ICCJ. Decizia nr. 3569/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3569/2009
Dosar nr. 8503/1/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin încheierea din 14 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a apelanţilor inculpaţi S.M.N., L.B.V., M.M., C.A.B. şi C.A. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinite condiţiile alternative prevăzute de art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptelor, rezultând din declaraţiile investigatorilor sub acoperire, procesele verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, procesele verbale privind înregistrările audio-video, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoare mai mare de 4 ani.
S-a mai reţinut faţă de natura infracţiunii, de cantitatea de droguri traficată, numărul actelor materiale şi perioada de timp în care au fost comise faptele, lăsarea în libertate a inculpaţilor creează pericol concret pentru ordinea publică şi deşi inculpaţii sunt arestaţi din luna decembrie 2007, perioada arestării nu a depăşit o durată rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaţilor şi al martorilor şi faţă de faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare împotriva inculpaţilor.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul L.B.V., criticând-o prin aceea că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai menţin, solicitând judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., „în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestări preventive", iar „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive."
Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În cauza de faţă, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 160/b C. proc. pen., analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Se constată că inculpatul L.B.V. a fost trimis în judecată alături de alţi patru inculpaţi şi condamnat prin sentinţa penală nr. 651 din 28 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Deşi hotărârea de condamnare a inculpatului nu este definitivă, există indicii temeinice cu privire la vinovăţia acestuia, iar faţă de natura infracţiunii comise şi cantitatea de droguri traficată pe o perioadă mare de timp, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală.
Faţă de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.B.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 12787/3/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 3543/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3575/2009. Penal → |
|---|
