ICCJ. Decizia nr. 3643/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3643/2009
Dosar nr. 224.7/103/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 23/P din 28 februarie 2009 Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpaţilor M.V.V., fiul V. din afara căsătoriei, născut în municipiul Roman, studii 4 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat judeţul Neamţ, recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 10 (zece) ani închisoare şi executarea pedepsei celei mai grele, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 18 decembrie 2007 şi până la data de 18 februarie 2009.
2. L.Ş.F., fiul lui V. şi M., născut la data de 28 decembrie 1982, în municipiul Roman, studii 12 clase, student la Facultatea de Zootehnie, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat în municipiul Roman, judeţul Neamţ, fără antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 (şapte) ani închisoare şi executarea pedepsei celei mai grele, de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.
S-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata arestării preventive, începând cu data de 18 decembrie 2007 şi până la data de 16 mai 2008.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar părţii civile C.E. reprezentată de C.T., suma de 500 RON cu titlul de daune materiale şi suma de 7.500 RON cu titlul de daune morale.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a onorariului apărătorului din oficiu, desemnat pentru inculpatul M.V.V.
S-a constatat că inculpatul L.Ş.F. a fost asistat de apărător ales.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Inculpaţii M.V. şi L.Ş., aflaţi în stare avansată de ebrietate au plecat dintr-un bar aflat pe raza satului Crăieşti, judeţul Neamţ, pentru a se deplasa la o cabană aparţinând SC P. SRL, unde urmau să înnopteze.
Mai înainte de a ajunge la cabana inculpatului M.V., a văzut 2 fete, respectiv C.E. şi prietena ei M.A. care aşteptau o maşină de ocazie spre a ajunge la locuinţele lor aflate în comuna Poienari.
Inculpatul a încercat să le ia cu forţa pe cele 2 fete la cabană, dar nu a reuşit să o prindă decât pe victima C.E. care nu a încercat să mai opună rezistenţă şi i-a dat prietenei sale bani de autobuz.
Inculpatul M.V. a încercat să intimideze victima cu un cuţit, însă nu a fost nevoie să-l folosească întrucât partea vătămată, având în vedere presiunea psihică exercitată asupra ei, a mers de bunăvoie la cabana unde se afla inculpatul L.Ş.F.
Pe rând, ambii inculpaţi au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată şi nu i-au permis să plece, ascunzându-i-se hainele. A doua zi, în timp ce inculpaţii dormeau, partea vătămată a fost găsită de martorul C.V., care a ajutat-o să-şi recupereze hainele, dându-i totodată bani de autobuz.
În termen legal inculpaţii M.V.V. şi L.Ş.F. au declarat apel.
Prin apelul său, inculpatul L.Ş.F. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de lipsire de libertate, schimbarea încadrării juridice dată faptei, în cea de relaţii sexuale cu un minor şi reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul M.F. a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi viol, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 75 din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău - secţia penală a admis apelul inculpatului M.V.V., numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă, reţinându-se că inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar recursul inculpatului L.Ş.F., a fost respins ca nefondat.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate cu ocazia judecării apelurilor.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate conform criticilor formulate şi a cazurilor de casare incidente precum şi prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii M.V.V. şi L.Ş.F. sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
În examinarea recursurilor declarate de inculpaţii M.V.V. şi L.Ş.F. se constată că situaţia stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, are la bază o apreciere corectă şi judicioasă a probelor administrate în conformitate cu dispoziţiile legale.
În acest sens, susţinerea inculpatului L.Ş. că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod corect instanţa de fond a apreciat că probele administrate şi declaraţiile părţii vătămate fac dovada săvârşirii faptei. Partea vătămată în vârstă de 14 ani a fost împiedicată de cei 2 inculpaţi să părăsească cabana prin reţinerea obiectelor de îmbrăcăminte, după care prin constrângere şi profitând de imposibilitatea ei de apărare s-a consumat infracţiunea de viol. Declaraţiile părţii vătămate, planşele fotografice efectuate cât şi raportul de expertiză medico-legală -examen ADN - confirmă cu certitudine că şi inculpatul L.Ş.F. a întreţinut raport sexual cu o minoră împotriva voinţei sale, astfel că nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 198 C. pen.
Inculpatul M.V.V. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, aceasta rezultând din declaraţiile părţii vătămate care descrie amănunţit cum acesta a procedat, iar faptul că actul sexual nu s-a finalizat, aşa explicându-se că în raportul de expertiză medico-legală examen ADN nu au fost evidenţiate caracterele genetice din profilul ADN de referinţă a acestuia nu are relevanţă asupra aspectului consumării infracţiunii de viol, fiind suficientă introducerea organului său sexual în cavitatea vaginală a părţii vătămate împotriva voinţei sale. De altfel, chiar în declaraţiile pe care acest inculpat le-a dat în cursul urmăririi penale a recunoscut că a distrus chiloţii părţii vătămate prin ardere a doua zi.
Cât priveşte critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, invocată de ambii inculpaţi, Înalta Curte constată că în cadrul acestui proces instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, antecedentele penale ale inculpatului M.V. ce denotă persistenţa infracţională şi periculozitatea sporită, precum şi atitudinea nesinceră a acestora în faţa organelor de cercetare penală, instanţele orientându-se către pedepse care să fie în măsură să contribuie la îndreptarea comportamentului acestora şi să asigure realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi a scopului preventiv al pedepsei.
Recursurile declarate de inculpaţii M.V.V. şi L.Ş.F. fiind nefondate, urmează a se respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului M.V.V. se va deduce perioada executată de la data de 18 decembrie 2007 la data prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V.V. şi L.Ş.F. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2007 la 6 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat L.Ş.F. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.V.V. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1249/2009. Penal → |
|---|
