ICCJ. Decizia nr. 367/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 367/2009
Dosar nr. 907/44/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.R. împotriva rezoluţiei nr. 145/P/2008 din 13 mai 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rezoluţia sus-menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii-procurorul l.M. şi comisarul de poliţie D.M. pentru infracţiunile prevăzută de art. 205 şi 206 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că petentul a reclamat faptul că, la data de 6 februarie 2008, a apărut în ziarul J.N. un articol semnat de doi ziarişti în care cei doi făptuitori ar fi făcut afirmaţii insultătoare şi calomnioase la adresa sa, în care sens aceştia, potrivit plângerii petentului trebuiau anchetaţi penal.
În drept, prin aceeaşi rezoluţie se susţine că cele două art. 205 şi 206 C. pen., au fost dezincriminate din cadrul legislativ, nu s-a mai revenit asupra lor pentru reincriminare, chiar dacă Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că abrogarea acestora este neconstituţională.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 661/ll/2/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului.
Împotriva celor două rezoluţii petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de lege la instanţa competentă, solicitând ca cei doi făptuitori ca şi cei doi jurnalişti de la ziarul J.N. neidentificaţi să fie anchetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 şi 206 de către organele abilitate.
Verificând cele două rezoluţii şi analizând probele de la dosar, instanţa de fond a constatat că soluţiile date de procurori sunt legale şi temeinice.
Prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 care a abrogat dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 C. pen., sunt neconstituţionale.
Chiar şi în aceste condiţii cele trei infracţiuni anterior abrogate de organul legislativ nu mai pot fi considerate în vigoare, atâta timp cât acesta, care a dispus abrogarea, nu a revenit având în vedere Decizia Curţii Constituţionale, printr-un act legislativ prin care infracţiunile abrogate să fie reincriminate.
Cum până la data prezentă nu există un act normativ prin care cele două infracţiuni presupus a fi fost comise în dauna petentului de către făptuitorii reclamaţi, faptele nu pot fi considerate că au fost reincriminate şi pe cale de consecinţă, sunt considerate abrogate.
În acest sens potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea de acte normative, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv", Curtea Constituţională prin deciziile date nu emite sau aprobă acte legislative, ci, după caz, constată constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui act legislativ, normă sau text de lege şi aceasta după o sesizare şi o motivare a situaţiei de o parte legitim interesată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul N.R., arătând printr-un memoriu depus la dosar că a fost interogat la Parchet de către cei doi făptuitori în legătură cu o crimă săvârşită în 5 iulie 1996,deşi nu a comis nicio infracţiune, iar la scurt timp a apărut pe internet un articol în care i-au fost încălcate drepturi fundamentale, producându-i o stare de stres ce i-ar fi putut fi fatală.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul N.R. a formulat o plângere penală împotriva procurorului l.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi comisarului de poliţie D.M. din cadrul I.P.J. Brăila, precum şi faţă de doi jurnalişti neidentificaţi de la cotidianul J.N. sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor de insultă şi calomnie prevăzută de art. 205 şi 206 C. pen.
Prin rezoluţia atacată, menţinută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., reţinându-se, în esenţă, că dispoziţiile art. 205 şi 206 sunt şi în prezent abrogate, chiar dacă prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 care abrogau dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 C. pen., sunt neconstituţionale.
Curtea constată că prin art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 art. 205 şi 206 C. pen., au fost abrogate, însă prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituţională s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. l pct. 56 din Legea nr. 278/2006 sunt neconstituţionale în partea referitoare la abrogarea articolelor sus-menţionate.
În aceste condiţii, problema care se pune este dacă Decizia Curţii Constituţionale a avut ca efect repunerea în vigoare a articolelor anterior abrogate şi, prin aceasta, dacă insulta şi calomnia sunt de lege lata incriminate.
Este adevărat că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării în M. Of., deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, „dispoziţiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei".
Cu toate acestea însă, potrivit Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, neputându-se transforma în legislator pozitiv.
În acest sens, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie, parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, iar potrivit art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial".
În consecinţă, declararea ca fiind neconstituţională a unei norme de abrogare nu echivalează cu repunerea în vigoare a normei abrogate iniţial, numai legiuitorul fiind cel care adopta, modifica şi abroga dispoziţii legale cu caracter penal. În caz contrar, s-ar ajunge inclusiv la o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care o instanţă, chiar şi constituţională, ar crea norme juridice incriminatoare, lucru care este atributul exclusiv al parlamentului.
Pe de altă parte, infracţiunile de insultă şi calomnie reprezintă o ingerinţă cu privire la libertatea de exprimare, fiind necesar între altele ca această ingerinţă să fie prevăzută de lege, condiţie care în prezent nu este îndeplinită, câtă vreme ulterior abrogării art. 205 şi 206 C. pen., nu s-a produs o reincriminare a faptelor, în raport de care subiecţii cărora le este adresată legea să-şi poată adapta conduita.
Cu alte cuvinte, legea nu îndeplineşte în prezent condiţia de accesibilitate şi previzibilitate, absolut necesară din perspectiva restrângerii libertăţii de exprimare consacrată de art. 10 din C.E.D.O.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză şi întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., ca şi sentinţa primei instanţe, sunt legale şi temeinice, faptele reclamate de petent în plângerea penală nefiind prevăzute de legea penală, sens în care recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.R. împotriva sentinţei nr. 140/ F din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 363/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 443/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
