ICCJ. Decizia nr. 756/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 756/2009
Dosar nr. 672/45/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii I.A. şi I.G. împotriva ordonanţei nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, soluţie pe care a menţinut-o, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi să achite câte 100 lei statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 249, 246 şi 264 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi faţă de magistratul procuror C.S., precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu privire la faptele reclamate a fi comise de agenţii de poliţie U.D. şi Ş.C.
Magistraţii procurori C.M. şi C.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi agenţii de poliţie U.D. şi Ş.C. din cadrul Poliţiei oraşului Bârlad au fost reclamaţi de petiţionarii I.A. şi I.G. care au susţinut că persoanele sus-menţionate, în calitate de organe de urmărire penală, nu şi-au îndeplinit ori şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia administrării şi soluţionării cauzelor penale în care petenţii din prezenta cauză au avut calitatea de părţi vătămate.
Soluţia faţă de magistratul procuror C.M. a fost dispusă în urma verificărilor care au demonstrat că în cauza penală nr. 2701/P/2007, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, agenţii de poliţie şi procurorul au efectuat ritmic acte de cercetare penală şi au soluţionat cauza în aproximativ două luni şi două săptămâni, urmare a manifestării de voinţă de retragere a plângerii.
Împotriva soluţiei au formulat plângere, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petenţii I.A. şi I.G., care au susţinut că ordonanţa prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală faţă de magistratul procuror C.M. este nelegală şi netemeinică, întrucât procurorii şi poliţiştii din Bârlad au tergiversat în mod vădit cercetările în cauzele penale având drept obiect plângerile formulate de membrii familiei Ilie şi au favorizat persoanele cercetate.
Totodată, petiţionarii I.A. şi I.G. au reiterat motivele în raport de care apreciază că cercetările sunt tergiversate şi au subliniat că în Dosarul penal nr. 2701/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nu şi-au retras plângerea.
Prin ordonanţa nr. 687/II/2/2008 din 24 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins plângerea ca neîntemeiată.
Investită cu soluţionarea plângerii formulate de persoanele vătămate I.A. şi I.G. împotriva ordonanţei nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că procurorul C.M. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nici că ar fi favorizat vreuna din persoanele cercetate în Dosarul penal nr. 2701/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Procurorul a dispus în această cauză o soluţie de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. h) C. proc. pen., luând act de retragerea plângerii formulate de cei doi petiţionari împotriva lui I.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi ameninţare prevăzute de art. 217 alin. (1) şi art. 193 C. pen.
Cauza a fost soluţionată într-un termen rezonabil, respectându-se prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 91 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit statutul judecătorilor şi procurorilor.
În consecinţă, faptele sesizate neexistând, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, motiv pentru care parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul C.M.
Prin recursul declarat în termen, petiţionarii I.A. şi I.G. au criticat hotărârea pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 21 C. proc. pen.
Recurenţii susţin că, având în vedere calitatea de magistraţi a persoanelor cercetate, judecătorii Curţii de Apel Iaşi au pronunţat o hotărâre care încalcă dispoziţiile legale referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei, precum şi la cazurile de incompatibilitate.
Deşi petiţionarii au încunoştiinţat instanţa despre imposibilitatea de a fi prezenţi la termenul de judecată din 23 septembrie 2008, cauza s-a judecat în lipsa acestora.
Soluţia dispusă de procuror nu se bazează pe probe şi nici pe un temei juridic legal.
Recurenţii susţin că nu şi-au retras plângerea penală iniţial formulată, iar cauzele penale în care au avut calitatea de persoane vătămate au fost soluţionate cu întârziere.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Curtea de Apel Iaşi a procedat în mod legal la soluţionarea cauzei cu care a fost investită.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată se soluţionează de către instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
C.M. este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.
În conformitate cu dispoziţiile art. 28 lit. b) C. proc. pen., infracţiunile săvârşite de procurorii de pe lângă judecătorii şi tribunale se judecă în primă instanţă de curtea de apel, iar urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul acestor infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen.
În cauză nu se constată existenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 şi 3 C. proc. pen., fiind respectată atât competenţa după materie şi după calitatea persoanei, cât şi dispoziţiile referitoare la compunerea completului de judecată.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. nu este realizat, în cauză nefiind vorba de o cauză în care apărarea părţilor să fie obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor cererilor persoanelor vătămate, iar hotărârea pronunţată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, iar motivarea acesteia nu contrazice dispozitivul hotărârii.
Instanţa a verificat ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, nefiind prevăzută de lege decât posibilitatea depunerii de înscrisuri noi şi nicidecum a administrării altor probe.
Petiţionarii nu au solicitat amânarea cauzei pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2008 şi nu au depus la instanţă nici un fel de înscrisuri prin care să justifice lipsa lor de la judecată, astfel că în mod corect instanţa a procedat la soluţionarea pricinii.
Înalta Curte constată că în mod just instanţa de fond a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionari împotriva ordonanţei nr. 202/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către procurorul C.M.
Atât I.A., cât şi I.G. au declarat la 3 septembrie 2007 şi, respectiv, 9 septembrie 2007, că îşi retrag plângerea penală formulată împotriva lui I.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen.
În consecinţă, în mod întemeiat procurorul C.M. a dispus prin rezoluţia nr. 2701/P/2007 din 15 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen.
Cercetarea penală nu a fost tergiversată, iar pentru întreaga activitate desfăşurată în cauză, procurorul şi-a îndeplinit în mod corespunzător şi nepartinic atribuţiile de serviciu.
Aşadar, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de procurorul C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. este legală şi temeinică, fiind corect menţinută de către instanţa de fond.
Atât motivarea, cât şi temeiul juridic al ordonanţei sunt bine reţinute, iar în raport de natura cauzei şi de specificul actelor premergătoare, organul de urmărire penală nu poate administra probe (acestea fiind de atributul fazei ulterioare începerii urmăririi penale), verificările efectuate fiind suficiente şi convingătoare sub aspectul existenţei unei cauze de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Pentru aceste considerente, constatând că recursurile declarate de petiţionari sunt nefondate, Înalta Curte le va respinge, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariile apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică gratuită asigurată petiţionarilor se vor plăti din fondurile M.J.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii I.A. şi I.G. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică gratuită a recurenţilor petiţionari, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3513/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 781/2009. Penal → |
|---|
