ICCJ. Decizia nr. 375/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 375/2009
Dosar nr. 903/44/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 466 din 7 noiembrie 2007 Tribunalul Vrancea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul Ş.D., fiul lui M. şi G., născut la data de 3 martie 1976 în Focşani, domiciliat în comuna Vulturu, jud. Vrancea, studii 12 clase, agent poliţie I.P.J. – Vrancea, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 teza I C. pen., aplicându-i, conform art. 91 C. pen., sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul Ştefan Daniel, agent principal de poliţie, a îndeplinit funcţia de ajutor al şefului postului de poliţie – Băleşti, jud.Vrancea.
La data de 8 septembrie 2006, aproximativ orele 22.00, între inculpatul Ş.D. şi numitul D.R. a avut loc un conflict, generat de acesta din urmă care era nemulţumit de modul în care poliţistul a intervenit pentru determinarea unei persoane să înceteze tulburarea liniştii publice.
În mod nejustificat poliţistul i-a pulverizat în faţă lui D.R. spray, cei doi depărtându-se apoi.
Pe acest fond inculpatul Ş.D. a întocmit procesul-verbal de contravenţie în care a consemnat, în mod nereal, că la data de 8 septembrie 2006 D.R. a fost depistat în timp ce profera injurii, expresii obscene şi ameninţări cu acte de violenţă.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa lui D.R., trecând în calitate de martor la întocmirea actului pe numitul P.G.
Probele administrate au demonstrat că P.G. nu a semnat procesul - verbal de contravenţie.
În această situaţie, în susţinerea procesului-verbal de contravenţie, în cursul cercetării administrative la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea, inculpatul a prezentat declaraţiile olografe ale martorilor M.V., P.V. şi O.S.D., datate 12 septembrie 2006.
Martorii, însă, au dat declaraţii contradictorii în cursul urmăririi penale, astfel încât procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ş.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., constând în aceea că ar fi semnat în fals pe martorii P.G. şi O.S.D.
În cursul judecăţii nu s-a reuşit înlăturarea îndoielilor în privinţa împrejurărilor în care au fost date declaraţiile de către M.V. şi P.V., instanţa stabilind în orice caz că D.R. a avut o comportare violentă, fiind şi în stare de ebrietate.
În considerarea probelor administrate, instanţa a constatat că din conţinutul infracţiunilor continuate de fals intelectual şi uz de fals se impune a fi înlăturat actul material referitor la falsificarea, de către inculpat, a semnăturii şi a ultimei părţi din declaraţia martorului O.D. întrucât aceste elemente, deşi ar fi putut fi înserate de inculpat, nu sunt determinante în susţinerea procesului-verbal de contravenţie, care are deja dovada realităţii faptelor prin celelalte probe.
Reţinând celelalte fapte din rechizitoriu, instanţa a apreciat că acestea nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o pentru greşita înlăturare a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi greşita achitare pentru lipsa gradului de pericol social al infracţiunilor, precum şi partea vătămată D.R. care a criticat-o pentru neacordarea despăgubirilor în sumă de 1.500 lei plus 1.000 lei daune materiale, cu care s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 43 din 7 martie 2008 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Instanţa de control judiciar a constatat că, în raport de declaraţiile martorilor, contradictorii, cu retractări fără minimă justificare, situaţia de fapt este corect reţinută iar soluţia de achitare, aşa cum a fost dispusă, este temeinică şi legală.
În privinţa apelului părţii vătămate, s-a constatat că declaraţia acesteia de constituire ca parte civilă este tardivă.
Decizia penală sus menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care, prin motivele scrise, a reiterat criticile din precedenta cale de atac, respectiv greşita înlăturare a formei continuate a infracţiunilor şi greşita achitare pentru lipsa gradului de pericol social al infracţiunilor.
Prin Decizia penală nr. 1900 din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, casând Decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că instanţa de apel nu a audiat inculpatul, care nu suferise o soluţie de condamnare la fond.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 121 din 9 octombrie 2008, a admis apelul declarat de partea vătămată D.R., desfiinţând în parte sentinţa penală nr. 466 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea privind pe inculpatul Ş.D. doar în ceea ce priveşte latura civilă şi, în rejudecare:
A respins, ca inadmisibile, pretenţiile civile formulate în cauză de D.R.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva aceleiaşi hotărâri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând admiterea recursului astfel cum s-a reţinut în partea introductivă a acestei decizii.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 21 noiembrie 2006, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea a solicitat efectuarea de cercetări faţă de Ş.D., ajutor al şefului Postului de Poliţie Băleşti, întrucât acesta a întocmit procesul verbal de contravenţie, pe numele D.R., fără ca P.G., menţionat în calitate de martor, să fi semnat procesul verbal de contravenţie.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 8 septembrie 2006, în jurul orelor 22.00, în timp ce se afla în faţa discotecii L.m.2004, din comuna Băleşti, D.R. l-a atenţionat pe Ş.D. că o persoană neidentificată tulbură liniştea publică, efectuând manevre de întoarcere pe loc a unui autoturism, în parcarea din apropiere.
Inculpatul Ş.D. s-a deplasat la persoana respectivă, cerându-i să înceteze şi să părăsească locul respectiv, însă D.R., care era de faţă, a apreciat că atitudinea poliţistului nu este suficientă şi i-a cerut acestuia să ia măsuri mai severe faţă de respectiva persoană.
Inculpatul Ş.D. i-a cerut lui D.R. să plece acasă, însă acesta a refuzat, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-i pulverizeze un spray în zona feţei.
Pe acest fond, inculpatul Ş.D. a întocmit procesul-verbal de contravenţie în care a consemnat, în mod nereal, că „la data de 8 septembrie 2006, ora 22.15, D.R. a fost depistat în faţa L.M.2004 din comuna Băleşti, în timp ce profera injurii, expresii obscene şi ameninţări cu acte de violenţă la adresa persoanelor din zonă, provocând indignarea acestora".
Procesul - verbal a fost încheiat în lipsa lui D.R., iar ca martor la întocmirea procesului verbal a fost trecut P.G.
În cursul cercetării administrative efectuate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vrancea, P.G. a declarat că semnătura de pe procesul verbal de contravenţie nu îi aparţine şi nu a asistat la întocmirea acestuia.
Pentru a susţine cele menţionate în procesul - verbal încheiat la 8 septembrie 2006, inculpatul a prezentat organelor de cercetare cele trei declaraţii olografe ale lui M.V., P.V. şi O.S.D., datate 12 septembrie 2006.
Procedându-se la audierea celor 3 martori s-a constatat că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie nu corespund realităţii.
Cu privire la declaraţiile celor 3 martori s-a constatat că acestea au fost scrise de inculpatul Ş.D., care le-a cerut martorilor să scrie partea finală şi să semneze, cu excepţia martorului O.S.D. în privinţa căruia s-a stabilit prin expertiză că ultimele trei rânduri ale declaraţii sunt executate prin deghizarea scrisului, nefiind posibilă identificarea autorului, iar semnătura de pe declaraţie nu-i aparţine martorului.
Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, Înalta Curte apreciază că, în raport de probatoriul administrat, se impune constatarea că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 ipoteza I C. pen., ambele săvârşite în formă continuată deoarece, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a falsificat, cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, procesul-verbal de contravenţie şi trei declaraţii olografe, în vederea sancţionării contravenţionale a martorului D.R.
Aşa încât, se va reţine încadrarea juridică din actul de sesizare a instanţei, sens în care este admisibil recursul parchetului.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că faptele săvârşite de inculpat nu prezintă, totuşi, gradul de pericol social al infracţiunii în sensul reglementărilor legale, având în vedere împrejurările în care au fost comise (sub presiunea şefului de post, care a declanşat şi verificările I.P.J. Vrancea), scopul urmărit (menţinerea procesului - verbal de contravenţie, asupra căruia doar instanţa putea să se pronunţe), precum şi faptul că urmarea socialmente periculoasă nu s-a produs, inculpatul (poliţist tânăr, fără antecedente penale) crezând că acţionând în acest mod nu săvârşeşte o faptă penală.
În consecinţă, se va menţine soluţia de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 teza I C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, implicit, de sancţionare a acestuia cu amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., se impune anularea menţiunilor false din cuprinsul acestuia privind semnarea, în calitate de martor, de către P.G.
În baza aceluiaşi text de lege, se vor anula şi menţiunile false din declaraţiile martorilor M.V., O.S.D. şi P.V., respectiv conţinutul declaraţiilor lui M.V. şi P.V. care nu a fost scris de aceştia, ci de inculpat, cât şi semnătura de pe declaraţia lui O.S.D. şi ultimele trei rânduri ale declaraţiei acestuia care au fost executate prin deghizarea scrisului.
Cu privire la D.R., Înalta Curte va lua act că acesta nu s-a constituit parte vătămată în cauză deoarece nu există plângere sau sesizare din partea acestuia în prezenta cauză.
De asemenea, acesta a declarat în instanţă, anterior citirii actului de sesizare, că nu se constituie parte civilă deoarece nu a înţeles să se judece în penal având pe rol plângere contravenţională.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 121 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul Ş.D.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 466 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea în ce priveşte greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi cu privire la greşita soluţionare a laturii civile.
Menţine încadrarea juridică din actul de sesizare, respectiv în dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 ipoteza I C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi soluţia de achitare dispusă de instanţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în sumă de 1.000 lei conform art. 91 C. pen. Ia act că partea vătămată D.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 348 C. proc. pen. anulează menţiunile false din procesul - verbal de contravenţie din 2 septembrie 2006 al Postului de Poliţie Băleşti, precum şi menţiunile false din declaraţiile martorilor M.V., O.S.D. şi P.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B.A., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 379/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
