ICCJ. Decizia nr. 363/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 363/2009

Dosar nr. 4854/86/2006

Şedinţa publică din 3 februarie 2009

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – B.T. Suceava nr. 12D/P/2004 din 27 decembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- O.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/200l, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi „trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/200l, cu aplicarea act. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a racolat mai multe tinere de pe raza judeţului Suceava, printre care şi o minoră, pe care Ie-a transportat în Italia, promiţându-le locuri de muncă decente, ţară în care au fost exploatate sexual de proxeneţi români (R.M.) şi albanezi (D.O.);

- P.I. (fostă B.), pentru săvârşirea infracţiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi „trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a găzduit şi exploatat din punct de vedere sexual împreună cu concubinul său, făptuitorul D.O. cetăţean albanez, rezident în Italia, victimele P.M.E., L.L. şi minora F.R.P. În aceeaşi perioadă învinuita şi concubinul său, cu complicitatea inculpatei P.M.E. şi a inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. şi B.D., precum şi pe victima P.G., aceasta din urmă fiind reţinută în Italia şi vândută unor proxeneţi albanezi.

- R.M., săvârşirea infracţiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi „trafic de minori", prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, după ce victimele P.M.E., L.L., şi minora F.R.P. au ajuns în Italia, Ie-a preluat şi le-a obligat să se prostitueze în folosul lui şi a celorlalţi inculpaţi.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de făptuitorul D.O., cetăţean albanez, rezident în Italia, pentru săvârşirea infracţiunilor de „trafic de persoane", de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi „trafic de minori", de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a găzduit şi exploatat din punct de vedere sexual împreună cu concubina sa inculpata P.I., victimele P.M.E., L.L. şi minora F.R.P. În aceeaşi perioadă făptuitorul şi concubina sa, cu complicitatea inculpatei P.M.E. şi a inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. şi B.D., precum şi pe victima P.G., aceasta din urmă fiind reţinută în Italia şi vândută unor proxeneţi albanezi.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 49/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.l., P.M.E., N.G. (fost P.) şi O.V. săvârşirea infracţiunilor de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) a) din Legea nr. 678/2001 şi „trafic de minori", prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, fapte constând în aceea că, în perioada august - noiembrie 2003, au racolat şi transportat în Italia mai multe tinere de pe raza judeţului Suceava, printre care şi o minoră, promiţându-le locuri de muncă decente, ţară unde au fost exploatate din punct de vedere sexual de proxeneţi români şi albanezi.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor faţă de inculpaţii O.A., P.I. şi R.M., care s-au sustras cercetărilor (excepţie făcând inculpata P.I.).

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că inculpaţii N.G. şi O.A. din mun. Giurgiu, jud. Giurgiu au dezvoltat o reţea de trafic de persoane pe relaţia România (locul de racolare a victimelor) - Italia (locul de exploatare a victimelor). În demersul lor infracţional inculpaţii au fost sprijiniţi de concitadinul lor, inculpatul R.M., persoana care se ocupa pe teritoriul Italiei cu supravegherea şi exploatarea sexuală a victimelor racolate de cei doi.

Pe baza probelor administrate în cauză, au fost descrise metodele şi modalităţile folosite de inculpatul O.A. în racolarea victimelor P.M.E., L.L., F.R. (minoră la data săvârşirii faptei), B.D., A.D.S. şi B.C.V., precum şi metodele sau modalităţile prin care inculpaţii R.M., pe de o parte şi P.I. (împreună cu concubinul său, cetăţeanul albanez D.O.) le-au exploatat pe victime.

În fapt, s-a stabilit că inculpatul N.G. se cunoştea din penitenciarul Botoşani cu inculpatul C.l., zis „O." din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, deoarece executaseră la începutul anilor 90 pedepse cu închisoarea în această unitate de detenţie.

În vara anului 2003, inculpatul N.G. l-a vizitat pe C.l. la locuinţa sa din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, împrejurare în care primul i-a cerut celui de-al doilea să-i racoleze fete din zonă, pentru a fi duse în Italia, în vederea practicării prostituţiei. Inculpatul C.l. a fost de acord cu propunerea fostului său coleg de penitenciar, gândindu-se că aceasta ar putea fi o manieră de a-şi rotunji veniturile personale pe care le considera insuficiente. Punând în practică rezoluţia infracţională luată, inculpatul C.l. împreună cu inculpatul N.G., la sfârşitul lunii august 2003 (când N.G. s-a deplasat din nou din mun. Giurgiu corn. Dumbrăveni, jud. Suceava) au abordat-o pe inculpata P.M.E., căreia i-a propus ca prin intermediul lui N.G. şi pe cheltuiala acestuia să meargă în Italia, unde va presta servicii de damă de companie. Inculpata a de acord cu propunerea celor doi inculpaţi, care au întrebat-o dacă nu cunoaşte şi alte fete dispuse să ajungă în Italia pentru acelaşi gen de activităţi. P.M.E. Ie-a indicat-o pe B.C.V., despre care Ie-a adus la cunoştinţă celor doi că se află în mun. Bucureşti, la o proxenetă pe nume G.M.

Inculpatul N.G. i-a cerut inculpatei P.M.E. să meargă în capitală, la locuinţa în care ştia că se află B.C. şi să-i facă şi acesteia propunerea, după care să se deplaseze în mun. Giurgiu. P.M.E. fiind de acord, cei doi au plecat cu autoturismul cu care venise N.G. Ajunşi în Bucureşti nu au găsit-o pe B.C.V., aflând că aceasta este plecată acasă. Din capitală, inculpaţii s-au deplasat la Giurgiu de unde N.G. a trimis-o pe P.M.E. împreună cu inculpatul O.A., prietenul său de la Dumbrăveni, unde aflaseră de la inculpatul C.l. că numita B.C.V. ajunsese acasă.

În dimineaţa zilei următoare, O.A. şi P.M.E. au ajuns în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, au trecut pe la domiciliul inculpatului C.I., după care toţi trei s-au deplasat la locuinţa numitei B.C. împreună au convins-o pe aceasta să accepte să meargă în Italia, unde va practica prostituţia. încurajată de asigurările că va câştiga bani frumoşi în această ţară, asigurări date de C.l. şi O.A., B.C.V. a acceptat propunerea celor doi, însă a ridicat problema lipsei paşaportului. Pentru a o convinge, inculpatul C.l. a asigurat-o că prietenul său, inculpatul O.A. îi va obţine la Giurgiu paşaportul şi va suporta toate cheltuielile. Mai mult decât atât, dacă nu-i va plăcea la Giurgiu se va putea întoarce acasă, în comuna Dumbrăveni.

Înainte de a pleca spre mun. Giurgiu, cu cele două fete, inculpatul O.A. a zăbovit o vreme în locuinţa lui C.l. Atunci când s-au întors la maşină, aceasta a afirmat că i-a dat nişte bani drept „cadou", să stea liniştite întrucât „afacerea" cu Italia le va aduce bani încât chiar şi ele îi vor trimite lui C.I. din câştigul lor drept mulţumire.

Inculpatul O.A. Ie-a transportat pe cele două fete până în mun. Giurgiu, unde au ajuns spre seară şi Ie-a cazat la un hotel. începând de a doua zi, P.M.E. şi B.C.V. au fost cazate în apartamentul soacrei lui N.G. din mun. Giurgiu.

În data de 04 august 2003, inculpata P.M.E. a plecat din Bucureşti spre Italia, fiind condusă la autocar de inculpatul O.A., care a achitat contravaloarea transportului. S-a menţionat faptul că, în perioada cât cele două fete au stat împreună la Giurgiu, inculpatul N.G. Ie-a cumpărat acestora obiecte de îmbrăcăminte.

Deşi a fost racolată, victima B.C.V. a fugit din locuinţa soacrei lui N., deoarece inculpatul atunci când aceasta şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce acasă, i-a spus că a cumpărat-o de la inculpatul C.l. şi va trebui să plece în Italia.

Inculpata P.M.E. a ajuns, în ziua de 05 august 2003, în localitatea Milano - Italia, unde a fost preluată de inculpatul Răgălie (persoana care se ocupa de exploatarea victimelor în Italia). Aceasta i-a luat paşaportul inculpatei, cerându-i să iasă chiar din acea seară la prostituţie. Pentru a nu avea probleme inculpata P.M.E. a acceptat, practicând prostituţia. De pe urma acestor activităţi, atâta timp cât a fost exploatată de inculpatul R.M., până la începutul lunii septembrie 2003, inculpata a realizat în jur de 10.000 euro, bani care i-au fost luaţi de exploatator, inc R.M. obişnuind să îi dea câte un euro în fiecare seară. Pentru a supravieţui, inculpata îşi cumpăra de mâncare din stradă cu banii pe care îi obţinea de la clienţi.

Inculpatul C.l. împreună cu O.A. şi O.V. (prietenii inculpatului N.G., care s-au deplasat la începutul lunii august 2003 în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava) au racolat-o pe minora F.R.P. (în vârstă de 16 ani la acea vreme), căreia i-au promis că îi pot asigura un loc de muncă în Italia, într-un post de chelneriţă în restaurantul O.A. Această discuţie s-a purtat în apartamentul inculpatului C.l. care, după ce a obţinut acordul minorei, a garantat pentru „seriozitatea" inculpaţilor O.A. şi O.V. şi în faţa părinţilor victimei F.R., obţinând şi acceptul acestora.

În aceeaşi zi, inculpaţii O.A. şi O.V. au plecat cu minora F.R. la Giurgiu, unde au cazat-o în apartamentul lor. A doua zi, inculpatul O.A. i-a făcut cunoştinţă victimei minore cu inculpatul N.G.

S-a mai reţinut că la data de 18 august 2003, F.R. a fost condusă de inculpaţii O.A. şi N.G. la autocarul de Italia, cu plecarea din Bucureşti şi i-au plătit contravaloarea transportului. Victima a călătorit până în localitatea Milano - Italia fiind aşteptată la autocar şi preluată de învinuitul R.M. (persoana care se ocupa de exploatarea sexuală a victimelor), însoţit fiind de inculpata P.M.E. Ajunsă în garsoniera inculpatului, amplasată la periferia oraşului Milano, în suburbia San Donato, via Rogoredo, minora F.R. a aflat de la inculpata P.M.E. că urmează să se prostitueze. Minora a refuzat, însă a aflat de la inculpată că va avea probleme cu inculpatul R.M., dacă face acest lucru. Când aceasta s-a întors în locuinţă i-a luat paşaportul minorei, susţinând că este mai bine să stea la el, pentru a nu avea probleme cu poliţia. începând de a doua zi, victima s-a prostituat în stradă împreună cu inculpata P.M.E. Timp de aproximativ o lună de zile, toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei i-au fost luaţi de inculpat, care şi ei i-au aplicat acelaşi tratament ca inculpatei P.M.E., dându-i doar câte 1 euro pe seară.

Astfel, inculpatul C.l. şi-a continuat activitatea infracţională racolând-o la începutul lunii septembrie 2003, în jurul datei de 11, pe victima L.L., o consăteancă a sa din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava. Acesta i-a promis fetei (care avea o situaţie financiară precară în familia sa) că prin intermediul unui prieten de al său de la Bucureşti îi poate aranja să lucreze în restaurantul acestuia din Italia, unde va câştiga 1.500 euro/lună, toate cheltuielile de transport urmând a fi suportate de către acesta. În aceeaşi zi, victima a fost sunată de inculpatul O.A., care i-a cerut să-şi pregătească bagajele întrucât spre seară va veni să o ia în Bucureşti. Ulterior, în ziua de 13 septembrie 2003, L.L. a fost sunată de inculpatul C.l. care i-a adus la cunoştinţă că inculpatul O.A. are probleme de sănătate, motiv pentru care va veni după ea un prieten de-al acestuia. Spre seară, în jurul orelor 19,00, L.L. I-a cunoscut pe inculpatul N.G. în apartamentul inculpatului C.l. Până a pleca victima a asistat la o discuţie a celor doi în cadrul căreia inculpatul C.l. i-a cerut suma de 400 euro inculpatului N.G., motivând că îi sunt necesari pentru a obţine permisul de conducere al fiului său, la care cel din urmă I-a refuzat, cerându-i să o sune „pe aia" (se referea la inculpata P.M.E.) să-i trimită banii. Pe drumul spre Giurgiu, L.L. I-a auzit pe inculpatul N.G. plângându-i-se conducătorului autoturismului cu care venise la Dumbrăveni că inculpatul C.l. are tupeul să-i mai pretindă bani după ce a primit de la el o maşină de tuns foarte scumpă. Victima a fost cazată de inculpatul N.G. în apartamentul socrilor săi, După ce i s-a cumpărat bilet de autocar, în data de 15 septembrie 2003, inculpatul a trimis-o pe L.L. în Italia, la Milano, unde a ajuns data de 16 septembrie 2003 şi ca şi celelalte fete a fost preluată de învinuitul R.M.

Acesta era însoţit de inculpata P.M.E., cei doi conducând-o pe victimă la locuinţa lui R.M. din suburbia San Donato a oraşului Milano unde a avut surpriza să se întâlnească cu victima minoră F.R.P.

Spre seară, inculpata P.M.E. a avut o discuţie telefonică inculpatul N.G. în care i s-a plâns acestuia că stau prea multe fete acea locuinţă. Inculpatul a sunat-o pe P.M.E., spunându-i că i-a rezolvat problema, urmând să plece toate trei la Bologna, la o cunoştinţă de a sa şi i-a cerut să-i trimită lui C.l. suma de 400 euro.

În aceste condiţii, victimele F.R., L.L. şi inculpata P.M.E. au ajuns la inculpata P.I. Aceasta locuia împreună cu un cetăţean albanez, făptuitorul D.O. În scurt timp, L.L. a aflat de la învinuita P.I. că trebuie să se prostitueze. Iniţial a refuzat lucru, însă voinţa i-a fost înfrântă de comportamentul violent al albanezului D.O., precum şi de faptul că P.I. i-a luat paşaportul.

După ce au ajuns la inculpata P.I., inculpatul N.G. sunat-o pe inculpata P.M.E. ameninţând-o cu moartea pentru că „i-ar fi furat fetele", după care a vorbit cu victima L.L., aducându-i la cunoştinţă că, inculpata P.M.E. Ie-a vândut pe ea şi pe F.R. inculpata P.I. cu suma de 6.000 euro.

Inculpata P.I. şi concubinului ei albanezul D.O. le-au obligat pe cele trei fete să se prostitueze în apartamentul lor cu clienţi racolaţi printr-un anunţ dat într-un ziar local.

Inculpata P.M.E. a preluat iniţiativa racolării de victime, înţelegându-se în acest sens cu inculpata P.I. şi albanezul D.O. Astfel, I-a contactat pe inculpatul C.l., căruia i-a propus găsească două fete pe care să i le trimită în Italia. în acest sens, a luat de la inculpata P.I. suma de 500 Euro pe care i-a trimis cumnatei sale (aduce la cunoştinţă intenţiile sale), spunându-i să ia legătura cu C.l., să-i dea o parte din bani, iar cu restul să achite cheltuielile de transport.

Victimele B.D.D. şi sora acesteia A.S. din judeţul Botoşani fuseseră racolate de C.l. la sfârşitul lunii septembrie (acesta promiţându-le că vor lucra în Italia la un restaurant) anterior discuţiei cu inculpata P.M.E., la solicitarea inculpatului O.A. Acesta din urmă, s-a deplasat în mun. Botoşani, a făcut cunoştinţă cu victimele, asigurându-le că le va obţine în regim de urgenţă paşapoartele şi că le asigura cheltuielile de transport. Atunci când inculpatul Ie-a sugerat să nu mai discute cu inculpatul C.l., victimele au intrat la bănuieli şi au cerut explicaţii pentru acest lucru. În aceste condiţii, inculpatul Ie-a spus celor două că are o datorie faţă de C.l. şi nu doreşte să se mai întâlnească cu el.

Intervenind în acest timp solicitarea inculpatei P.M.E., iar inculpatul C.l. luând la cunoştinţă de discuţia avută de victime cu inculpatul O.A., Ie-a spus martorelor B.D.D. şi A.S.D. că inculpatul O.A. este „mafiot" şi nu poate asigura pentru seriozitatea lui, sugerându-le că le va oferi ocazia să discute personal cu „patroana" din Italia pentru a-şi dovedi onestitatea şi bunele intenţii, deşi ştia cu exactitate că cele două fete vor fi obligate să se prostitueze.

Banii pentru cheltuielile de deplasare au fost luaţi de victime de la cumnata inculpatei P.M.E., numita P.M. Acesta a primit banii în discuţie de la inculpată. în ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă, din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că nu a avut cunoştinţă despre preocupările infracţionale ale inculpatei, situaţie în care nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea cu forma de vinovăţie cerută de legea penală pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane.

În aceste condiţii, victimele B.D.D. şi A.S.R. au ajuns în Italia, în oraşul Bologna, în data de 04 octombrie 2003, fiind preluate de inculpata P.M.E. şi albanezul D.O. În momentul când au aflat că urmează să se prostitueze, au refuzat categoric acest lucru. Considerând că nu corespund din punct de vedere fizic pentru prostituţie, albanezul D.O. a fost de acord să le lase să se întoarcă în ţară. S-au opus însă inculpata P.M.E. şi inculpata P.l. care au discutat cu soţul lui B., martorul B.M.D., căruia i-au cerut să le trimită suma de 1.000 euro, motivând că aceştia sunt banii care i-au cheltuit cu cele două victime (300 euro reprezentând banii necesari pentru a se întoarce în ţară, 400 euro spunându-le că sunt banii pe care inculpata P.M.E. i-a dat lui C.I., iar 300 euro reprezentând cheltuiala cu transportul lor în Italia). Deşi i-a adus la cunoştinţă inculpatului C.l. situaţia e celor două victime, aceasta a continuat să-i dea asigurări că fetele nu au probleme.

Constrâns de împrejurări şi alarmat pentru securitatea soţiei şi a cumnatei sale, martorul B.M.D. i-a trimis prin W.U. numitei P.I. suma de 500 euro. Inculpata Ie-a abandonat pe cele două victime în autogara din Bologna, acestea reuşind cu greu să se întoarcă în România. De menţionat este faptul că inculpata P.l. Ie-a pus la dispoziţie biletele agenţiei A. eliberate la data de 14 septembrie şi 18 august 2003 de Agenţia Giurgiu pe numele victimelor L.L. şi F.R.P.

Persistând în conduita sa infracţională, inculpata P.M.E. în înţelegere cu inculpata P.I. şi albanezul D.O., s-a întors în România pentru a racola noi victime, în vederea exploatării lor sexuale în Italia.

Astfel, inculpata P.M.E. a contactat-o pe victima P.G.L., promiţându-i să accepte să meargă la muncă în Italia, unde ea are o firmă de dame de companie, trebuia să se întâlnească cu diferiţi clienţi cu care să stea de vorbă şi asigurând-o că va suporta toate cheltuielile legate de transport şi obţinerea paşaportului. În data de 22 octombrie 2003, victima şi-a obţinut paşaportul turistic, iar în data de 23 octombrie 2003, a plecat spre Italia cu o firmă de transport internaţional din mun. Rădăuţi. Unul din şoferii microbuzului cu care s-a efectuat deplasarea, martorul D.N. (cunoştinţă a inculpatei P.) a fost contactat după intrarea în Italia de inculpata P.I. care i-a cerut să oprească într-o benzinărie din apropierea Bologniei, de unde împreună cu albanezul D.O. au preluat-o pe victima P.G.L. Atunci când a luat la cunoştinţă despre activităţile pe care urma să le desfăşoare, victima Ie-a spus că refuză acest lucru, însă P.I. şi concubinul său, făptuitorul D.O. i-au luat paşaportul, ameninţând-o şi spunându-i că va trebui să se prostitueze şi să accepte inclusiv perversiuni sexuale de la clienţii săi. P.G.L. a discutat de pe telefonul inculpatei P.I. cu inculpata P.M.E., reproşându-i că a indus-o în eroare, la care inculpata i-a cerut să nu-i facă probleme.

Inculpata P.I. şi concubinul său D.O. au vândut-o pe victimă unui proxenet italian P. Violată, ameninţată şi bătută de acesta, martora P.G.L. a acceptat în cele din urmă să se prostitueze. Timp de două săptămâni toţi banii obţinuţi de victimă (2.000 euro) au fost însuşiţi de proxenetul italian. Nemulţumit de „productivitatea" victimei, P. a returnat-o albanezului D.O. În aceste condiţii, victima Ie-a cunoscut pe L.L. şi victima minoră F.R.P., la locuinţa inculpatei P.I., victime exploatate de aceasta şi concubinul său. După două zile, martora P.G.L. a fost vândută din nou de D.O. unui alt proxenet albanez, cunoscut sub apelativul de B. care a dus-o în localitatea Treviso, unde, sub ameninţarea cu moartea, a obligat-o să se prostitueze la stradă. Ca şi în celelalte cazuri, toţi banii pe care îi încasa victima din această activitate (18.000 euro în două luni de zile) erau însuşiţi de proxenet.

După mari eforturi, punându-şi în pericol chiar viaţa, martora P.G.L. a încercat să fugă de la proxenetul albanez, acesta recuperând-o după câteva zile cu ajutorul unor concetăţeni ai săi. În cele din urmă, victima a fost lăsată de proxenet să se întoarcă în ţară, întrucât îi expira perioada legală de şedere în Italia.

La data de 03 noiembrie 2003, inculpata P.M.E. s-a întâlnit cu victima minoră F.A., căreia i-a propus să meargă în Italia, la muncă. Pentru a o convinge, P.M.E. a sunat-o pe inculpata P.I., cerându-i să o dea pe L.L. la telefon pentru a-i explica minorei ce condiţii bune au în Italia. Supravegheată fiind de inculpata P.I., victima L.L. a confirmat susţinerile inculpatei. Minora F.A. şi-a dat acordul pentru a merge în Italia mai ales că inculpata s-a angajat să suporte toate cheltuielile necesare. Aceasta primise din nou bani de la P.I. pentru a racola fete în vederea exploatării lor sexuale.

Deşi a reuşit să obţină paşaportul minorei, inculpata P.M.E. nu a mai putut să o trimită pe aceasta în Italia, întrucât părinţii lui F.A. au aflat despre intenţia fiicei lor, oprind-o să mai plece.

În acest timp, în Italia inculpata P.I. a diversificat modalităţile de exploatare sexuală a victimelor L.L. şi a martorei F.R., conducându-le în apartamentul unui italian care Ie-a făcut fotografii nud pentru le răspândi pe Internet odată cu telefonul la care pot fi contactate.

Întrucât albanezul D.O. era căutat de poliţia italiană, acesta împreună cu concubina sa şi cele două victime s-au mutat în oraşul Milano, într-un apartament situat pe Via Caliero.

La data de 23 noiembrie 2003, la propunerea martorei L.L., aceasta împreună cu minora F.R. s-au hotărât să fugă de la cei doi exploatatori. În cele din urmă, singura care a fugit de acolo a fost victima L.L., aceasta întorcându-se în ţară.

Minora F.R. a continuat să se prostitueze pentru inculpata P.I. până la data de 07 martie 2004 când s-a întors în ţară.

Prin sentinţa penală nr. 100 din 19 martie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpaţi, la următoarele pedepse:

- O.A., prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza 3 din Legea nr. 78/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a revocat măsura arestării preventive luată împotriva aceluiaşi inculpat prin încheierea nr. 6/ A din 14 februarie 2006 dată în dosarul 533/P/2005 al Tribunalului Suceava.

- P.I. (fost B.), prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat atât executarea pedepsei principale rezultante cât şi executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

- R.M., prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea grea, de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 teza a II a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă şi a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, sunt probate cu declaraţiile martorii L.L., P.G., F.R.P., B.C.V. B.D.D., A.R.S., F.A., F.P., B.M. F.L., C.G., B.M.D., C.G., L.V., H.C., D.D., D.N. R.V., B.l., R.N., evaluările psihologice: L.L. P.G., F.R.P.; raportul de constatare tehnico ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat: L.L., C.l., N.G.; dovada ieşirilor, intrărilor în România a martorilor: L.L., P.G., F.R., P.I., N.G., D.N., P.M.E.; chitanţele W.U. de transfer de bani, inculpata P.I. către numiţii B.M., H.C., F.P., B.J.; procesul verbal de ridicare bunuri: L.L., B.D., F.P., B.M.D.; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare: O.A., R.M., B.l., planşă fotografică de prezentare numere de telefon şi mesaje aparţinând lui B.J.; procesele-verbale de confruntare, procesul verbal de citire cartelă telefonică: L.L., F.P., B.J., P.M.E.; procesul verbal de identificare numere de telefon şi listing; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşe foto: L.L., P.G., F.R.P., B.C., B.D., A.R.; P.M., C.l.; expertiza medico-legală efectuată de S.M.L. Suceava, C.l., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor C.l., P.M.E., N.G., O.V. şi P.I., iar în cursul cercetării judecătoreşti cu declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 378/2001, pentru infracţiunea de trafic de minori reţinute în sarcina acestora impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), având în vedere modificările aduse dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, prin OUG nr. 9/2005, care sunt mai puţin favorabile inculpaţilor în sensul majorării limitelor de pedeapsă.

Vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită, instanţa de fond a aplicat acestora pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările săvârşirii şi persoana acestora, pentru inculpata P.I., apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate, sens în care s-au aplicat dispoziţiile art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen., privitor atât la pedeapsa principală rezultantă, cât şi la pedeapsa accesorie .

În temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului O.A., constatându-se că nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii, în condiţiile în care art. 148 lit. f) nu mai este prevăzut ca temei al arestării şi nu mai există probe care să contureze existenţa pericolului pentru ordinea publică.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că nu există constituire de arte civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii O.A. şi R.M. susţinând în scris, dar şi oral prin apărătorii aleşi, că nu au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, iar probatoriul administrat nu face dovada vinovăţiei lor.

În consecinţă, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel a apreciat că, aşa cum întemeiat a reţinut şi instanţa de fond, vinovăţia inculpaţilor apelanţi în săvârşirea faptelor descrise pe larg în actul de sesizare a fost pe deplin dovedită cu ansamblul materialului probator administrat pe ambelor faze procesuale.

Astfel, tinerele racolate de pe raza judeţului Suceava, între care şi minora F.R.P., au făcut declaraţii amănunţite cu privire la modalitatea în care inculpaţii le-au indus în eroare cu privire la faptul că vor avea locuri de muncă oneste în Italia, le-au asigurat transportul până în acea ţară şi au supravegheat exploatarea sexuală.

Declaraţiile acestora se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv depoziţiile martorilor, procesele verbale de confruntare, declaraţiile inculpatei P.I., rezultatele testelor poligraf la care victimele au fost supuse, evaluările psihologice ale acestora, procesele verbale de recunoaştere şi planşele foto, probe care formează convingerea instanţei că aceştia au comis faptele reţinute în sarcina lor, în modalitatea şi împrejurările descrise pe larg în actul de sesizare al instanţei.

Participarea inculpaţilor la racolarea şi exploatarea victimelor rezultă cu certitudine din declaraţiile acestora din urmă precum şi din depoziţiile martorilor C.G., L.V., B.M. şi H.C.A., F.P. şi F.L. care au arătat în instanţă că îşi menţin în totalitate declaraţiile date la urmărirea penală, confirmând între altele şi faptul că inculpatul O.A., împreună cu soţia sa O.V. s-au deplasat în comuna Dumbrăveni, împreună cu numitul C.P. spunându-le personal acestora că le vor duce în Italia urmând să lucreze la un restaurant, în realitate victimele aflând în Italia că urmează să se prostitueze.

De altfel, numiţii N.G., C.P. şi O.V., soţia inculpatului O.A., au fost condamnaţi definitiv, primii 3 prin sentinţa penală nr. 262 din 29 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, iar inculpata O.V. prin sentinţa penală nr. 297 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, fapta reţinută în sarcina acesteia din urmă constând în aceea că împreună cu soţul O.A., la începutul lunii august 2003 s-au deplasat la domiciliul minorei F.R.P., din comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava, căreia i-au promis un loc de muncă în Italia în restaurantul lor, deplasându-se împreună cu minora în aceeaşi zi în municipiul Giurgiu, unde au cazat-o în apartamentul lor, apoi au condus-o la autocar cu destinaţia Italia, plătindu-i c/val transportului.

Acolo victima a fost preluată în localitatea Milano din Italia de R.M., care i-a luat paşaportul şi a obligat-o să se prostitueze în stradă, i-a luat banii obţinuţi, dându-i câte 1 euro pe zi. Victimele B.D. şi A.R. (surori) confirmă că îl cunosc pe inculpatul O.A., care Ie-a ajutat să plece în Italia, spre aceeaşi locaţie unde în cele din urmă au plecat ajutate şi de inculpatul C.P.

Faţă de cele reţinute, cum participarea inculpaţilor apelanţi la racolarea victimelor, respective exploatarea lor sexuală a fost dovedită, iar probele administrate demonstrează că inculpatul O.A. avea cunoştinţă despre faptul că acestea urmează să se prostitueze în Italia, instanţa de apel a constatat că soluţia de condamnare a inculpaţilor este justă, nefiind cazul achitării lor pe temeiul textelor de lege invocate de apărătorii lor.

Cât priveşte pedepsele aplicate, acestea au fost stabilite într-un cuantum destul de redus, deşi faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de modalitatea de săvârşire şi consecinţele produse, dar şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii O.A. şi R.M., invocând cazurile de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 21, 18 şi 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât presupusele victime ale traficului de persoane nu au fost citate în cauză în calitate de părţi vătămate.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaţilor, întrucât probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârşirea de către aceştia a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, precum şi redozarea pedepselor.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ce priveşte critica de ordin procedural, acesta este practic inadmisibilă întrucât nerespectarea dispoziţiilor legale în material citării este sancţionată cu nulitate relativă, putând fi invocată exclusiv de către partea care a suferit o vătămare prin această neregularitate procedurală.

În speţă, este adevărat că atât pe parcursul judecăţii în primă instanţă, cât şi în apel, victimele infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi nu au fost citate în calitate de părţi vătămate sau civile, ci de martori.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. proc. pen., înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă.

Totodată, potrivit art. 82 C. proc. pen., persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.

În consecinţă, având în vedere cele expuse anterior, rezultă că numai victimele infracţiunii ar fi putut invoca încălcarea de către organele judiciare a dispoziţiilor legale sus-amintite şi, corelativ, necitarea lor în cauză în calitate de părţi, vătămate sau civile, iar nu şi inculpaţii, care nu au suferit astfel nicio vătămare procesuală, în condiţiile în care persoanele vătămate au fost citate şi audiate în cauză în calitate de martori, dându-se inculpaţilor posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare prin participarea la audieri şi eventual prin întrebările pe care ar fi putut să le adreseze persoanelor ascultate.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au perceput în mod corect probatoriul administrat în cauză, neputându-se vorbi despre o gravă eroare comisă în stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei recurenţilor.

În condiţiile în care inculpaţii s-au sustras cercetărilor, neputând fi audiaţi în legătură cu implicarea lor în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, vinovăţia lor este probată de declaraţiile victimelor ( o parte fiind evaluate din punct de vedere psihologic şi chiar testate pentru detecţia comportamentului simulat),ale celorlalţi martori audiaţi în cauză, coroborate cu procesele verbale de confruntare, de prezentare pentru recunoaştere şi planşele foto, precum şi declaraţiile celorlalte persoane trimise în judecată într-o altă cauză conexă cu cea de faţă (C.l., N.G. O.V. şi P.M.).

Din toate aceste mijloace de probă rezultă că în perioada august-octombrie 2003,împreună cu alte persoane (C.l. şi N.G.), inculpatul O.A. a racolat mai multe tinere de pe raza judeţului Suceava (între care şi o minoră, F.R.) în vederea exploatării lor sexuale în Italia de către inculpatul R.M., prezentând victimelor o altă situaţie de fapt, respectiv că le va asigura locuri de muncă în această ţară.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor criticile inculpaţilor nu sunt întemeiate. În ciuda gradului de pericol social concret ridicat al faptelor comise şi a conduitei pe care au înţeles să o adopte pe parcursul cercetărilor, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse orientate sub minimul special, ca efect al reţinerii în favoarea lor a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. În condiţiile în care inculpatul O.A. este recidivist postexecutoriu.

Reevaluând toate circumstanţele reale şi personale, Curtea constată că nu există motive care să justifice o clemenţă suplimentară din partea instanţei de recurs, nici în ce priveşte cuantumul şi nici a modalităţii de executare a pedepselor, astfel că nici această critică nu poate fi primită.

În consecinţă, ambele recursuri sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.A. şi R.M. împotriva deciziei penale nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de cate 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1275/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 367/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 966/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 2609/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1261/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1275/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 367/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 443/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs