. pen.

în data de 14 decembrie 2005, în prezența apărătorului ales, făptuitorul P.R., persoana vătămată V.O.M. a fost audiat în calitate martor, ocazie cu care a declarat că a fost influențată și determinată de către persoana vătămată B.N. să depună mărturie mincinoasă, situație de fapt cunoscută și de făptuitorul Ș.A.

Arată în finalul declarației că "întrevăzând pericolul grav la care mă expun pe mine și la care sunt expuse și alte persoane nevinovate m-am decis atunci să-mi angajez un avocat pentru a veni în fața procurorului și a spune tot adevărul."

Persoana vătămată a semnat cu făptuitorul P.R., avocat, contractul de asistență juridică.

Potrivit declarației făptuitorului, persoana vătămată este cea care l-a contactat și angajat și l-a însoțit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru a fi audiat. Arată făptuitorul P.R. că persoana vătămată a fost audiată, fără a se exercita asupra lui presiuni, și cu aceea ocazie, în biroul procurorului au fost prezenți el, persoana vătămată și un cameraman.

Tot în acea zi, persoana vătămată a predat făptuitorului M.A. trei seturi de acte grupate tot în atâtea dosare (două cu coperte galbene și unul mai gros, cu coperte albe) și a declarat că i-au fost date de către persoana vătămată B.N. în data de 08 decembrie 2005, care i-a spus "ia astea și învață-le pentru că săptămâna viitoare începe ancheta la I.G.P.R. și dacă te întreabă să știi ce declari."

Cele trei dosare au fost numerotate și semnate fiecare în parte de către făptuitorul R.P. și inventariate de către procuror printr-un proces-verbal separat.

Făptuitorul M.A. a dispus trimiterea tuturor actelor către organele de poliție în vederea demarării investigațiilor, formându-se dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Susținerile persoanei vătămate V.O.M. au fost confirmate de Știr Adrian, audiat în aceeași zi la procuror.

Audiat cu privire la declarația dată în 14 decembrie 2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, Ș.A. a declarat că o menține, întrucât reprezintă adevărul și "ceea ce cunoștea atunci cunoștea de la V.O."

Prin ordonanța nr. 5991/P/2005 din 14 decembrie 2005, în temeiul dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. b), a) și d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de C.V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor, pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 261¹C. pen.

Faptele pentru care s-au efectuat cercetări față de C.R.V. au "fost și cele reclamate de persoana vătămată V.O.M., în sensul că acesta a încercat să-l determine să depună mărturie mincinoasă în cauză și l-a împiedicat sa participe ca martor, în aceeași cauză.

Plângerile la soluție formulate de persoana vătămată B.N. în baza art. 278 C. proc. pen. și art. 278¹C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate, atât de procurorul ierarhic, cât și de instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și revocabilă.

în data de 25/26 decembrie 2005, la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova s-au prezentat persoana vătămată V.O.M. însoțită de părinții săi și făptuitorul C.V.R., care au reclamat că membrii familiei B. și comisarul D.R. din cadrul I.G.P.R. l-au răpit, bătut și amenințat cu pistolul să declare și să recunoască că el împreună cu făptuitorii C.R.V. și C.R., frați, în cursul lunii decembrie 2005, pe timp de noapte și prin efracție, au pătruns în biroul din localitatea Jilava al persoanei vătămate B.N., unde au sustras cele trei dosare și un aparat video.

La sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova asigurau serviciul de permanență făptuitorii B.F., agent de poliție, P.L., agent de poliție și T.A., inspector principal de poliție.

Inițial, făptuitorul T.A. i-a îndrumat pe cei trei să formuleze reclamația a doua zi, dar la insistențele acestora, inclusiv ale mamei lui V.O.M., V.A., a înregistrat reclamația lui V.O.M., care a scris-o pe loc, și l-a anunțat pe făptuitorul O.V., care la vremea respectivă avea funcția de adjunct al Inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova și asigura permanența.

Cu excepția susținerilor persoanei vătămate, nu s-au administrat probe din care să rezulte că în acea noapte între făptuitorii O.V. și C.V.R. s-ar fi purtat discuții telefonice.

în data de 26 decembrie 2005, serviciul de unitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a fost asigurat de procuror C.D.M.R., care a fost anunțată de jandarmul care era de serviciu să se prezinte la sediul parchetului.

Ajunsă la sediul unității de parchet, aceasta a găsit persoana vătămată V.O.M. însoțită de părinții săi, care i-a relatat că a fost victima unei infracțiuni de lipsire de libertate și a formulat în scris o sesizare.

Sesizarea a fost prezentată a doua zi conducătorului unității de parchet, care a și înregistrat-o ca și cauză penală.

La data de 10 ianuarie 2006 Ș.A. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă vis-a-vis de declarațiile date de acesta în data de 14 ianuarie 2005, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Parte dintre aspectele sesizate în plângerile penale care fac obiectul prezentei cauze au făcut obiectul altor dosare penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, după cum urmează:

- dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a avut ca obiect plângerea penală formulată de B.N. împotriva lui O.V., M.T., E.M., P.A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen., susținându-se în esență că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile conferite de lege în efectuarea urmăririi penale cu consecința favorizării persoanelor împotriva cărora formulaseră plângere.

Prin rezoluția cu același număr din data de 16 februarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii, apreciindu-se că faptele imputate nu există.

La adoptarea acestei soluții, procurorul care a instrumentat cauza a apreciat că cercetările au stabilit că O.V. și M.T., comisari șefi în cadrul I.P.J. Prahova, primul în calitate de adjunct al comisarului șef al I.P.J. Prahova și cel de al doilea în calitate de șef al Poliției mun. Ploiești, nu l-au favorizat în nici un fel pe C.V.R., că nu au existat relații neprincipiale între comisarii șefi O.V., M.T. și C.V.R., iar agentul șef E.M. nu a avut un comportament necuviincios față de partea vătămată B.N. în data de 29 august 2005 și nici nu a încercat în vreun fel să îl influențeze pe acesta să formuleze plângere penală.

Plângerile formulate, în baza art. 278 C. proc. pen. și art. 278¹C. proc. pen., de către persoana vătămată împotriva soluției, au fost respinse ca neîntemeiate (sentința penală nr. 71 din 27 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar, definitivă prin Decizia penală nr. 241 din 16 ianuarie 2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosar.

- dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată V.O.M. împotriva lui P.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen. (se susținea că acesta i-ar fi dictat declarația dată în dosarul în care arăta că nu cunoaște nimic despre faptele petrecute în data de 29 august 2005, cu consecința favorizării lui C.V.R., în sensul de a-i asigura sustragerea de la răspunderea penală) și a lui C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 C. pen. și art. 261¹C. pen. (în sensul că acesta l-a amenințat cu moartea pentru a nu declara adevărul în fața organelor judiciare, în cauza în care era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie).

Prin rezoluția cu același nr. din data de 26 octombrie 2005, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen.

Plângerea la soluție, formulată în baza art. 278¹C. proc. pen., a fost respinsă de instanța de judecată prin sentința penală nr. 290 din 20 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar, hotărâre judecătorească rămasă definitivă prin nerecurare.

Prin rezoluția de mai sus, s-a dispus și disjungerea cauzei față de C.V.R. și B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261 C. pen. și art. 2611 C. pen. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Cauza a făcut obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în care în data de 15 ianuarie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

- dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a avut ca obiect plângerile penale formulate de V.O.M., D.M.I. și B.M.N., adresate mai multor instituții ale statului.

V.O.M. a reclamat că, în noaptea de 14 aprilie 2006, aflându-se într-o discotecă din orașul Băicoi împreună cu mai mulți prieteni, s-a întâlnit cu făptuitorii C.R.V., C.R. și persoana vătămată B.M.N., ocazie cu care făptuitorii C. l-au amenințat să dea declarații mincinoase împotriva lui B.N. și l-au deposedat de o geacă din piele în care se afla un telefon mobil și suma de 60 RON.

Persoana vătămată B.M.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de făptuitorii C.V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă, instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, dare de mită, D.P.M., agent de poliție la Poliția orașului Băicoi, pentru săvârșirea infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă, instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, luare de mită, favorizarea infractorului și arestare nelegală și cercetare abuzivă și C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturia mincinoasă și încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

S-a precizat în plângere că, la data de 12 aprilie 2006, B.M.N. l-a însoțit pe C.V.R. și pe avocatul acestuia C.N. la Poliția orașului Băicoi, unde a dat declarații neconforme cu realitatea fiind instigat și determinat de cei doi în acest sens, în fața lucrătorului de poliție D.M.P. care a primit de la C.V.R. drept mită suma de 500 euro.

Persoana vătămată D.M.I. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului C.V.R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 189 C. pen., faptă care ar fi fost comisă în dauna lui B.M.N., a lui V.O.M. și a sa.

Prin ordonanța nr. 577/P/2006 din 02 noiembrie 2006 s-a dispus:

- în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.R., agent de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (2) Cp., art. 211 alin. (2) lit. b), c), alin. (2)¹ lit. a) C. pen. și art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., art. 261 C. pen., art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i), g) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) C. pen., D.P.M., agent de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1) C. pen., art. 254 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 261 C. pen. și față de C.V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c), alin. (2)¹ lit. a) C. pen. și art. 255 C. pen.;

- în baza art. 45 C. proc. pen. combinat cu art. 42 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.V.R., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 261 C. pen. și C.N., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 25 C. pen. rap. la art. 261 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut că:

în noaptea de 14/15 aprilie 2006, persoana vătămată V.O.M. se afla la discoteca C. din orașul Băicoi, fiind însoțit de fratele său și o prietenă, B.A.

în discotecă l-a observat pe C.V.R., care era însoțit de B.M.N. în momentul în care l-a observat, V.O.M. a ieșit din discotecă, după ce în prealabil i-a cerut telefonul mobil prietenei sale B.A.G., pentru a-l apela pe B.N. Afară, V.O.M. a întâlnit o patrulă de poliție, căreia i-a reclamat faptul că C.V.R. l-ar fi amenințat în legătură cu participarea la derularea unui proces ce se afla pe rolul Judecătoriei Câmpina. De precizat că, înainte de a ieși din discotecă V.O.M. și-a lăsat geaca din piele pe un scaun.

Din declarația prietenei lui V.O.M. rezultă că V.O.M. a revenit în discotecă după 45 de minute, i-a restituit telefonul, după care și-a luat geaca și a plecat.

Patrula de poliție venită la fața locului a fost formată din lucrătorii de poliție D.S. și P.V. Din rapoartele lucrătorilor de poliție rezultă că, la data de 15 aprilie 2006, s-au deplasat la discotecă întrucât ofițerul de poliție de la Poliția orașului Băicoi a fost apelat de către o persoană care solicita sprijinul, pe motiv că este urmărită de două persoane de sex masculin cu care acesta este într-un litigiu care face obiectul unui proces penal și că ajunși la fața locului, au procedat la legitimarea celor două persoane, respectiv B.M.N. și C.V.R., ocazie cu care au constatat că nu au tulburat ordinea și liniștea publică.

Deși, inițial V.O.M. nu a făcut referire și la prezența în discotecă a lui C.R., ulterior și-a completat plângerea și cu privire la această persoană.

în ce privește plângerea formulată de B.M.N., s-a reținut că acesta s-a oferit să fie audiat ca martor pentru fapte care nu aveau legătură cu dosarul în care era cercetat C.V.R., respectiv violare de domiciliu.

în declarația dată, acesta face referire la conflictul existent între tatăl său B.N. și C.V.R. referitor la autoturismul M.P.

La audierea din data de 12 aprilie 2006 a participat și avocatul lui C.V.R., C.N.

Nu s-au putut administra probe din care să rezulte că C.V.R. ar fi dat, iar D.M.P., agent de poliție la Poliția orașului Băicoi, suma de 500 euro, pentru modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu legate de instrumentarea dosarului penal în care C.V.R. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă pretins comisă în dauna persoanelor vătămate V.F. și V.A.

în legătură cu susținerile făcute de către V.O.M., în sensul că, la data de 10 decembrie 2005, C.R. și C.V.R. l-ar fi lipsit de libertate, și, în același timp, l-ar fi instigat la furt calificat în dauna lui B.N., iar la refuzul acestuia, C.V.R. ar fi sustras cu complicitatea lui C.R. mai multe documente și bunuri de la societatea comercială aparținând lui B.N. din comuna Jilavele, s-a reținut că acestea formează obiectul dosarului penal.

împotriva acestei soluții au formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., B.M.N. și V.O.M.

Prin sentința penală nr. 139 din 08 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar și sentința penală nr. 309 din 22 mai 2007 pronunțată de aceeași instanță în dosar, hotărâri judecătorești rămase definitive, plângerile formulate de cei doi au fost respinse ca neîntemeiate.

- dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a avut ca obiect sesizarea făcută la data de 14 decembrie 2005 de către procuror M.A., în legătură cu comiterea de către B.N. a infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., art. 259 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., în urma audierii numitului V.O.M. în data de 14.15.2005 în prezența apărătorului său ales P.R., în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Cu acea ocazie V.O.M. a susținut că a fost introdus de către B.N. în birourile mai multor ofițeri de rang superior din cadrul I.G.P.R. și învățat cu lux de amănunt ce să declare și că a semnat "hârtiile" prezentate de către B.N., care s-au dovedit ulterior a fi denunțuri formulate împotriva lui C.V.R.

A mai reclamat că, în perioada 22 noiembrie - 08 decembrie 2005, a fost obligat împotriva voinței sale să muncească în folosul lui B.N. la ferma acestuia din comuna Jilavele. în susținerea celor reclamate, V.O.M. a depus la procuror trei dosare cuprinzând acte, precizând că aceste documente i-au fost date în 08 decembrie 2005 de către B.N. cu indicația de a învăța conținutul acestora, pentru a cunoaște ce anume să declare când va fi audiat la I.G.P.R.

Cele trei pachete de acte conțineau: plângeri formulate de către B.N. împotriva persoanelor implicate în incidentul din data de 29 august 2005, precum și a lucrătorilor de poliție angrenați într-un mod sau altul în derularea cercetărilor.

La data de 26 decembrie 2005, la I.P.J. Prahova a fost înregistrată plângerea formulată de V.O.M. împotriva lui B.N., B.D. și B.M., pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de liberate, fapte pretins comise prin aceea că, în intervalul 24 decembrie 2005, orele 16,30 - 25 decembrie 2005, orele 16,00, aceștia l-au lipsit de libertate.

O plângere cu conținut similar a fost depusă și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

La data de 16 ianuarie 2006, V.O.M. a formulat o plângere penală, adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și remisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în care susținea că, la data de 10 decembrie 2005, C.V.R. împreună cu C.R., agent de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, împotriva voinței sale l-au luat din fața magazinului mall din Ploiești și dus sub amenințarea unei arme în comuna Jilavele, unde i-au cerut să sustragă mai multe bunuri dintr-un birou al societății comerciale aparținând lui B.N. La refuzul acestuia, C.V.R., în timp ce C.R. a asigurat paza, prin efracție, a pătruns în biroul lui B.N. de unde ar fi sustras cele trei dosare cu acte (dosare pe care le-a predat în 14 decembrie 2005 procurorului M.A.) și un aparat video.

Actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror i-au creat acestuia convingerea că faptele reclamate în sarcina lui C.R., făptuitor, nu există (în cauză i-a audiat pe S.I.C. și S.E.A. care au confirmat apărarea lui C.R., în sensul că, în data de 10 decembrie 2005, în intervalul orar 14-23 a fost în vizită la locuința acestora), motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 C. pen. rap. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. lit. g), i) C. pen.

în baza art. 45 C. proc. pen. combinat cu art. 42 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în legătură cu comiterea infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., art. 259 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., fapte pretins comise de către B.N.; art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., fapte pretins comise de către B.D. și B.N.; art. 189 C. pen., art. 192 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) și art. 261 C. pen., fapte pretins comise de către C.V.R., art. 259 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), fapte pretins comise de către V.O.M.

împotriva acestei soluții, în baza art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere penală V.O.M., plângere respinsă prin sentința penală nr. 140 din 08 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar, rămasă definitivă prin nerecurare.

în urma disjungerii dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a înregistrat dosarul penal.

Prin rezoluția din data de 16 ianuarie 2008 s-a dispus conexarea dosarului penal, anterior menționat la dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești care are ca obiect plângerile penale formulate de B.M.N. și D.I.M. împotriva lui C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și instigare la mărturie mincinoasă, fapte pretins comise în perioada 10-12 aprilie 2006.

Cauza se afla în lucru la I.P.J. Prahova - Serviciul Cercetări Penale.

Plângerile penale ale persoanelor vătămate au mai făcut obiectul a dosarelor penale al D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești (la acesta din urmă fiind conexat și dosarul) al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin ordonanța nr. 7/P/2006 din data de 30 ianuarie 2007a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în temeiul dispoz. art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A., C.D.M.R., M.G., O.V. și D.R., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și C.V.R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât s-a apreciat din actele premergătoare efectuate în cauză că faptele reclamate nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare pentru restul făptuitorilor în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea de chestor a lui F.B. și de procuror de curte de apel a lui B.G.

Prin ordonanța nr. 320/P/2007 din 12 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul dispoz. art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 221 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 261 C. pen. și B.F., chestor, directorul Direcției de Investigații Criminale din cadrul I.G.P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 263 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât s-a apreciat că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect și în acord cu dispozițiile legale în materie, fără favorizarea părților implicate în cauză.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și decimarea competenței de soluționare față de restul făptuitorilor și a faptelor reclamate în favoarea unității noastre de parchet.

Drept urmare s-a analizat dacă faptele sesizate de persoanele vătămate în prezenta cauză se circumscriu sau nu ilicitului penal, cu referire în special la persoanele și faptele care nu au făcut obiectul altor dosare penale, fără a se analiza existența faptelor și săvârșirea lor cu vinovăție de către persoanele care sunt cercetate în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat în curs de soluționare la I.P.J. Prahova.

Actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că activitatea desfășurată de făptuitoarea C.D.M.R. în data de 26 decembrie 2005 s-a încadrat în atribuțiile conferite de lege magistratului procuror, fără a se circumscrie ilicitului penal.

în data de 26 decembrie 2005, aceasta a asigurat serviciul de permanență la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, așa cum este reglementat prin Ordinul nr. 24 din 07 martie 2005 privind organizarea și desfășurarea serviciului în afara programului de lucru la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, judecătorii și la parchetele militare al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceasta a ascultat persoana vătămată V.O.M., căruia i-a primit: plângerea, pe care a prezentat-o a doua zi șefului unității de parchet.

Nu a intervenit în nici un fel în modul în care persoana vătămată și-a conceput și scris plângerea formulată împotriva familiei B.

Nu au rezultat indicii potrivit cărora ar fi existat relații neprincipiale între aceasta, pe de o parte, și făptuitorii C.V.R. și O.V., pe de parte.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că, în data de 26 decembrie 2005, făptuitorul O.V. ar fi fost la sediul Parchetului de la Tribunalul Prahova.

Făptuitorii B.I.G., O.V. și M.T., ofițeri de poliție, dețineau funcții de conducere la nivelul I.P.J. Prahova.

Făptuitorul M.T. a fost cel care a primit persoana vătămată B.N., a luat cunoștință de reclamația acestuia și a dispus luarea măsurilor operative pentru a se lămuri condițiile și împrejurările în care s-au comis faptele reclamate de B.M.N. și B.D.

împrejurarea că acesta nu a ridicat și restituit, pe bază de proces-verbal, bunurile pe care C.V.R. le-a adus la poliție și despre care a afirmat că B.M.N. le-a uitat în autoturism nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunilor reclamate, fiind o situație de fapt recunoscută de toți participanții.

A luat cunoștință că C.R. este fratele lui C.V.R. și i-a dispus acestuia să-l aducă la sediul poliției, fără a efectua acte procedurale.

Această dispoziție a lui M.T. a avut scopul de a identifica și a aduce de urgență la sediul poliției persoana reclamată de frații B., astfel încât cercetările să se deruleze cu operativitate.

Nici M.T., nici O.V. și nici B.I.G.G. nu și-au depășit atribuțiile conferite de lege sau să și le exercite în mod necorespunzător. Nu s-au administrat probe din care să rezulte că cei trei, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au luat cunoștință de săvârșirea vreunei fapte de către lucrătorii de poliție implicați în soluționarea plângerii.

Punctul de vedere al ofițerilor se regăsește în rezoluțiile pe care aceștia le-au întocmi și se bazează pe verificările pe care le-au efectuat.

De asemenea, nu s-au administrat probe din care să rezulte că aceștia au reținut sau distrus vreun înscris din dosarul cauzei, cu referire la presupusa declarație pe care făptuitorul C.R.V. a dat-o în fața fratelui său, C.R.

Nu s-au administrat probe din care să rezulte că făptuitorii M.T., O.V. și B.I.G. l-au determinat în vreun mod pe V.O.M. să formuleze plângerea penală împotriva familiei B. care a făcut obiectul dosarului penal al UP Prahova.

Singura activitate în legătură cu această plângere a desfășurat-o făptuitorul B.G.I., care în data de 28 decembrie 2005, a solicitat preluarea cauzei în ancheta proprie a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Făptuitorii D.R., A.I. și C.C. sunt ofițeri superiori în cadrul I.G.P.R. în această calitate, și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au efectuat verificări ca urmare a plângerilor formulate de către B.N. și V.V.R.

Rezultatul verificărilor s-a concretizat în rapoartele întocmite.

La dosarul cauzei, persona vătămată a depus înregistrarea unor discuții telefonice purtate între ea și făptuitorii D.R. și A.I.

Din examinarea acestora, a rezultat că se face vorbire de dispariția unei declarații a persoane vătămate V.O.M., însă aceasta nu dovedește că declarația ar fi fost sustrasă sau distrusă de vreo persoană anume, în lipsa altor probe care să dovedească acest fapt fără echivoc.

Concluziile făptuitorilor desprinse în urma verificărilor făcute se regăsesc în rapoartele întocmite.

S-a apreciat că ele nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 263 C. pen., atâta timp cât nu există dovada certă a existenței relei credințe a acestora în efectuarea verificărilor sau a unor interese care să-i determine să acționeze în acest mod.

Făptuitorul D.N. și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile conferite de lege, în calitate de organ de cercetare penală.

Referatul prin care a propus scoaterea de sub urmărire penală a lui C.V.R., precum și neînceperea urmăririi penale față de acesta cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat propunerea.

Aprecierea probelor administrate în cauză este un proces subiectiv și ține de fiecare persoană în parte, în funcție de rigurozitatea manifestată cu privire la probele examinate, aceasta ținând de: nivelul de pregătire al fiecăruia, de experiență, de obiectivitate, de simțul prevederii, de observarea dispozițiilor legale incidente in materie. Este evident că martorul indicat în referat este M.M., fiind vorba deci de o vădită eroare materială.

Făptuitorii P.C.A., C.N. și P.R. sunt avocați. Primii doi au încheiat contracte de asistență juridică cu C.V.R., iar cel de al treilea cu persoana vătămată V.O.M., pe contractele ae asistență juridică încheiate fiind semnătura acestora.

Actele săvârșite de către aceștia, în calitate de avocat, nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunilor reclamate.

Nu s-au administrat probe din care să rezulte că aceștia au determinat în vreun mod martorii sau persoanele audiate în cauză.

Modul în care făptuitorul E.M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu în data de 29 august 2005, când persoanele vătămate B.N. și B.D. l-au reclamat pe C.V.R. a făcut obiectul dosarului penal al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești soluționat cu neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de instanța de judecată.

B.D., pentru modul în care și-a exercitat în acele împrejurări atribuțiile de serviciu, a solicitat tragerea la răspundere penală și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 C. pen., fără a indica alte fapte sau împrejurări decât cele reclamate de către B.N.

în aceeași plângere, B.D. a apreciat că E.M. se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faptă comisă prin aceea că, în declarațiile date în calitate de făptuitor în dosar, în cursul lunii ianuarie 2006, ar fi făcut afirmații neadevărate.

Aceeași infracțiune a apreciat persoana vătămată B.D. că a comis-o și făptuitorul P.O.A., în aceleași împrejurări. Aceluiași făptuitor, persoana vătămată B.D. îi impută săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), (faptă pretins comisă prin aceea că a consemnat pe declarația dată de el în 29/30 august 2005 că a fost audiat de el, deși a fost audiat de alți lucrători de poliție), art. 242 C. pen. (faptă pretins comisă prin aceea că a reținut și distrus plângerea penală pe care i-a dat-o în data de 29/30 august 2005) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (faptă pretins comisă prin aceea că a atestat în fals că el, B.N. și V.O.M. au fost declarație nesinceri în urma testării cu aparatul poligraf, fapt neadevărat).

Din actele premergătoare efectuate, a rezultat că faptele nu există.

Declarațiile date de către făptuitorii E.M. și P.O. în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care erau cercetați nu s-au dovedit a fi nereale, neadministrându-se nicio probă în acest sens.

Din examinarea dosarului penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a rezultat că B.D., B.N. și V.O.M. au fost testați cu tehnica poligraf privind depistarea comportamentului simulat, concluzia specialiștilor fiind că aceștia au prezentat modificări psihofiziologice caracteristice comportamentului simulat.

Cu excepția susținerii persoanei vătămate că i-ar fi dat făptuitorului P.O.A. o plângere penală pe care acesta ar fi reținut-o și distrus-o, nu s-au putut administra alte probe în acest sens.

Nu s-a confirmat nici susținerea că persoana vătămată B.D. ar fi fost audiată de către un alt lucrător de poliție și nu de către făptuitorul P.A.O.

Lucrătorii de poliție prezenți la data de 29 august 2005 au declarat că făptuitorul P.A.O. a preluat cauza și a continuat investigațiile, persoanele implicate fiind audiate concomitent în birouri separate.

Motivele avute în vedere la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitori au fost acelea că actele premergătoare efectuate în cauză, nu constituie probe certe decisive care să înlăture nesiguranța în privința vinovăției făptuitorilor, astfel încât apreciez că se impune să se dea eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului".

Această regulă constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conține o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu faptele imputate, organele de cercetare penală nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției făptuitorului.

înainte de a fi o problemă de drept, regula "in dubio pro reo" este o problemă de fapt, situație în care trimiterea în judecată a unei persoane trebuie să se bazeze pe certitudinea dobândită pe baza unor probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta dedusă judecații).

Numai în acest mod se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea, reconstituită ideologic, cu ajutorul probelor.

Raportat la speța de față, chiar dacă în fapt au existat indicii din care să rezulte existența faptelor reclamate (făcându-se referire la declarațiile persoanelor vătămate B.N., B.D., V.O.M., V.A. și V.F.), în cauză nu s-au putut și nu se întrevedea alte probe care să înlăture îndoiala în ce privește vinovăția făptuitorilor.

Mare parte a aspectelor sesizate în plângeri de către B.N., B.D., V.A. și V.F. sunt aspecte pe care aceștia le cunosc de la V.O.M. și B.M.N., fiul lui B.N., persoane care au avut o atitudine oscilantă au dat declarații contradictorii, motiv pentru care s-a apreciat că sunt puțin credibili.

Făptuitorii C.R. și P.O.A. au mai fost cercetați în dosarele Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Făptuitorul M.G. a mai fost cercetat pentru modul în care a instrumentat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Fiind pronunțate soluții care nu au fost infirmate, nici de instanța de judecată, s-a apreciat că față de aceștia sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Față de făptuitorul M.A., în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, avându-se în vedere prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, conform art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și față de C.V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261 C. pen., art. 261¹C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. i), g) C. pen., art. 272 C. pen., art. 189 C. pen., art. 259 C. pen., fapte pretins comise în dauna persoanelor vătămate B.N., V.O.M., B.M.N. și D.M.I. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu mențiunea că faptele fac obiectul dosarului penal.

S-a dispus disjungerea cauzei și față de R.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 264 C. pen., M.M., F.A.G., B.I., V.O.M. și Ș.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

împotriva acestei ordonanțe petentul a formulat plângere, care, prin ordonanța nr. 49/II/2/2009 a Procurorului general adjunct, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Din actele și lucrările dosarului Curtea a reținut că ordonanța atacată este legală și temeinică, în ceea ce privește situația de fapt reclamată inițial de petent, aceasta a fost corect reținută de către procuror și anume că, la începutul lunii iulie 2005, între persoana vătămată B.N. și făptuitorul C.V.R. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care primul cumpăra de la cel de al doilea un autoturism marca M.P. contra sumei de 24000 euro, din care s-a achitat, la data când a intervenit înțelegerea, suma de 3000 lei, urmând ca restul prețului să fie achitat în 3 rate, respectiv 04 iulie 2005, 10 iulie 2005 și 03 august 2005.

Prin același înscris cei doi au stabilit ca în situația în care una dintre părți se răzgândea, să achite celeilalte părți suma de 15000 euro.

Cert este că la data de 29 august 2005, B.N., însoțit de B.D., s-au întâlnit cu făptuitorul C.V.R., care la rândul lui era însoțit de făptuitorii M.M. și F.A., pe terasa restaurantului P. din Ploiești, unde au fost serviți de către făptuitorul B.I. și persoana vătămată V.O.M., cei doi fiind ospătari.

S-a mai stabilit că de la restaurant, făptuitorul C.V.R. a plecat cu autoturismul care făcuse obiectul înțelegerii dintre părți.

în acea seară persoana vătămată B.N. împreună cu fratele B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești, unde au reclamat că au fost deposedați de către făptuitorul C.V.R. și persoanele care l-au însoțit, prin violență, de un autoturism, suma de 20000 euro pe care o avea în torpedou, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto, precum și de alte bunuri de o valoare mai mică.

Dispecerul de serviciu, respectiv făptuitorul E.M., i-a făcut iegătura persoanei vătămate B.N. cu făptuitorul P.A.O., subofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova - Serviciul de Investigații Criminale care, după ce a ascultat relatarea persoanei vătămate, a apreciat că ar fi o cauză de natură civilă și a îndrumat-o să se adreseze Judecătoriei Ploiești.

Făptuitorul P.A.O. a raportat evenimentul șefului ierarhic de la care a primit dispoziție să se prezinte la Poliția municipiului Ploiești, unde persoana vătămată B.N. a reclamat că a fost deposedată, prin violență, de autoturism și bunurile din autoturism.

După ce a discutat cu făptuitorul P.A.O., persoana vătămată B.N. a fost nemulțumită de îndrumările primite și a început o discuție în contradictoriu cu făptuitorul E.M., de serviciu la dispecerat. Discuția a fost observată de făptuitorul M.T., ofițer de poliție; care a discutat cu persoana vătămată B.N., și l-a invitat la Poliția municipiului Ploiești

De menționat că persoana vătămată B.N. și fratele acestuia B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești cu autoturismul lui M.T.

Ajunși la sediul Poliției municipiului Ploiești, făptuitorul M.T. i-a convocat pe lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Cercetări Penale și Biroului Judiciar, respectiv inspectorul principal T.A. și inspectorul principal T.M. în fața celor trei, persoana vătămată B.N. și B.D. au reclamat că au fost deposedați de bunuri, prin violență, de către C.V.R.

Făptuitorul M.T. a dispus să fie audiate persoanele, să se consemneze plângerea și simultan, să fie identificat și audiat C.V.R.

A comunicat evenimentul făptuitorului O.V., comisar șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, care l-a îndrumat să-l sune pe comisar șef Z.N., șeful Serviciului judiciar, prezent la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova.

Făptuitorul O.V. s-a conformat și l-a informat pe Z.N.

în acest timp, T.A. și T.M. au demarat cercetările primul procedând la audierea lui B.N.

în timpul desfășurării investigațiilor, a rezultat că făptuitorul C.V.R. este fratele făptuitorului C.R., subofițer de poliție.

Acesta din urmă i-a raportat făptuitorului M.T., care i-a cerut să ia legătura cu fratele său, să-l invite la sediul unității de poliție și, de asemenea, i-a ordonat să nu desfășoare niciun fel de acte de cercetare.

De față cu T.A., T.M. și făptuitorul P.A.O., făptuitorul C.R. l-a sunat pe fratele său și l-a chemat la sediul poliției pentru a lămuri situația legată de incidentul cu autoturismul. Discuția telefonică a putut fi auzită de cei trei, telefonul fiind dat pe speaker.

în momentul în care a ajuns la sediul poliției și făptuitorul C.V.R., atât acesta cât și persoana vătămată B.N. și B.D. au fost duși în biroul făptuitorului M.T. și, pentru că fiecare parte își prezenta propria variantă, făptuitorul M.T. a dispus lucrătorilor de poliție să continue cercetările pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-au petrecut faptele reclamate.

în momentul în care ieșea din sediu, făptuitorul M.T. s-a întâlnit cu P.I. și C.Ș., foști lucrători de poliție, care i-au comunicat că persoana vătămată i-a contactat telefonic și le-a cerut ajutorul, întrucât i-a fost furată o mașină.

La revenirea în sediu, făptuitorul M.T. a constatat că persoana vătămată și făptuitorul C.V.R. au fost duși la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova de către făptuitorul P.A.O., care a preluat cazul.

Făptuitorul P.A.O. a audiat în acea seară pe B.N., fratele acestuia, B.D. și pe făptuitorul C.V.R., după care i-a chemat a doua zi pentru a fi audiați.

Față de această situație procurorul a stabilit corect, că făptuitorul C.R. nu a comis infracțiunea reclamată, întrucât din probe rezultă că agentul șef, făptuitorul P.A.O. l-a audiat pe făptuitorul C.V.R. la 29 august 2005, sau că acest din urmă polițist ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

în ceea ce-l privește pe comisarul șef B.I., din actele dosarului nu rezultă că acesta, cu intenție și-a îndeplinit atribuțiile în mod defectuos sau nu și le-a îndeplinit deloc, ori că a favorizat vreo persoană.

Subofițerul P.A.O. a întreprins unele acte de cercetare în cauză, a început urmărirea penală față de învinuitul C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar prin referatul din 25 noiembrie 2005 comisarul șef D.N. a propus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerându-se că nu există intenția directă specifică infracțiunii de furt. Această soluție a fost dată de făptuitor după analiza materialului probator administrat în cauză și după aprecierea probelor conform dispozițiilor procedurale (art. 63 și urm. C. proc. pen.). Este adevărat, așa cum a arătat și procurorul, că făptuitorul a făcut o greșeală materială atunci când s-a referit la martorul N.M. în loc de M.M., dar acest lucru nu influențează legalitatea și temeinicia referatului întocmit.

Acest referat a fost însușit de către procuror care, prin ordonanța nr. 5991/P/2005, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V.R. pentru infracțiunea de furt calificat și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) și art. 261¹C. pen.

în ceea ce-1 privește pe avocat P.R. din cercetări rezultă că acesta doar a acordat asistență juridică numitului V.O.M., în momentele în care acesta a dat declarație la procuror și a depus acte în calitate de parte vătămată.

A mai reținut Curtea că, petentul B.N. a formulat mai multe plângeri penale care se referă la aceleași fapte ca și în cauza de față și au făcut obiectul cercetărilor organelor competente, parte din ele fiind finalizate.

Astfel, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au fost cercetați ofițeri și subofițeri de poliție O.V., M.T., E.M., P.A.O. pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., rezoluțiile date fiind de neîncepere a urmăririi penale și definitivate prin Decizia penală nr. 24/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție; în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a formulat plângere împotriva agentului șef P.O. și a făptuitorului C.V.R., plângere finalizată prin neînceperea urmăririi penale și definitivată prin decizia Tribunalului Prahova în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect plângerile formulate de V.O.M., D.M. și B.M.N., soldată în final cu neînceperea urmăririi penale prin ordonanța din 02 noiembrie 2006 și definitivată prin sentința penală 139/2007 și nr. 309/2007 ale Tribunalului Prahova; dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect sesizarea procurorului în legătură cu comiterea de către petentul B.N. a infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1), art. 259 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) și art. 189 C. pen. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în final s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.R., întrucât faptele nu există și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești față de B.N., B.D., C.V.R. și V.O.M., soluție definitivă prin respingerea plângerii prin sentința penală nr. 140/2007 a Tribunalului Prahova; dosar format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ca urmare a disjungerii și conexat la dosarul aceleiași instituții.

Totodată unii făptuitori au fost cercetați de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, care, prin ordonanța nr. 7/P/2006 a dispus neînceperea urmării penale față de numiții A.M., C.D., M.G. (procurori), O.V. și D.R. (polițiști) pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și C.V.R. pentru art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și disjungerea cauzei față de procurorul B.G. și chestorul B.F. și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin ordonanța nr. 320/P/2007, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori.

întrucât există dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în curs de desfășurare, în mod corect procurorul s-a limitat a cerceta doar faptele și persoanele ce exced dosarului respectiv.

Astfel, în privința procurorului C.D. se constată că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, atunci când la data de 26 decembrie 2005, fiind de serviciu la permanență, a procedat la audierea părții vătămate V.O.M. și nu există nici o dovadă de influențare a acestuia de a da declarația respectivă.

De asemenea, ofițerii B.I., O.V. și M.T. și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu.

Așa cum s-a reținut de procuror cel din urmă l-a primit pe petentul B.N. și a dispus măsurile legale pentru elucidarea faptei reclamate, iar primii doi nu au comis nici un act de favorizare, de abuz sau de influențare a cercetărilor efectuate de organele de poliție după reclamarea incidentului.

Nu rezultă din probele administrate de procuror că cei trei ofițeri de poliție au săvârșit acte materiale ce se circumscriu elementului constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 259, 263, 221 și 272 C. pen. pentru care au fost cercetați, flecare separat, în prezenta cauză.

Nici împrejurarea că făptuitorul M.T. nu a ridicat și restituit, pe bază de proces verbal bunurile aduse la poliție de către C.V.R. ca uitate de B.N. în autoturism, nu poate fi considerată o faptă ilicită care să atragă răspunderea penală.

Se mai poate constata de instanță că făptuitorul M.T. a dispus ca fratele numitului C.V.R., subofițerul C.R. să-l aducă pe primul la sediul poliției pentru a urgenta cercetările, dar fără a interveni în vreun fel în ancheta desfășurată ulterior.

Faptul că făptuitorul B.I. a solicitat la data de 28 decembrie 2005 preluarea cauzei de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, nici pe departe nu poate constitui o faptă de natură penală, cum s-a apreciat de către petent.

în ceea ce-i privește pe numiții D.R., A.I., și C.C. (ofițeri superiori la I.G.P.R), se constată că aceștia au făcut unele verificări ca urmare a plângerilor adresate de petent și numitul V.O.M., după care au întocmit referatele cu rezultatul cercetărilor. Nu rezultă din probele aflate la dosar decât faptul că între petent, pe de o parte și D.R. și A.I., pe de altă parte, au avut unele discuții telefonice, unde se relevă dispariția unei declarații a numitului V.O.M., dar fără a exista date sau alte probe că ea ar fi fost sustrasă de vreo persoană anume.

în aceste condiții în care nu se cunoaște dacă a fost sau nu sustrasă vreo declarație sau s-a comis vreo infracțiune în legătură cu serviciul, nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunea prev. de art. 263 C. pen.

Referitor la făptuitorii avocați P.C., P.R. și C.N., instanța reține faptul că aceștia au acordat asistență juridică numiților C.V.R. (avocat P. și avocat C.) și V.O.M. (avocat P.) și nu reiese din actele dosarului că aceștia în calitate de avocați au determinat vreun martor să dea anumite declarații.

în cauză au mai fost cercetați subofițerii E.M. și P.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247, 292, 289, 242 C. pen., întrucât și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, au dat declarații mincinoase în calitate de făptuitori, că au consemnat în fals declarațiile date, că au reținut și distrus plângerea penală a părții vătămate B.D. sau că i-au declarat nesinceri pe B.N. și V.O.M. în urma testării la poligraf.

Nici una din afirmațiile numiților B.D., B.N. și V.O.M. nu au suport probator pentru a se trage concluzia existenței faptei.

Astfel, făptuitorii E.M. și P.O. au dat declarații în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care au fost cercetați ; numiții B.N., B.D. și V.O.M. au fost testați cu aparatul poligraf, iar concluzia specialiștilor a fost că aceștia prezintă caracteristicile comportamentului simulat; nu există vreo dovadă că P.O. ar fi primit o plângere penală de la B.N. pe care apoi a distrus-o sau că B.D. nu a fost audiat de acest subofițer, când de fapt lucrătorii de poliție prezenți la 29 august 2005 au arătat că acesta a preluat cauza și a continuat cercetările.

în lipsa unor probe certe din care să se poată trage concluzia că faptele reclamate există și au fost comise de persoanele indicate în plângere, nu poate fi aplicat decât principiul "in dubio pro reo", ceea ce înseamnă că simplele acuzații aduse unei persoane, în lipsa altor elemente de fapt ce pot fi concretizate apoi în probe (directe sau indirecte) nu pot decât să profite persoanelor acuzate, întrucât nu creează certitudinea existenței faptei reclamate.

II. împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul B.N. solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaților nominalizați mai sus sub aspectul săvârșirii infracțiunilor imputate.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte a avut în vedre că recursul declarat de petiționarul B.N. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se are în vedere că prima instanță conformându-se la dispozițiile art. 278¹alin. (7) C. proc. pen. a procedat la verificarea plângerii petiționarului B.N. împotriva ordonanței procurorului nr. 361/P/2007 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pe baza actelor și materialelor din dosarul de urmărire penală indicat și în baza unei cercetări judecătorești complete a dispus soluția respingerii acestei plângeri ca nefondată în temeiul dispozițiilor art. 278¹alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză se reține că procurorul care a dispus soluția a administrat toate probele pe care le-a apreciat ca fiind concludente și utile cauzei, ținând cont și de faptul că multe dintre ele fuseseră deja administrate de D.N.A. Astfel au fost ascultați la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești: C.D. (vol. I fila 486), D.R. (vol. I fila 490), T.A. (vol. I fila 498), P.L. (vol. I fila 499), B.F. (vol. I fila 501), A.F. (vol. I fila 50), E.S. (vol. I fila 503), P.M. (vol. I fila 504).

în dosar, procurorul i-a ascultat pe făptuitorii P.C.A. (vol. I fila 374), P.R. (vol. II fila 376) care a depus și contractul de asistență juridică, O.V. (vol. II fila 369), M.T. (vol. II fila 343), P.O. (vol. II fila 347), C.N. (vol. II fila 371), A.I. (vol. II, fila 331) și C.C. (vol. II fila 332), C.R. (vol. II fila 368), C.V.R. (vol. II fila 351), F.A.G. (vol. II fila 365), B.I. (vol. II fila 362).

în prezenta cauză au fost ascultați și martorii V.O. (vol. II fila 336), V.F. (vol. II), V.A., S.A. (vol. II fila 340), G.V. (vol. I, fila 560), P.I. (vol. I fila 564), C.Ș. (vol. I fila 567), S.A. (vol. I fila 340).

în ceea ce privește situația de fapt reclamată inițial de petent, aceasta a fost corect reținută de către procuror și anume că, la începutul lunii iulie 2005, între persoana vătămată B.N. și făptuitorul C.V.R. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care primul cumpăra de la cel de al doilea un autoturism marca M.P. contra sumei de 24000 euro, din care s-a achitat, la data când a intervenit înțelegerea, suma de 3000 lei, urmând ca restul prețului să fie achitat în 3 rate, respectiv 04 iulie 2005, 10 iulie 2005 și 03 august 2005.

Prin același înscris cei doi au stabilit ca în situația în care una dintre părți se răzgândea, să achite celeilalte părți suma de 15000 euro.

Cert este că la data de 29 august 2005, B.N., însoțit de B.D., s-au întâlnit cu făptuitorul C.V.R., care la rândul lui era însoțit de făptuitorii M.M. și F.A., pe terasa restaurantului P. din Ploiești, unde au fost serviți de către făptuitorul B.I. și persoana vătămată V.O.M., cei doi fiind ospătari.

S-a mai stabilit că de la restaurant, făptuitorul C.V.R. a plecat cu autoturismul care făcuse obiectul înțelegerii dintre părți.

în acea seară persoana vătămată B.N. împreună cu fratele B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești, unde au reclamat că au fost deposedați de către făptuitorul C.V.R. și persoanele care l-au însoțit, prin violență, de un autoturism, suma de 20000 euro pe care o avea în torpedou, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto, precum și de alte bunuri de o valoare mai mică.

Dispecerul de serviciu, respectiv făptuitorul E.M., i-a făcut legătura persoanei vătămate B.N. cu făptuitorul P.A.O., subofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova - Serviciul de Investigații Criminale care, după ce a ascultat relatarea persoanei vătămate, a apreciat că ar fi o cauză de natură civilă și a îndrumat-o să se adreseze Judecătoriei Ploiești.

Făptuitorul P.A.O. a raportat evenimentul șefului ierarhic de la care a primit dispoziție să se prezinte la Poliția municipiului Ploiești, unde persoana vătămată B.N. a reclamat că a fost deposedată, prin violență, de autoturism și bunurile din autoturism.

După ce a discutat cu făptuitorul P.A.O., persoana vătămată B.N. a fost nemulțumită de îndrumările primite și a început o discuție în contradictoriu cu făptuitorul E.M., de serviciu la dispecerat. Discuția a fost observată de făptuitorul M.T., ofițer de poliție; care a discutat cu persoana vătămată B.N., și l-a invitat la Poliția municipiului Ploiești.

De menționat că persoana vătămată B.N. și fratele acestuia B.D. s-au deplasat la Poliția municipiului Ploiești cu autoturismul lui M.T.

Ajunși la sediul Poliției municipiului Ploiești, făptuitorul M.T. i-a convocat pe lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Cercetări Penale și Biroului Judiciar, respectiv inspectorul principal T.A. și inspectorul principal T.M. în fața celor trei, persoana vătămată B.N. și B.D. au reclamat că au fost deposedați de bunuri, prin violență, de către C.V.R.

Făptuitorul M.T. a dispus să fie audiate persoanele, să se consemneze plângerea și simultan, să fie identificat și audiat C.V.R.

A comunicat evenimentul făptuitorului O.V., comisar șef inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, care l-a îndrumat să-l sune pe comisar șef Z.N., șeful Serviciului judiciar, prezent la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova.

Făptuitorul O.V. s-a conformat și l-a informat pe Z.N.

în acest timp, T.A. și T.M. au demarat cercetările primul procedând la audierea lui B.N.

în timpul desfășurării investigațiilor, a rezultat că făptuitorul C.V.R. este fratele făptuitorului C.R., subofițer de poliție.

Acesta din urmă i-a raportat făptuitorului M.T., care i-a cerut să ia legătura cu fratele său, să-l invite la sediul unității de poliție și, de asemenea, i-a ordonat să nu desfășoare niciun fel de acte de cercetare.

De față cu T.A., T.M. și făptuitorul P.A.O., făptuitorul C.R. l-a sunat pe fratele său și l-a chemat la sediul poliției pentru a lămuri situația legată de incidentul cu autoturismul. Discuția telefonică a putut fi auzită de cei trei, telefonul fiind dat pe speaker.

în momentul în care a ajuns la sediul poliției și făptuitorul C.V.R., atât acesta cât și persoana vătămată B.N. și B.D. au fost duși în biroul făptuitorului M.T. și, pentru că fiecare parte își prezenta propria variantă, făptuitorul M.T. a dispus lucrătorilor de poliție să continue cercetările pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-au petrecut faptele reclamate.

în momentul în care ieșea din sediu, făptuitorul M.T. s-a întâlnit cu P.I. și C.Ș., foști lucrători de poliție, care i-au comunicat că persoana vătămată i-a contactat telefonic și le-a cerut ajutorul, întrucât i-a fost furată o mașină.

La revenirea în sediu, făptuitorul M.T. a constatat că persoana vătămată și făptuitorul C.V.R. au fost duși la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova de către făptuitorul P.A.O., care a preluat cazul.

Făptuitorul P.A.O. a audiat în acea seară pe B.N., fratele acestuia, B.D. și pe făptuitorul C.V.R., după care i-a chemat a doua zi pentru a fi audiați.

Față de această situație procurorul a stabilit corect, că făptuitorul C.R. nu a comis infracțiunea reclamată, întrucât din probe rezultă că agentul șef, făptuitorul P.A.O. l-a audiat pe făptuitorul C.V.R. la 29 august 2005, sau că acest din urmă polițist ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

în ceea ce-l privește pe comisarul șef B.I., din actele dosarului nu rezultă că acesta, cu intenție și-a îndeplinit atribuțiile în mod defectuos sau nu și le-a îndeplinit deloc, ori că a favorizat vreo persoană.

Subofițerul P.A.O. a întreprins unele acte de cercetare în cauză, a început urmărirea penală față de învinuitul C.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar prin referatul din 25 noiembrie 2005 comisarul șef D.N. a propus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerându-se că nu există intenția directă specifică infracțiunii de furt. Această soluție a fost dată de făptuitor după analiza materialului probator administrat în cauză și după aprecierea probelor conform dispozițiilor procedurale (art. 63 și urm. C. proc. pen.). Este adevărat, așa cum a arătat și procurorul, că făptuitorul a făcut o greșeală materială atunci când s-a referit la martorul N.M. în loc de M.M., dar acest lucru nu influențează legalitatea și temeinicia referatului întocmit.

Acest referat a fost însușit de către procuror care, prin ordonanța nr. 5991/P/2005, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V.R. pentru infracțiunea de furt calificat și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) și art. 261¹C. pen.

în ceea ce-l privește pe avocat P.R. din cercetări rezultă că acesta doar a acordat asistență juridică numitului V.O.M., în momentele în care acesta a dat declarație la procuror și a depus acte în calitate de parte vătămată.

S-a mai reținut că, petentul B.N. a formulat mai multe plângeri penale care se referă la aceleași fapte ca și în cauza de față și au făcut obiectul cercetărilor organelor competente, parte din ele fiind finalizate.

Astfel, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au fost cercetați ofițeri și subofițeri de poliție O.V., M.T., E.M., P.A.O. pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., rezoluțiile date fiind de neîncepere a urmăririi penale și definitive prin Decizia penală nr. 24/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție; în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a formulat plângere împotriva agentului șef P.O. și a făptuitorului C.V.R., plângere finalizată prin neînceperea urmăririi penale și definitivă prin decizia Tribunalului Prahova în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect plângerile formulate de V.O.M., D.M. și B.M.N., soluționate prin neînceperea urmăririi penale prin ordonanța din 02 noiembrie 2006 și definitivată prin sentința penală 139/2007 și 309/2007 ale Tribunalului Prahova; dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect sesizarea procurorului în legătură cu comiterea de către petentul B.N. a infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1), 259 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) și art. 189 C. pen. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în final s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.R., întrucât faptele nu există și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești față de B.N., B.D., C.V.R. și V.O.M., soluție definitivă prin respingerea plângerii prin sentința penală nr. 140/2007 a Tribunalului Prahova; dosar format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ca urmare a disjungerii și conexat la dosar al aceleiași instituții.

Totodată unii făptuitori au fost cercetați de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, care, prin ordonanța nr. 7/P/2006 a dispus neînceperea urmării penale față de numiții A.M., C.D., M.G. (procurori), O.V. și D.R. (polițiști) pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și C.V.R. pentru art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și disjungerea cauzei față de procurorul B.G. și chestorul B.F. și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin ordonanța nr. 320/P/2007, în baza art. 228 alin. (6) și (10) lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori.

întrucât există dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în curs de desfășurare, în mod corect procurorul s-a limitat a cerceta doar faptele și persoanele ce exced dosarului respectiv.

Astfel, în privința procurorului C.D. se constată că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, atunci când la data de 26 decembrie 2005, fiind de serviciu la permanență, a procedat la audierea părții vătămate V.O.M. și nu există nici o dovadă de influențare a acestuia de a da declarația respectivă.

De asemenea, ofițerii B.I., O.V. și M.T. și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu.

Așa cum s-a reținut de procuror cel din urmă l-a primit pe petentul B.N. și a dispus măsurile legale pentru elucidarea faptei reclamate, iar primii doi nu au comis nici un act de favorizare, de abuz sau de influențare a cercetărilor efectuate de organele de poliție după reclamarea incidentului.

Nu rezultă din probele administrate de procuror că cei trei ofițeri de poliție au săvârșit acte materiale ce se circumscriu elementului constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 259, 263, 221 și 272 C. pen. pentru care au fost cercetați, flecare separat, în prezenta cauză.

Nici împrejurarea că făptuitorul M.T. nu a ridicat și restituit, pe bază de proces verbal bunurile aduse la poliție de către C.V.R. ca uitate de B.N. în autoturism, nu poate fi considerată o faptă ilicită care să atragă răspunderea penală.

Se mai poate constata de instanță că făptuitorul M.T. a dispus ca fratele numitului C.V.R., subofițerul C.R. să-l aducă pe primul la sediul poliției pentru a urgenta cercetările, dar fără a interveni în vreun fel în ancheta desfășurată ulterior.

Faptul că făptuitorul B.I. a solicitat la data de 28 decembrie 2005 preluarea cauzei de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, nici pe departe nu poate constitui o faptă de natură penală, cum s-a apreciat de către petent.

în ceea ce-i privește pe numiții D.R., A.I., și C.C. (ofițeri superiori la I.G.P.R), se constată că aceștia au făcut unele verificări ca urmare a plângerilor adresate de petent și numitul V.O.M., după care au întocmit referatele cu rezultatul cercetărilor. Nu rezultă din probele aflate la dosar decât faptul că între petent, pe de o parte și D.R. și A.I., pe de altă parte, au avut unele discuții telefonice, unde se relevă dispariția unei declarații a numitului V.O.M., dar fără a exista date sau alte probe că ea ar fi fost sustrasă de vreo persoană anume.

în aceste condiții în care nu se cunoaște dacă a fost sau nu sustrasă vreo declarație sau s-a comis vreo infracțiune în legătură cu serviciul, nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunea prev. de art. 263 C. pen.

Referitor la făptuitorii avocați P.C., P.R. și C.N., instanța reține faptul că aceștia au acordat asistență juridică numiților C.V.R. (avocat P. și avocat C.) și V.O.M. (avocat P.) și nu reiese din actele dosarului că aceștia în calitate de avocați au determinat vreun martor să dea anumite declarații.

în cauză au mai fost cercetați subofițerii E.M. și P.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247, 292, 289, 242 C. pen., întrucât și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, au dat declarații mincinoase în calitate de făptuitori, că au consemnat în fals declarațiile date, că au reținut și distrus plângerea penală a părții vătămate B.D. sau că i-au declarat nesinceri pe B.N. și V.O.M. în urma testării la poligraf.

Nici una din afirmațiile numiților B.D., B.N. și V.O.M. nu au suport probator pentru a se trage concluzia existenței faptei.

Astfel, făptuitorii E.M. și P.O. au dat declarații în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care au fost cercetați ; numiții B.N., B.D. și V.O.M. au fost testați cu aparatul poligraf, iar concluzia specialiștilor a fost că aceștia prezintă caracteristicile comportamentului simulat; nu există vreo dovadă că P.O. ar fi primit o plângere penală de la B.N. pe care apoi a distrus-o sau că B.D. nu a fost audiat de acest subofițer, când de fapt lucrătorii de poliție prezenți la 29 august 2005 au arătat că acesta a preluat cauza și a continuat cercetările.

în lipsa unor probe certe din care să se poată trage concluzia că faptele reclamate au existat și au fost comise de persoanele indicate în plângere, nu au putut fi aplicate decât principiul "in dubio pro reo", ceea ce înseamnă că simplele acuzații aduse unei persoane, în lipsa altor elemente de fapt ce au putut fi concretizate apoi în probe (directe sau indirecte) nu pot decât să profite persoanelor acuzate, întrucât nu au creat certitudinea existenței faptei reclamate.

← ICCJ. Decizia nr. 3492/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2287/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2287/2009. Penal