ICCJ. Decizia nr. 1275/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1275/2009
Dosar nr. 7746/306/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 641 din 17 noiembrie 2008, Judecătoria Sibiu a declinat, în favoarea Curţii de Apel Alba lulia, competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionara V.D. împotriva rezoluţiei nr. 1507/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 13 din 5 februarie 2009, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara V.D. împotriva rezoluţiei nr. 1507/P/2008 din 12 august 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, reţinând că rezoluţia atacată a fost infirmată prin rezoluţia adoptată în dosarul nr. 875/ll/2/2008 de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
S-a mai reţinut că după infirmarea rezoluţiei, la data de 5 noiembrie 2008, s-a dispus declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, unde cauza se află în curs de soluţionare.
Petiţionara V.D. a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că, în cauză, competenţa nu aparţinea Curţii de Apel Alba lulia ci Judecătoriei Sibiu, procesul nefiind în faza de judecată în primă instanţă.
S-a mai susţinut în motivarea recursului că în mod greşit i-a fost respinsă plângerea ca inadmisibilă şi nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat, astfel cum a solicitat, întrucât, în plângerile formulate împotriva s, au fost date de procuror soluţii de netrimitere în judecată, iar V.N. nu a atacat aceste soluţii, formulând însă în continuare „denunţuri".
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel, este nefondat motivul de recurs vizând încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este cea căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa de a soluţiona cauza în primă instanţă.
Din actele dosarului rezultă că V.D., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 republicată, are calitatea de avocat.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 2781, precum şi prevederile art. 281 pct. l lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 79/2007, constată că au fost respectate dispoziţiile legale imperative privind competenţa după calitatea persoanei, Curtea de Apel Alba lulia fiind instanţă competentă să soluţioneze plângerea formulată de petiţionară.
Se constată că nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv de recurs, plângerea fiind legal şi temeinic respinsă ca inadmisibilă.
Din actele dosarului rezultă că petiţionara a formulat plângere, la data de 28 octombrie 2008, împotriva rezoluţiei nr. 875/11/2/2008 din 26 septembrie 2008, prin care prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu i-a admis plângerea şi a infirmat rezoluţia nr. 1507/P/2008 dispusă de procuror la data de 12 august 2008.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori după caz, a rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere" la instanţă.
Din prevederile textului de lege menţionat rezultă explicit că o primă condiţia de admisibilitate a plângerii adresate instanţei este aceea ca procurorul ierarhic superior să fi respins plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, precum şi faptul că rezoluţia sau ordonanţa procurorului ierarhic nu poate fi atacată cu plângere la instanţă.
Cum, în speţă, prim procurorul adjunct a admis plângerea petiţionarei şi a infirmat rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată, în mod corect s-a reţinut prin hotărârea recurată că plângerea adresată instanţei de petiţionară este inadmisibilă.
Este evident că, fiind investită cu soluţionarea unei plângeri inadmisibile, instanţa nu putea examina apărările (existenţa autorităţii de lucru judecat) formulate de petiţionară pe fondul cauzei.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.D. împotriva sentinţei penale nr. 13/ F din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 6 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1261/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 363/2009. Penal → |
|---|
