ICCJ. Decizia nr. 3811/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3811/2009
Dosar nr. 637/39/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 74 din 26 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petiţionarul B.N. şi în consecinţă;
A fost menţinută, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluţia procurorului din 26 februarie 2009 în dosar nr. 22/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată în procedura ulterioară de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. conform rezoluţiei nr. 125/II/2/2009 din 6 aprilie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menţionat – prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") faţă de intimatul-făptuitor H.V. executor judecătoresc sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A fost obligat petiţionarul – potrivit art.192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei efectuând controlul jurisdicţional asupra soluţiei de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluţia 22/P/2009 din 26 februarie 2009 a constatat la rândul său – contrar solicitării petiţionarului întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pen. pentru desfiinţarea actului procurorului sus-menţionat şi declanşarea procedurii de judecată în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – că intimatul-făptuitor H.V. prin activităţile specifice întreprinse doar cu privire la plata drepturilor salariale şi refuzul participării sale şi la reintegrarea în funcţie anterioară a petiţionarului a procedat la executarea silită a obligaţiilor stabilite prin titlul executor constituit de sentinţa civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999) în limitele legale prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. civ. şi cu respectarea în acest sens a competenţei conferite prin art. 7 din Legea nr. 188/2000, astfel încât nu se poate reţine în sarcina executorului judecătoresc săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ori a altei fapte penale, în care sens au reţinute următoarele:
- prin plângerea adresată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 23 ianuarie 2009 în calitate de persoană vătămată, numitul B.N. a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de executorul judecătoresc H.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că ar fi refuzat să pună în executare dispoziţia din sentinţa civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999, referitoare la reintegrarea sa pe postul deţinut la SC „N.F.A." SA Fălticeni, înainte de emiterea deciziei nr. 30 din 10 mai 1999 de această unitate;
- din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoana vătămată B.N. a îndeplinit funcţia de planificator-salarizare la SC N.F.A. SA Fălticeni până la data de 10 mai 1999, când, prin Decizia nr. 30 a fost trecută în funcţia de vânzător, cu diminuarea corespunzător a salariului.
Prin sentinţa civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999) definitivă prin Decizia civilă nr. 1904 din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de B.N., desfiinţarea deciziei nr. 30 din 10 mai 1999, emisă de SC „N.F.A." SA Fălticeni, cu privire la trecerea contestatorului în funcţia de vânzător şi reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior, cu acordarea diferenţelor salariale cuvenite.
După investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti, B.N. a solicitat executorului judecătoresc H.V. să procedeze la executarea silită a acesteia, motivat de faptul că societatea a refuzat aducerea la îndeplinire de bună voie a obligaţiilor impuse cu autoritate de lucru judecat de instanţele judecătoreşti; cererea de executare silită a format obiectul dosarului nr. 9/2002 iar prin procesul verbal din 24 februarie 2005, încheiat de executorul judecătoresc H.V., s-a constatat că prin recuperarea drepturilor salariale, executarea silită a sentinţei civile nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a fost realizată.
Executorul judecătoresc, potrivit competenţei conferită de lege (art. 7 din Legea nr. 188/2000) s-a limitat la executarea silită a dispoziţiei din sentinţă privind plata drepturilor salariale, motiv pentru care partea vătămată, considerând că în mod abuziv H.V. nu a procedat la executarea silită şi în ceea ce priveşte reintegrarea sa în funcţie, a solicitat să fie cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
2. Recursul în termen declarat de petiţionarul B.N., împotriva sentinţei penale nr. 74 din 26 iunie 2009 reiterând motivele invocate în plângerea introdusă şi obiecţiunea adresată primei instanţe pentru desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi reţinerea cauzei spre rejudecare potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) subzistă prin „fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
În speţă, existenţa infracţiunii amintite este afirmată de petiţionarul-recurent în conexiune cu faptul că intimatul H.V., în calitatea sa de executor judecătoresc nu a procedat la executarea silită a titlului executor constituit de sentinţa civilă nr. 2485/1999 a Judecătoriei Fălticeni, separat de plata drepturilor salariale şi cu privire la reintegrarea sa în funcţia arătată anterior de planificator salarizare la SC „N.F.A." SA Fălticeni.
În acest sens, astfel cum în mod corect s-a reţinut prin rezoluţia atacată şi preluat ulterior expunerea sentinţei penale nr. 74/1999, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. civ. „pot fi executate silit obligaţiile a căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori alte lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege".
Secţiunea a IV-a a Capitolului 6 din codul de procedură civilă reglementează separat executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face.
În cazul în speţă, reintegrarea în funcţie a persoanei vătămate dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, incumbă în exclusivitate debitorului-inculpat obligaţia de a face presiuni locale ceea ce înseamnă că executarea silită nu poate fi îndeplinită de executorul judecătoresc, ci numai de debitor; în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, de a face - prevăzută în titlul executor în conformitate cu dispoziţiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., poate fi constrâns la îndeplinirea acesteia prin aplicarea unei amenzi civile de către instanţă, la sesizarea creditorului; potrivit alin. (2) al textului citat, creditorul poate solicita instanţei şi obligarea debitorului la daune-interese cauzate de neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în alin.1, în cazul nostru, aceea de reintegrare în funcţie a persoanei vătămate B.N., la cererea creditorului.
Pe de altă parte, neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracţiunea şi se pedepseşte potrivit art. 278 C. muncii (Legea nr. 53/2003).
Partea vătămată B.N. a formulat plângere prealabilă împotriva angajatorului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 278 C. muncii, iar cauza se află în prezent pe rolul Judecătoriei Fălticeni.
Având în vedere cele expuse, rezultă că nu era în competenţa executorului judecătoresc H.V. executarea silită a hotărârii de reintegrare în funcţie a petiţionarului-creditor şi, ca atare nu se poate reţine în sarcina acestuia sentinţa primei instanţe pentru care a fost menţinută rezoluţia atacată de neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiţionarul-recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 74 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3788/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4094/2009. Penal. Trafic de droguri de risc... → |
|---|
