ICCJ. Decizia nr. 381/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 381/2009
Dosar nr. 678/35/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67/ P din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.A.C., domiciliată în Oradea, str. Republicii, împotriva rezoluţiei nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionara F.A.C. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc B.G. şi expertului evaluator A.M., solicitând tragerea acestora la răspundere penală în legătură cu modul de efectuare a executării silite asupra unui imobil şi stabilirea valorii acestuia.
Prin rezoluţia nr. 86/P/2008 din 5 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a reţinut că atât executorul judecătoresc, cât şi expertul evaluator şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor procesual civile şi a titlului executor emis de instanţa de judecată.
Invocarea de către persoana vătămată a raportului de evaluare întocmit de un alt expert evaluator într-o execuţie silită cerută de alţi creditori nu este concludentă în cauză atâta timp cât raportul nu este fondat pe constatări şi măsurători, deoarece debitorul nu a permis acest lucru.
Plângerea persoanei vătămate formulate împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 351/II.2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Investită cu plângerea petiţionarei, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că executorul judecătoresc şi expertul evaluator şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu ori şi le-ar fi exercitat în mod defectuos, iar criticile invocate de persoana vătămată cu privire la nulitatea execuţiei silite şi a licitaţiei imobiliare fac obiectul unor contestaţii la executare şi de desfiinţare a măsurilor de executare silită.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a declarat recurs petiţionara F.A.C., solicitând admiterea, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor penale.
S-a susţinut că în cazul expertului evaluator A.M., competenţa de soluţionare a plângerii penale revenea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
S-a mai arătat că cercetarea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost superficială, iar abuzurile executorului judecătoresc B.G. au continuat şi ulterior formulării plângerii penale.
Verificând hotărârea atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză şi dispoziţiilor legale în materie. Atât rezoluţia procurorului, cât şi sentinţa judecătorească nu se pot pronunţa decât în legătură cu faptele sesizate şi săvârşite până la data plângerii penale, orice alte fapta ulterior comise neputând fi cenzurate în cadrul acestei soluţii.
Activitatea executorului judecătoresc s-a desfăşurat potrivit obligaţiilor ce îi reveneau, stabilite în urma emiterii titlului executor de către instanţă şi în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia executării silite.
Lucrarea de evaluare imobiliară efectuată de expertul A.M. nu poate fi apreciată prin compensare cu lucrarea unui alt expert, întocmită în altă cauză de executare şi în alte condiţii de documentare.
Cât priveşte competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea care a fost atrasă de calitatea persoanei uneia dintre făptuitori (executorul judecătoresc) ea se întinde şi asupra altor persoane şi fapte dacă acestea sunt conexe, iar soluţionarea lor în cadrul aceleiaşi cauze se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.
În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a plângerii petiţionarei F.A.C. este justă, iar în cauză nu există motive de casare a sentinţei.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarei va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara F.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 379/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 390/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
