ICCJ. Decizia nr. 3830/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3830/2009

Dosar nr. 7851/30/2007

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 785/PI din 1 decembrie 2008, Tribunalul Timiş a hotărât următoarele:

A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii S.G.M., V.S.V., S.F.I., G.P.A. din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.S.V.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul M.P. în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) alături de celelalte infracţiuni, în afară de cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reţinute în sarcina inculpaţilor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.A.D. din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum şi aceea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.A.D. (fiul lui P. şi E., cetăţean român, studii 9 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 şi până la zi.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. j) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind săvârşirea de către inculpatul V.S.V. (fiul lui I. şi M., cetăţean român, studii 11 clase, fără antecedente penale) a complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durata de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 865/2007 pronunţată în Dosarul nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită la 4 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinţei penale nr. 865/2007 pronunţată în Dosar nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S.G.M. (fiul lui I. şi A., cetăţean român, studii 10 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 şi până la data de 16 ianuarie 2008.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la date stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie;

- să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare de domiciliu;

- să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.F.I. (fiica lui N. şi S., cetăţenie română, studii 5 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiaşi inculpate de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.F.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia condamnatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

5. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei G.P.A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata G.P.A. (fiica lui P. şi M.S., cetăţean român, studii 12 clase, studentă, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia condamnatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii prin anularea înscrisurilor falsificate.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 şi urm. C. civ. inculpaţii T.A. şi S.F.I. au fost obligaţi să achite părţii civile D.R.P. suma de 13.600 euro cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul T.A.D. a fost obligat să achite părţii civile P.V. suma de 21.500 euro, iar părţii civile U.I. suma de 10.000 euro.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. inculpatul S.G.M. a fost obligat să achite suma de 19.200 euro părţii civile A.F. şi suma de 18.550 euro părţii civile S.I.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpaţii T.A.D. şi G.P.A. să achite părţii civile C.F. suma de 11.000 euro şi părţii civile P.V. suma de 4.400 euro.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. inculpatul V.S.V. a fost obligat să achite părţii civile C.C. suma de 16.100 euro cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să achite câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul T.A.D. şi fratele său, M.V., au fost condamnaţi înanul2006 la o pedeapsă cu suspendare pentru vânzarea unui apartament în judeţul Caraş Severin prin înşelăciune;cei doi sunt condamnaţi şi prin sentinţa penală nr. 88 din 25 aprilie 2008, nedefinitivă, pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în formă calificată prin vânzarea cu acte false a două apartamente din localitatea Sibiu.

Instanţa de fond a stabilit, pornind de la conduita anterioară a acestor doi fraţi, că inculpatul T. împreună cu fratele său, faţă de care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar, au hotărât iniţierea unui grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune cu acte false.

S-a arătat că declaraţiile inculpaţilor audiaţi în cauză evidenţiază eventuala participare la activitatea infracţională şi a altor persoane, respectiv o persoană de sex feminin care se presupune a fi soţia inculpatului M.V., precum şi a numitului P.G. care se presupune că este cel care a falsificat actele de identitate necesare săvârşirii infracţiunilor. S-a reţinut că în rechizitoriul parchetului se face referire la această din urmă persoană ca având un rol important în activitatea grupului; aceasta nu este însă trimisă în judecată, dar instanţa de fond a remarcat faptul că s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor şi cu privire la alte persoane (M.D. şi V.M.). S-a considerat că numărul de persoane implicate şi activitatea desfăşurată de acestea prezintă relevanţă, de asemenea, în vederea determinării elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prima instanţă a reţinut faptul că modalitatea de săvârşire a infracţiunilor parcurgea două etape. În prima etapă, prin intermediul unuia dintre membrii grupului sau a unei persoane racolate, se urmăreau prin diverse publicaţii sau la agenţii imobiliare ofertele apartamentelor de închiriat şi se negociau cu proprietarii contracte de închiriere pe termen scurt. Prin încheierea acestor contracte în scris, inculpaţii intrau atât în posesia cheilor de la imobile, cât şi a datelor de identitate ale proprietarilor.

Având aceste date, căutau persoane de sex feminin sau masculin, în funcţie de sexul şi numărul proprietarilor, care erau dispuse să participe la inducerea în eroare a acestora, apoi apelau la P.G. care falsifica cărţile de identitate ale proprietarilor prin aplicarea fotografiei persoanei racolate, cu numele proprietarului imobilului.

Ulterior, tot prin intermediul publicaţiilor locale, căutau persoane care ofereau împrumuturi cu garanţii imobiliare, de regulă cămătari, pe care îi convingeau să le ofere un împrumut având drept garanţie apartamentul care de fapt nu le aparţinea. Aceştia se prezentau la notar cu o carte de identitate falsă şi obţineau, în calitate de proprietari, copii de pe extrasele CF pentru a convinge pe împrumutători cu privire la existenţa garanţiei oferite.

Activitatea infracţională iniţiată de cei doi a început la sfârşitul anului 2005 şi a fost finalizată în primăvara anului 2007, desfăşurându-se pe raza mai multor oraşe: Arad, Timişoara, Deva, Sibiu, Cluj, Alba Iulia, Bucureşti. În ce priveşte fapta săvârşită de inculpaţi la Sibiu, instanţa a constatat că inculpatul T.A.D. şi fratele său, M.V., au fost condamnaţi de Tribunalul Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în dauna părţilor vătămate T.A. şi O.C., la dosarul cauzei fiind depusă sentinţa penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu pronunţată în Dosar nr. 2544/85/2007. Actele materiale săvârşite de cei doi au fost considerate de acuzare în prezenta cauză ca elemente care de asemenea conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin aceea că nu pot fi privite separat de întreaga activitatea a grupului.

S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul V.S.V. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 864/2007 din data de 09 septembrie 2007, pronunţată în Dosar nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în dauna părţii civile U.I., pentru o faptă săvârşită împreună cu M.D. şi T.A.D., faptă care, este inclusă în actele materiale ce au conturat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În prezentul dosar inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru un număr de 10 acte materiale, descrise de instanţă în mod cronologic:

1. Inculpatul M.V., dându-şi o identitate falsă, respectiv numele S.V., în calitatea de angajat al unei agenţii imobiliare, a contactat familia M.D. şi D., proprietarii apartamentului din Arad, susţinând că le-a găsit o persoană interesată să închirieze apartamentul. Această persoană era V.M., iar în data de 28 septembrie 2005, M. împreună cu V.M. au încheiat cu M.D. un contract de închiriere sub semnătură privată, oferindu-i suma de 200 euro garanţie şi plata pe o lună.

În urma discuţiilor cu proprietarii şi încheierii acestui act au intrat în posesia datelor de identitate ale acestora şi întrucât apartamentul era proprietatea comună a soţilor, au făcut demersuri pentru includerea în grup a unei persoane de sex feminin.

Inculpata S.F. susţine că era vecină cu V.M., care cunoscând că era divorţată i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul T.A. Aceştia s-au întâlnit de câteva ori, iar în momentul în care s-a stabilit o anume încredere între ei, inculpatul T.A. i-a propus inculpatei S. să îi ajute la obţinerea unor împrumuturi, dându-i de înţeles că va câştiga şi ea o sumă de bani din asta şi nu există nici un risc. Inculpatei, acceptând acest lucru, i-a fost solicitată o fotografie şi a fost anunţată la un interval scurt că împreună cu inculpatul T. se vor prezenta la notar sub identitatea adevăraţilor proprietari M.D. şi D. şi vor contracta un împrumut cu partea civilă D.R.P.

În data de 25 octombrie 2005 s-a încheiat contractul de împrumut nr. 4897 din 25 octombrie 2005 la notar T.D. din Arad, iar aceştia, sub identitatea falsă, primesc suma de 13.000 euro, garantând cu apartamentul soţilor M.

Prejudiciul nu a fost recuperat, iar D.P. se constituie parte civilă cu această sumă.

2. Tot în localitatea Arad au luat legătura cu martorul B.A. care oferea spre închiriere alt apartament din Arad, proprietatea soţilor P.M. şi L. Potrivit declaraţiei martorului B., soţii P. locuiau în Bucureşti şi l-au mandatat să le închirieze apartamentul din Arad, dar inculpaţii sub pretextul închirierii imobilului au obţinut datele de identitate ale proprietarilor de la administratorul blocului. Cu aceste date au apelat din nou la acea persoană care le falsifica documentele, care a falsificat cărţile de identitate ale celor doi soţi, din nou cu fotografia inculpaţilor T.A. şi S.F.

Întrucât cartea de identitate a inculpatului T. nu prezenta urme, pentru a face posibil împrumutul au hotărât ca soţul P. să dea o declaraţie notarială prin care îşi împuterniceşte soţia să efectueze împrumutul, sens în care se întocmeşte procura specială autentificată sub nr. 1720 din 28 noiembrie 2005 de notar M.C.B.

A fost contactată partea civilă B.R. care a fost de acord să ofere un împrumut în cuantum de 16.000 euro având drept garanţie apartamentul celor doi soţi.

Actul nu s-a încheiat întrucât inculpata a fost recunoscută de o avocată, care participase la o tentativă în faţa notarului D.V. din Timişoara în care inculpata S.F. s-a prezentat la notar sub identitatea de T.M. pentru a încheia contract de împrumut cu R.R.

3. Inculpatul T.A. şi numitul M.V. au închiriat prin intermediul unei tinere rămasă neidentificată care din susţinerile inculpatului V.S. ar fi soţia inculpatului M.V. au încheiat un contract de închiriere cu soţii E.P. şi A. Datele de identitate ale acestora au fost utilizate pentru falsificarea unor cărţi de identitate în care apar numele acestora şi fotografiile lui V.M. şi a acelei persoane neidentificate.

Cei doi, folosindu-se de identitatea soţilor E., îl mandatează pe inculpatul T.A., cu numele real, să încheie orice act civil inclusiv contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară, prin Procura specială autentificată în data de 23 decembrie 2005 de Birou Notarial A.B.

Ulterior este contactată partea vătămata împrumutătorul M.G. care încheie cu T.A. un contract de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 85 la 11 ianuarie 2006 de Birou Notarial A.B., împrumutul fiind în valoare de 21.000 DOLARI SUA.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât, ulterior, dându-şi seama că a fost înşelat a reuşit să îşi recupereze suma.

4. La 28 ianuarie 2006 inculpatul T.A.D. şi fratele său M.V., prezentându-se sub numele D. şi M., împreună cu o persoană de sex feminin care s-a prezentat L., s-au întâlnit cu numitul A.D.C. într-un bar din Timişoara, ocazie cu care l-au întrebat dacă cunoaşte pe cineva dispus să ofere un împrumut cu garanţie imobiliară.

Martorul A., cunoscând pe partea civilă P.V., care dispunea de bani, a luat legătura cu aceasta, partea civilă fiind de acord să ofere împrumut în condiţiile în care garanţia oferită este sigură.

La data 01 februarie 2006 acest martor s-a întâlnit cu acel M., în persoana inculpatului M., care urma să-i facă dovada existentei imobilului. Acesta i-a arătat un contract de vânzare cumpărare a unui apartament situat în Timişoara, în care figura ca proprietară numita D.L. (actualmente J.) despre care M. afirma că este sora sa.

În data de 02 februarie 2006, aceştia împreună cu P.V. s-au prezentat la notar A.B. în vederea încheierii contractului de împrumut pentru suma de 21.000 euro, sumă care nu a fost restituită.

5. Potrivit susţinerilor inculpatului V.S., acesta este verişor cu inculpatul M.V. Întrucât este şofer, inculpatul M. l-a contactat cu scopul de a conduce autoturismul proprietatea lui M.V. Inculpatul V.S. susţine că el nu avea cunoştinţă de activitatea grupului şi că a condus autoturismul acestuia în mai multe localităţi din ţară respectiv Deva, Bucureşti, Alba Iulia, Sibiu şi Cluj şi abia după derularea afacerii din Sibiu a înţeles natura activităţilor desfăşurate de acesta.

Inculpata G.P. susţine că i-a cunoscut pe inculpatul T.A. şi pe fratele său M.V. în aprilie 2006 în localitatea Caransebeş la un prieten comun pe nume R.R. Acest prieten a stabilit legătura între inculpată şi cei doi, au ieşit de câteva ori împreună în oraş, iar la un moment dat acest R. i-a propus inculpatei să îi ajute pe cei doi să obţină împrumuturi, urmând să obţină şi ea o sumă din banii obţinuţi. Inculpata le-a dat o fotografie a sa, iar la un interval de câteva săptămâni s-a deplasat la Deva împreună cu inculpatul T., cu inculpatul M. şi cu acel R.

Anterior acestui moment inculpaţii au identificat în localitatea Deva pe numita C.G., proprietara unui apartament pe care dorea să-l închirieze.

Cu fotografia oferită de G.P. au falsificat cartea de identitate a acestei proprietare. Inculpatul M. dându-şi identitateade frate al inculpatei G., iar T. un amic, l-au contactat pe partea civilă, cămătar, C.F. în vederea încheierii unui contract de împrumut în sumă de 11.000 euro cu garanţie imobiliară.

În faţa notarului S.O.I. s-a încheiat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1238 din 18 aprilie 2006 între C.G. şi C.F.

Inculpata G.P. a susţinut că întreaga sumă de bani i-a dat-o inculpatului M. care i-a dat şi ei suma de 500 EURO.

Tot în localitatea Deva inculpatul M.V. împreună cu inculpaţii V.S. şi T.A. au identificat un apartament pe proprietatea lui C.M. obţinut de acesta în urma unei donaţii.

Printr-un act sub semnătură privată încheiat cu soţia lui C.M. a închiriat apartamentul pentru inculpata G.P., având aceeaşi identitate, respectiv C.G. Intrând astfel în posesia datelor de identitate ale lui C.M. în calitate de proprietar tabular al acelui apartament, a falsificat cartea de identitate a acestuia, prin înlocuirea fotografiei numitului C.M. cu fotografia inculpatului T.A.

Ulterior, l-au contactat pe partea civilă P.V. cu care au încheiat un contract de împrumut pentru suma de 4.400 euro.

6. La data de 22 iunie 2006 s-a încheiat cu părţile civile C.C. şi S.P.Ş., proprietar al apartamentului situat în Alba Iulia, contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, contra sumei de 16.100 euro (fila 177 vol. I d.u.p.). Potrivit declaraţiei părţii civile, persoana care şi-a dat identitatea S.P.Ş. era M.V., iar la notar acesta a fost însoţit de inculpatul V.S. care era şoferul său.

Partea civilă s-a constituit parte civilă faţă de cei doi şi a arătat că a fost indus în eroare de către aceştia, menţionând că inculpatul V.S. a fost de faţă când i-a fost prezentat apartamentul care urma să constituie garanţie de către inculpatul M. şi de asemenea l-a însoţit la notar ceea ce denota că inculpatul V. avea cunoştinţă despre înţelegerea dintre cei doi din data de 22 iunie 2006.

7. În luna iulie 2006, martorul S.G.I., în calitatea de angajat al unei agenţii imobiliare, a fost contactat de o persoană care şi-a dat identitatea de M. care susţine că un văr de-al său pe nume T.A. intenţionează să vândă contra sumei de 38.000 euro un apartament situat în Sibiu. Martorul s-a întâlnit cu aceste persoane - pe care le-a identificat ca fiind M.V. sub identitatea de M. şi T.A., sub identitatea de T.A. - şi a vizionat şi acel apartament.

Martorul a identificat un potenţial cumpărător, în persoana părţii civile I.D., care în urma discuţiilor cu cei doi a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 26.000 euro.

Contractul s-a încheiat la data de 03 august 2006 în faţa notarului D.C.P.

La data de 15 septembrie 2006 inculpatul T.A. şi-a declinat identitatea de A.S.E., proprietar al apartamentului din Sibiu. Acesta s-a deplasat la Sibiu împreună cu M.V. şi V.S. Aceştia au identificat o persoană interesată să ofere împrumuturi cu garanţie imobiliară.

A fost contactată partea civilă O.C. care a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 32.000 euro. Astfel a fost încheiat contractul de împrumut cu garanţie reală imobiliară nr. 1248 din 15 septembrie 2006 între A.S.E. şi O.C.

În depoziţia dată de inculpatul V.S., în calitate de martor, în faţa Tribunalului Sibiu, şi inserată în sentinţa penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 fila 9, acesta relatează că i-a transportat pe cei doi la Sibiu şi a asistat la discuţiile dintre acestea cunoscând împrejurarea că procurau acte false şi că se prezentau la notar în calitate de vânzători.

8. În lunile septembrie-octombrie 2006, inculpatul T. însoţit de inculpatul M.V., cu autoturismul condus de V.S., s-au deplasat la Bucureşti. Au luat legătura cu martorul F.A.R. (audiat în cursul urmăririi penale - fila 89, vol. I). Acesta era interesat să închirieze un apartament al cărui proprietar era. A avut loc o întâlnire cu cei doi care s-au arătat interesaţi să închirieze apartamentul, oferind drept garanţie 400 euro şi obţinând cheile imobilului.

S-a reţinut că acest martor a fost contactat telefonic ulterior pentru a se întâlni cu cei doi care i-au restituit cheile şi i-au spus că s-au răzgândit. Martorul arată că apartamentul său era ipotecat în favoarea unei bănci, context în care s-a format convingerea că acesta este motivul pentru care inculpaţii s-au răzgândit.

9. Având datele de identitate ale martorului F.A.R., inculpatul T.A.D. şi-a creat o carte de identitate cu acest nume.

Acesta, împreună cu inculpatul V. şi numitul M.D.A., s-au deplasat în localitatea Cluj Napoca cu scopul de a obţine bani în aceeaşi modalitate.

Inculpatul V. a declarat că el s-a hotărât să participe la această activitate pentru a putea să îşi dea seama cum acţionează grupul.

Modalitatea de săvârşire a faptei este arătată în sentinţa penală nr. 865/2007 pronunţată în Dosarul nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca şi a rezultat şi din probele administrate în prezenta cauză.

Partea vătămată C.M., proprietar al unui apartament situat în Cluj Napoca, despre care s-a aflat prin mica publicitate că intenţiona să închirieze apartamentul, a fost contactat de inculpatul V. care şi-a dat identitatea de M. Acesta i-a propus părţii vătămate să-i închirieze apartamentul cu scopul de a locui acolo el şi patronul său F.A.

Întâlnindu-se partea civilă cu cei doi, au avut o discuţie iar printre altele partea civilă s-a arătat interesată să se angajeze şi el la firma condusă de F., pe postul de şofer.

Inculpatul T. a fost de acord solicitându-i pentru angajare o copie de pe cartea de muncă, o copie de pe cazierul judiciar şi o alta de pe contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului şi o adeverinţă de la administrator că nu are datorii.

Inculpaţii au intrat doar în posesia unei copii de pe contractul de vânzare cumpărare a imobilului.

În luna ianuarie 2007 inculpaţii s-au întors în localitatea Cluj Napoca, au lăsat la agenţiile imobiliare copii ale contractului de vânzare-cumpărare ce dovedeau calitatea de proprietar a lui C.M.

Inculpatul M.D. şi-a dat identitatea de C.M., iar în data de 23 ianuarie 2001 împreună cu inculpatul V.S. care s-a dat drept nepotul său, s-au întâlnit în incinta apartamentului proprietatea adevăratului C.M. pentru a-l prezenta părţii civile U.I. cumpărătoare găsită prin intermediul unei agenţii imobiliare.

Aceştia s-au înţeles asupra vânzării contra sumei totale de 37.000 euro, dar întrucât cumpărătoarea nu deţinea decât suma de 10.000 euro s-au hotărât să achite un avans în acest cuantum.

Pentru acest scop, după obţinerea de la notar a extrasului CF, s-au prezentat la agenţia imobiliară în vederea încheierii unui antecontract M.D. sub identitatea C.M., împreună cu V.S. nepotul său şi martorul T.V.C. prietenul părţii civile.

Inculpatul V.S. a arătat că a primit doar o parte din bani şi că întreaga operaţiune a fost coordonată prin telefon de M.V. care a primit şi cea mai mare parte din sumă. Acest lucru este confirmat şi de inculpatul T.

10. Inculpatul S.G. a susţinut că în luna februarie 2007, prin intermediul inculpatului T.A., care i-a fost coleg de armată, l-a cunoscut pe M.V. Întrucât avea o situaţie financiară precară acesta i-a propus să se deplaseze împreună cu ei la Arad şi pe baza unui buletin fals să-l ajute la obţinerea unui împrumut cu garanţie reală imobiliară.

Inculpatul S. a arătat că a fost de acord întrucât avea nevoie de bani, iar la un interval scurt s-a întâlnit cu M.V. în Arad. Acesta se afla într-un apartament închiriat, i-a cerut o fotografie şi i-a făcut un buletin pe numele R.G.M.

Inculpatul a relatat că el personal l-a văzut pe numitul P.G. care i-a dat lui M.V. o sumă de bani şi o carte de identitate cu poza sa.

R.G.M. era proprietar al imobilului situat în Arad, şi i-a predat atât cartea de identitate cât şi o copie a contractului prin care achiziţionase apartamentului martorului S.C. pentru ca acesta săfacă demersuri pentru conectarea la diverse utilităţi şi eventuala închiriere. Martorul S. a susţinut că a fost contactat de 2 persoane, recunoscute a fi M.V. şi M.D., în vederea închirierii apartamentului pe termen scurt. S-a efectuat înţelegerea, iar martorul a relatat că în imobil se afla cartea de identitate a proprietarului precum şi copia contractului de vânzare-cumpărare a acestuia.

La data de 26 martie 2007 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanţie reală imobiliară între S.G., cu identitatea R.G.M., în calitate de proprietar şi A.F. autentificat sub nr. 409 din 26 martie 2007 în faţa notarului I.D.F. Valoarea împrumutului este de 19.200 euro iar urmare a împrumutului a fost ipotecat apartamentul situat în Arad înscris în CF 70186 Arad.

Inculpatul S. a relatat că a primit 500 euro, restul banilor i-a predat inculpatului M.D. care l-a aşteptat în holul biroului notarial.

La un interval de două săptămâni, inculpatul S. a fost din nou chemat de inculpatul M., la Arad.

Inculpatul M.D. şi-a dat identitatea împrumutătorului, partea civilă A. şi s-a prezentat împreună cu acelaşi R. în fata altui notar, respectiv M.A. din Arad, la data de 5 aprilie 2007 pentru a da o declaraţie prin care declara că i-a fost restituit împrumutul şi consimte la radierea ipotecii asupra apartamentului de mai sus intabulată în favoarea sa (declaraţii fila 164 d.u.p. vol. II).

În aceeaşi zi, s-a încheiat în faţa aceluiaşi notar, un alt contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară între partea civilă S.I. şi R.G.M. asupra aceluiaşi imobil.

Valoarea împrumutului este de 18.560 euro.

Contractul a fost autentificat sub nr. 1857 din 05 aprilie 2007 în faţa notarului M.A. şi a fost depus la fila 169 d.u.p. vol. II.

Partea civilă a precizat în declaraţia de la fila 63 vol. I d.u.p. că a fost contactată telefonic în vederea contractării unui împrumut de M.V. care s-a recomandat fratele proprietarului R. De asemenea, partea civilă îl recunoaşte pe M.V. ca fiind persoana care şi-a dat identitatea de A.F., titularul dreptului de ipotecă anterior precum şi pe S.G. ca fiind persoana care şi-a dat identitatea de R.G.M.

S.I. s-a constituit parte civilă cu suma arătată mai sus.

S-a apreciat de către prima instanţă că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat atât din declaraţiile inculpaţilor date atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi precum şi din înscrisurile de la dosar.

Inculpaţii S.F., S.G. şi G.P. au recunoscut săvârşirea faptelor şi au descris amănunţit modalitatea cum au acţionat.

Aceştia au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune reţinute în sarcina lor, din înşelăciunea în formă agravantă, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în înşelăciunea în forma prev. de art. 215 alin. (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Tribunalul a apreciat ca întemeiate cererile formulate, întrucât din împrejurările de fapt analizate a rezultat că nu a existat un raport de cauzalitate între activitatea infracţională a celor trei inculpaţi şi prejudiciul însumat produs de întregul grup care a condus la consecinţele agravante prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Instanţa de fond a stabilit că aceşti inculpaţi nu aveau cunoştinţă de întinderea prejudiciului şi nici nu aveau posibilitatea să cunoască acest lucru în condiţiile în care acţiunea lor ilicită a constat în participarea la unul sau două acte materiale, toate la interval apropiat unele de altele, fără a exista o continuitate între ele şi acceptând în mod uşuratic să fie antrenaţi de lideri în acest sens. Faptul că aceştia erau plătiţi cu o sumă foarte mică, sumă pe care nu o cunoşteau înainte, nu era negociată raportat la preţul contractului şi care era la dispoziţia iniţiatorilor este o dovadă în acest sens.

Faţă de considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpaţi.

În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de V.S., s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a apreciat că şi cererea acestuia este întemeiată întrucât a fost probată împrejurarea că acesta a aderat la activitatea grupului abia în vara anului 2006 iar participarea sa efectivă a fost probată doar cu privire la înşelăciunea din Alba Iulia precum şi la cea din localitatea Cluj Napoca pentru care deja a fost condamnat. Având în vedere aceste considerente, instanţa a stabilit că inculpatul V.S. nu avea cunoştinţă şi nici nu a participat la producerea prejudiciului total care atrage aplicarea formei agravante a infracţiunii astfel cum este reglementată de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

În consecinţă, a admis şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta prin apărător.

De asemenea, s-a considerat ca întemeiată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş care a solicitat ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ce priveşte toate infracţiunile ce fac obiectul acuzării, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text, în condiţiile în care au fost săvârşite la diferite intervale de timp mai multe acte materiale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. În consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul T.A., prima instanţă stabilind că paguba rezultată prin cumularea prejudiciilor produse prin faptele la care inculpatul a participat efectiv este mai mare de 200.000 lei astfel cum cere art. 215 alin. (5) C. pen. prin raportare la art. 146 C. pen.

În drept, în ce priveşte acuzaţiile faţă de inculpatul T.A. instanţa de fond a stabilit că acesta a fost trimis în judecată atât pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cât şi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. şi fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen.

Tribunalul a considerat că nu poate coexista infracţiunea de fals privind identitatea în modalitatea săvârşită de inculpat cu uzul de fals şi falsul în declaraţii, întrucât acţiunea de folosire, a unei cărţi de identitate falsificată, prin aplicarea fotografiei proprii pe o carte de identitate cu numele altei persoane, în faţa notarului este făcută cu scopul de a se prezenta sub identitatea altei persoane şi în consecinţă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 C. pen. care sancţionează prezentarea sub o identitate falsă pentru a induce sau menţine în eroare o instituţie de stat sau un organ din cele la care se referă art. 145 C. pen. în vederea producerii de consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul. În consecinţă, s-a apreciat că în această situaţie se afla inculpatul T.A.

În această situaţie, folosirea înscrisului falsificat precum şi declararea necorespunzătoare a adevărului s-a considerat că nu sunt acţiuni ilicite distincte ci sunt absorbite în conţinutul laturii obiective ale infracţiunii prev. de art. 293 C. pen., respectiv modalităţi prin care inculpatul a indus în eroare notarul cu privire la identitatea sa.

În consecinţă, instanţa a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea acestor infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele de mai sus nu întrunesc elementele constitutive ale acestora.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului T.A.D. care, începând cu toamna anului 2005 şi până în primăvara anului 2007, a participat la mai multe infracţiuni de înşelăciune care au produs un prejudiciu cumulat mai mare de 200.000 lei, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu scopul obţinerii unor împrumuturi cu garanţie reală imobiliară, alături de fratele său M.V., de M.D., P.G., V.M., V.S. constituie infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Instanţa de fond a stabilit că acest grup se încadrează în conţinutul noţiunii de grup infracţional organizat astfel cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât este format din trei sau mai multe persoane, a avut o existenţă pe o perioadă foarte lungă de timp, respectiv aproximativ 2 ani şi a acţionat într-un mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Cu privire la caracterul organizat al grupului, chiar dacă nu se poate vorbi despre o ierarhie clară, s-a reţinut că rezultă din modalitatea de operare identică a acestora care presupunea iniţial identificarea unei persoane care deţinea un apartament, în falsificarea cărţii de identitate a acesteia, apoi racolarea unei persoane dispusă să se prezinte la notar sub identitate falsă, apoi identificarea unei persoane care oferea împrumuturi.

Tribunalul a reţinut faptul că M.V. era coordonatorul activităţii şi exista o strânsă colaborare între acesta şi persoana care falsifica actele de identitate şi care nu era cunoscută de ceilalţi participanţi. Inculpatul T. a participat la un număr mare din actele materiale evidenţiate mai sus, iar din materialul probator administrat rezulta că acesta avea şi rolul de a contacta, racola diverse persoane pe care să le convingă să îi ajute. S-a mai remarcat faptul că inculpatul T. este cel care a contactat-o atât pe inculpata S.F., pe S.G., cât şi pe G.P. Activitatea sa se plasează de fiecare dată în directa legătură cu a fratelui său M.V., fapt ce a format convingerea primei instanţe că inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin modalitatea aderării sau constituirii.

Nu s-a putut reţine de către tribunal apărarea inculpatului constant în aceea că a fost ameninţat de fratele său să participe la săvârşirea faptelor întrucât modalitatea de operare a acestuia denotă o manifestare de voinţă liberă şi coordonată, aspecte ce stabilesc o poziţie subiectivă caracterizată prin intenţie directă.

Pentru săvârşirea acestei infracţiuni instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă redusă faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a apreciat că fapta inculpatului T.A.D., începând cu toamna anului 2005 şi până în ianuarie 2007, de a induce în eroare, la intervale diferite de timp, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe părţile vătămate D.P., M.G., P.V., P.V., C.M. prin prezentarea sub identitatea adevăratului proprietar al imobilelor în vederea încheierii cu aceştia a unor contracte de împrumut aducând drept garanţie imobilele aparţinând altor persoane sub identitatea cărora s-a prezentat, respectiv M.D., fals mandatar al familiei E., P.M.A., amic al fratelui numitei C.G., C.M., F.A. cu scopul producerii pentru sine şi pentru celelalte persoane implicate a unui folos material care a depăşit suma de 200.000 lei constituie infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Cu privire la fapta aceluiaşi inculpat care a semnat contractele de împrumut cu garanţie reală încheiat cu D.P. în calitate de împrumutat şi proprietar al imobilului ce a constituit drept garanţie cu alt nume, precum şi fapta de a semna procura specială încheiată cu soţii E. la rubrica mandant cunoscând că mandatarii nu sunt adevăraţii proprietari, fapta de a semna în calitate de împrumutat contractul cu garanţie reală imobiliară încheiată cu P.V., cu numele C.M. s-a apreciat că sunt modalităţi de săvârşire a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. prin falsificarea semnăturii, faptă săvârşită în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Faptele aceluiaşi inculpat de a se prezenta, la diferite intervale de timp dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în faţa notarului legitimându-se cu o carte de identitate pe care era aplicată fotografia sa şi numele altei persoane, respectiv M.D., C.M., P.M., F.A.R., constituie infracţiune de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ce priveşte pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prima instanţă a făcut aplicarea cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 9 alin din acelaşi act normativ, reţinându-se în actul de acuzare că inculpatul a facilitat tragerea la răspundere penală a altor membri din grup.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul, alături de M.V., a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 pronunţată în Dosar nr. 2544/85/2007 al Tribunalului Sibiu pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru două din actele materiale descrise mai sus, respectiv cele săvârşite în localitatea Sibiu.

Instanţa de fond nu s-a putut pronunţa cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni, dar acestea au fost descrise în starea de fapt în vederea întregirii laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a apreciat că activitatea infracţională a celor doi reţinută şi de Tribunalul Sibiu, datorită modalităţii de acţionare a inculpaţilor şi a momentului în care este plasată prin raportare la celelalte acte materiale face parte din acţiunile coordonate ale grupului şi completează conţinutul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa de faţă.

Cu privire la inculpatul V.S.V., la dosarul cauzei a fost depusă sentinţa penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În ceea ce priveşte această infracţiune, tribunalul a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi lit. j) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal.

S-a reţinut însă că fapta inculpatului V. de a participa, iniţial în calitate de şofer pentru a-i transporta pe inculpaţii M.v., T.A., M.D. şi alte persoane care urmau să fie implicate la săvârşirea de înşelăciuni, apoi de a ajuta la căutarea unor imobile prin publicitate, de a însoţi la notar pe M.V. în vederea iniţierii demersurilor pentru ca acesta să încheie un contract sub o identitate nereală la Alba Iulia, de a participa la discuţiile şi aranjamentele dintre T. şi M. în localitatea Sibiu, iar ulterior la Cluj de a se prezenta ca nepot al lui F.A., apoi de a stabili o înţelegere cu partea vătămată C.M. pentru închirierea apartamentului şi oferind ajutor lui M.D. pentru inducerea în eroare a părţii civile U.I. pentru încheierea unui act sub semnătură privată sunt elemente care probează faptul că inculpatul a înţeles să adere la grupul infracţional organizat.

Tribunalul a înlăturat apărarea acestuia privind faptul că nu cunoştea despre caracterul ilicit al activităţilor grupului şi nu a aflat decât în septembrie 2006 cu ocazia deplasării la Sibiu, întrucât s-a dovedit că avea date despre acest lucru mai devreme de acest moment, încă din iunie 2006. Pe de altă parte, chiar dacă admitem că ar fi alta natura faptelor săvârşite de ceilalţi inculpaţi în luna septembrie 2006, intenţia sa de a face parte din grup a fost probată tocmai prin faptul că ulterior, respectiv în decembrie 2005 - ianuarie 2006 a fost de acord să participe şi el la săvârşirea unei infracţiuni iniţiată de grup.

În consecinţă, prima instanţă a stabilit că inculpatul V.S. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a săvârşit fapta prin modalitatea aderării la grup, fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

S-a reţinut că fapta inculpatului de a participa alături de M.V. la inducerea în eroare a părţii vătămate C.C., prin aceea că a susţinut afirmaţiile acestuia care s-a prezentat ca patronul unei firme de cherestea pe nume S.Ş.P., cunoscând că identitatea acestuia nu este reală, şi l-a şi însoţit pe acesta la notar în vederea efectuării de demersuri pentru încheierea unui contract de împrumut semnat de M. cu alt nume şi sub identitatea de mai sus întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faptă pentru care a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

S-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat de a susţine pe M.V. în demersul de se prezenta în faţa notarului sub identitatea S.P. şi a semna în această calitate un contract de împrumut cu garanţie imobiliară cu alt nume, constituie infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

Tribunalul a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 865/2007 pronunţată în Dosarul nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa de mai sus şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită la 4 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului S.G.M. instanţa s-a pronunţat prin aceea că acesta a fost cooptat de inculpatul T.A. pentru a participa la înşelăciunea săvârşită în localitatea Arad în perioada martie-aprilie 2007, respectiv la finele perioadei de acţiune a grupului. Din declaraţiile inculpatului, confirmate de inculpatul T., acesta a acceptat să participe la săvârşirea înşelăciunii motivat de faptul că era într-o situaţie materială mai precară. S-a considerat că probele administrate evidenţiază că inculpatul nu avea reprezentarea faptului că activitatea în care a fost implicat era o activitate care avea un caracter continuu şi de asemenea nici faptul că ar exista o asociere în sensul prev. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003 între inculpat şi vreunul din ceilalţi membri a grupului, fiind probată împrejurarea că inculpatul a fost chemat la Arad doar în momentul în care ceilalţi participanţi, respectiv M.V. şi M.D., aveau deja închiriat apartamentul proprietarului R.M. De asemenea, s-a considerat că faptul că inculpatul nu era un membru al grupului este probat şi de împrejurarea că acesta nu a primit decât o sumă fixă de bani, pentru „serviciul" pe care l-a făcut grupului, fiind evident că acesta nu avea posibilitatea să aibă cunoştinţă despre modul cum erau împărţiţi banii, despre numărul persoanelor implicate şi despre vreun anume rol prestabilit al vreunuia din membrii grupării. Totodată, s-a apreciat că inculpatul nu putea să aibă reprezentarea consecinţelor agravante ale faptei în condiţiile în care el a participat la ultimul act material săvârşit de grup înainte de intervenirea autorităţilor.

Faţă de considerentele expuse instanţa de fond a stabilit că, în ce priveşte persoana inculpatului S.G.M., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003 nici sub aspectul laturii obiective, respectiv activitatea sa ilicită nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, respectiv nu poate fi privită ca o acţiune coordonată pe o perioadă mare de timp, şi nici sub aspect subiectiv întrucât inculpatul nu a avut reprezentarea că face parte dintr-un grup în sensul descris mai sus şi a caracterului agravant al înşelăciunii în condiţiile în care acest caracter este dat prin cumularea prejudiciilor produse prin toate actele materiale.

În consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestui inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente expuse şi cu privire la inculpatul T.A., s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului S.G., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la faptele inculpatului care, la data de 26 martie 2007 s-a prezentat în faţa notarului I.D.F. identificându-se cu o carte de identitate falsă cu numele R.G.M. şi a încheiat contractul de împrumut cu garanţie reală imobiliară cu A.F., semnând în fals în calitate de proprietar şi producând astfel părţii civile un prejudiciu de 19.200 euro, precum şi fapta de a semna o declaraţie în faţa notarului M. prin care a arătat în mod nereal că i-a fost restituit împrumutul părţii civile A.F. şi de a încheia un alt contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară, semnând din nou în fals în numele proprietarului R.G.M. şi producând astfel un prejudiciu în sumă de 18.560 euro părţii civile S.I., s-a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Tribunalul a considerat că faptele de a semna în fals cele trei înscrisuri oficiale constituie infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Faptele aceluiaşi inculpat de a se prezenta de două ori în faţa notarilor arătaţi mai sus, legitimându-se cu o carte de identitate în care apare fotografia sa şi datele de stare civilă ale numitului R.G.M., s-a apreciat de prima instanţă că constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, iar condamnarea constituie un avertisment pentru acesta chiar fără executarea pedepsei. Această părere s-a format din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei, dar şi raportat la persoana inculpatului şi la conduita sa ulterioară punerii în libertate, respectiv că în prezent realizează venituri din salariu fiind angajat şi a arătat instanţei în mod credibil că regretă săvârşirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

S-a reţinut că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 86¹ C. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi la lipsa antecedentelor penale considerent pentru care instanţa de fond a optat pentru modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere.

În consecinţă, în temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condiţiile art. 86²C. pen.

În ce o priveşte pe inculpata S.F.I., pentru considerentele arătate în cazul celorlalţi inculpaţi, s-a dispus achitarea de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa de fond a stabilit că nici în ceea ce o priveşte pe această inculpată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condiţiile în care activitatea desfăşurată de aceasta nu are caracterul unei acţiuni organizate în sensul prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a desfăşurat de asemenea pe o perioadă scurtă de timp, la începutul activităţii grupului şi nu a avut continuitate. De asemenea, tribunalul a considerat că materialul probator administrat evidenţiază faptul că inculpata nu a avut nici un moment reprezentarea faptului că ar face parte dintr-o grupare structurată şi de consecinţele agravante ale infracţiunii, iar participarea efectivă la săvârşirea unei infracţiuni şi două tentative a fost urmare a faptului că era chemată de celelalte persoane implicate în momentul în care obţineau actele de proprietate cu privire la imobile şi, în funcţie de sexul proprietarilor, aveau sau nu nevoie de participarea unei persoane de sex feminin.

Ca şi în cazul inculpatului S.G., faptul că inculpata nu era un membru al grupului, s-a considerat că este probat şi de împrejurarea că aceasta nu a primit decât o sumă fixă de bani, pentru „serviciul" pe care l-a făcut grupului, fiind evident că nu avea posibilitatea să aibă cunoştinţă despre modul cum erau împărţiţi bani, despre numărul persoanelor implicate şi despre vreun anume rol prestabilit al vreunuia din membrii grupării.

În concluzie s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei de sub această învinuire.

Fapta inculpatei care, împreună cu inculpatul T., a încheiat un contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară cu partea civilă D.P. sub identitatea falsă de M.D., producând acestuia un prejudiciu în sumă de 13.600 euro, precum şi fapta de a se prezenta în faţa notarului sub numele de P.L. pentru a încerca să încheie un contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară cu partea vătămată B.R., lucru care nu s-a realizat datorită faptului că a fost descoperită identitatea sa nereală, s-a apreciat de către tribunal că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii unice prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte faptele aceleiaşi inculpate de a se prezenta, la intervale diferite de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în faţa notarului în vederea încheierii unor contracte legitimându-se cu o carte de identitate având aplicată fotografia sa şi datele de stare civilă ale altor persoane, s-a apreciat de către prima instanţă că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Fapta aceleiaşi inculpate care a semnat un contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară la rubrica împrumutată cu numele proprietarei M.D., precum şi fapta inculpatei care a semnat o procură cu numele P.L., au fost apreciate de tribunal ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Tribunalul Timiş a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate iar condamnarea constituie un avertisment pentru aceasta chiar fără executarea pedepsei. Această părere a fost formată din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei dar şi raportat la persoana inculpatei şi la conduita sa ulterioară punerii în libertate şi a arătat instanţei în mod credibil că regretă săvârşirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

S-a reţinut că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 86 C. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi la lipsa antecedentelor penale, considerent pentru care instanţa de fond a optat pentru modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea condiţionată a executării.

În consecinţă, în baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.P. pentru considerentele arătate la ceilalţi inculpaţi s-a dispus achitarea de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa de fond a stabilit că nici în ceea ce o priveşte pe această inculpată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003 în condiţiile în care activitatea desfăşurată de aceasta nu are caracterul unei acţiuni organizate în sensul prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a desfăşurat de asemenea pe o perioada scurtă de timp şi nu a avut continuitate. De asemenea, prima instanţă a considerat că materialul probator administrat evidenţiază faptul că inculpata nu a avut reprezentarea faptului că ar face parte dintr-o grupare structurată şi de consecinţele agravante ale infracţiunii, iar participarea efectivă la săvârşirea unei infracţiunii a fost urmare a faptului că era chemată de celelalte persoane implicate în momentul în care obţineau actele de proprietate cu privire la imobile şi în funcţie de sex-ul proprietarilor, aveau sau nu nevoie de participarea unei persoane de sex feminin.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei de sub această învinuire.

Fapta inculpatei de a induce în eroare pe partea civilă C.F. un contract de împrumut cu garanţie reală imobiliară dându-şi identitatea nereală C.G., faptă prin care a produs un prejudiciu în sumă de 11.000 euro, s-a apreciat de către prima instanţă că constituie infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faptă pentru care a condamnat-o pe aceasta la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Faptele aceleiaşi inculpate care s-a prezentat în faţa notarului legitimându-se cu o carte de identitate având aplicată fotografia sa şi datele de stare civilă ale numitei C.G. precum şi de a folosi aceeaşi carte de identitate pentru a încheia un contract de închiriere cu numita C.D., s-a considerat de către tribunal că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În privinţa faptelor aceleiaşi inculpate de a semna un contract de împrumut cu garanţie imobiliară şi un contract de închiriere cu numele altei persoane, ele constituie infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte această persoană, prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, iar condamnarea constituie un avertisment pentru aceasta chiar fără executarea pedepsei. Această părere tribunalul şi-a format-o din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei dar şi raportat la persoana inculpatei şi conduita sa ulterioară punerii în libertate care a arătat instanţei în mod credibil că regretă săvârşirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpaţii T.A.D., V.S.V., S.G.M., S.F.I. şi G.P.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpaţilor S., S. şi G., înlăturarea dispoziţiilor referitoare la încetarea procesului penal faţă de inculpatul V., înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor V., S. şi G. şi aplicarea de pedepse privative de libertate inculpaţilor.

Inculpatul T.A.D. a solicitat aplicarea de circumstanţe atenuante şi recalcularea prejudiciului.

Inculpatul V.S.V. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, susţinând că nu este vinovat.

Inculpata G.P.A. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi respingerea pretenţiilor civile la care a fost obligată.

Ceilalţi inculpaţi nu au motivat în scris apelul, iar prin concluziile orale au solicitat menţinerea sentinţei.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 25/ A din 5 martie 2009, a respins ca nefondate toate apelurile declarate.

Măsura arestării preventive a inculpatului T.A.D. a fost menţinută, iar durata arestării preventive a fost dedusă la zi.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul M.J.

Instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost corect stabilită în fiecare caz în parte, iar individualizarea pedepselor reflectă în mod just evidenţierea criteriilor generale prevăzute de art. 72 din C. pen.

Latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor.

S-a mai apreciat că în cazul inculpatului V.S.V., prima instanţă a reţinut în mod corect autoritatea de lucru judecat faţă de fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând că a fost sesizată cu săvârşirea a două acte materiale, unul comis la Cluj-Napoca, celălalt la Alba-Iulia (considerentele deciziei penale expuse la filele 41-42, dosarul Curţii de Apel Timişoara).

În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii T.D.A., V.S.V. şi G.P.A.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara

Criticile formulate prin motivele de recurs vizează nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei penale nr. 25/ A din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, temeiurile juridice invocate fiind dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen.

S-a susţinut că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probele administrate în cauză rezultând participarea lor la activitatea grupului infracţional la care au aderat.

S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de apel a menţinut dispoziţiile privind suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor S.G.M., S.F. şi G.P.A., considerând în mod eronat că scopul pedepselor poate fi atins fără executarea efectivă a acestora, în cauză neexistând nici un indiciu că o astfel de modalitate de executare ar duce la îndreptarea inculpaţilor şi împiedicarea lor să săvârşească astfel de infracţiuni în viitor.

În sfârşit, s-a susţinut că în mod nelegal au fost menţinute dispoziţiile privind încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.S.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

S-a arătat că instanţa a reţinut că a fost sesizată cu săvârşirea de către inculpat a două acte materiale, unul comis la Cluj-Napoca (şi pentru care acesta a fost condamnat de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr. 865 din 7 septembrie 2007), iar celălalt la Alba-Iulia. În mod greşit, instanţa a dispus încetarea procesului penal pentru prima faptă de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, reţinând că există autoritate de lucru judecat, dar a contopit pedeapsa aplicată prin sentinţa penală sus-arătată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre; în acest fel, instanţa a pronunţat două soluţii cu privire la aceeaşi faptă, fiind sesizată cu judecarea unei singure infracţiuni.

Prin concluziile orale, procurorul a criticat modul de individualizare a conţinutului pedepsei complementare în cazul inculpaţilor T. şi V., precum şi tehnica de contopire a pedepselor aplicate în cazul acestui din urmă inculpat şi care contravine dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen.

Cu privire la inculpatul V.S.V., s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune unică, continuată, în două infracţiuni în concurs, dintre care pentru una să se pronunţe condamnarea inculpatului, iar pentru cealaltă să se dispună încetarea procesului penal.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

- Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au greşit dispunând achitarea inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Probele existente în dosarul cauzei fac dovada participării conştiente, deliberate, a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi la activitatea grupului infracţional la care au aderat.

Racolarea lor a fost realizată, în fiecare caz în parte, de un membru important al grupului care i-a pus în legătură cu alţi membri, astfel că fiecare inculpat a putut avea reprezentarea clară a existenţei unei formaţiuni, a unei reţele infracţionale la care aderă şi la a cărei activitate ilegală contribuie activ.

Astfel, inculpatul S.G.M. a fost racolat de M.V.M. şi T.A.D. care l-au pus în legătură cu M.D.A. şi împreună au pus la cale infracţiunile cărora le-au căzut victime R.G.M., A.F., S.I.

Un alt membru al grupului, V.M., i-a prezentat-o inculpatului T.A.D. pe inculpata S.F.I., aceasta cunoscându-l şi pe M.V.M. (fratele lui T.A.D.), împreună acţionând pentru escrocarea părţilor vătămate D.R.P., M.D. şi M.D., P.M. şi P.L.M.

Inculpata G.P.A. a fost racolată de M.V.M. şi T.D.A., cei trei acţionând împreună pentru escrocarea părţilor vătămate C.G.A. şi C.F.; lor li s-a alăturat şi un anume R.R., amic cu fraţii M. şi T.

Toate aceste aspecte rezultă din declaraţiile date de inculpaţi în timpul urmăririi penale şi necontestate ulterior, ele făcând dovada că întotdeauna, inculpaţii S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. au avut cunoştinţă de existenţa a cel puţin altor doi - trei membri ai grupului, împreună cu care au desfăşurat activitatea infracţională. Acest aspect este suficient pentru a le fi dat dimensiunea grupării infracţionale la care au aderat, fără să fie nevoie să-i fi cunoscut pe toţi ceilalţi membri ai acesteia.

La grupul deja constituit de către T. şi M. şi din care făceau parte M.D., V.M., P.G., aderau permanent, din iniţiativa celor arătaţi, persoane noi, de a căror participare era nevoie pentru crearea de noi identităţi, punerea în acţiune a noi planuri infracţionale, în funcţie de localităţi, situaţii, particularităţi ale cazurilor abordate.

Aderarea inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. se înscrie în aceşti parametri, iar fapta lor constituie infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, indiferent de întinderea în timp şi amploarea faptelor penale pe care le-au săvârşit în calitatea lor de participanţi la activitatea grupului infracţional, atâta vreme - cât sub aspect subiectiv şi obiectiv - au realizat că s-au alăturat unei reţele de falsificatori şi escroci pe care au sprijinit-o, în anumite momente, să-şi materializeze intenţiile şi să-şi obţină foloasele materiale necuvenite urmărite.

Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara, va casa hotărârile pronunţate şi va înlătura dispoziţia de achitare a inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A., dispunând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Întrucât instanţele, condamnându-le pe inculpatele S. şi G. pentru celelalte infracţiuni stabilite în sarcina lor, au făcut aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reţinând existenţa unor circumstanţe personale în favoarea acestora, Înalta Curte constată că stabilirea acestor circumstanţe operează în mod obligatoriu şi obiectiv, în egală măsură, şi în cazul infracţiunii a cărei sancţionare se dispune prin prezenta hotărâre şi care se află în concurs real cu celelalte.

În consecinţă, Înalta Curte va dispune condamnarea celor două inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., fiecare.

În cazul inculpatului S.G.M., Înalta Curte constată existenţa unor circumstanţe reale în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, Înalta Curte reţine că iniţiatorii activităţii infracţionale sunt alte persoane, care au şi beneficiat de cea mai mare parte a foloaselor materiale necuvenite astfel obţinute, în timp ce aderarea inculpatului la grupul infracţional a fost limitată în timp şi concretizată la folosirea lui doar într-o anumită etapă a activităţii ilegale desfăşurată de membrii grupului.

Aşa fiind, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului S.G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- Şi critica referitoare la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. se dovedeşte a fi întemeiată.

Faptele săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social sporit: inculpaţii au acţionat rapid, eficient, organizat, cu rezultate maxime, cauzând consecinţe majore în patrimoniul victimelor, atentând la siguranţa circuitului civil al proprietăţii şi la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile oficiale intrate în acest circuit.

Modalitatea în care inculpaţii au acţionat şi consecinţele produse într-un timp extrem de scurt necesită o reacţie fermă din partea societăţii, concretizată într-o pedeapsă corect individualizată, necesară şi suficientă reeducării acestora în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

Înalta Curte constată că suspendarea condiţionată a pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen., măsură dispusă în cazul inculpatelor S. şi G., nu se dovedeşte temeinică şi suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ, astfel că o va înlătura şi, după efectuarea contopirii pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpată, va dispune suspendarea sub supraveghere a acestora, pe un termen de încercare de câte 5 ani, în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Pe durata termenelor de încercare, inculpatele se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv: se vor prezenta la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş; vor anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; vor comunica şi vor justifica schimbarea locului de muncă; vor comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Inculpatelor li se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere va fi suspendată şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatelor.

În cazul inculpatei S.F.I., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

- Înalta Curte constată că suspendarea sub supraveghere a pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 86¹C. pen., măsură dispusă faţă de inculpatul S.G.M., nu corespunde cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen., motiv pentru care va fi înlăturată.

Prin activitatea sa infracţională, inculpatul S.G.M. a cauzat un prejudiciu de 37.700 euro, valoarea acestuia şi modalitatea producerii lui necesitând o pedeapsă privativă de libertate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului vor fi contopite, acesta urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului va fi dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Înalta Curte constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor S.F.I. şi G.P.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea acestei infracţiuni este închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Aplicând pedeapsa de câte 2 luni închisoare fiecărei inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa a stabilit pedepse nelegale, sub limita minimă prevăzută de lege şi fără ca în cauză să fi reţinut circumstanţe atenuante în legătură cu această faptă.

Cum însă în favoarea fiecărei inculpate, instanţa a reţinut circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. pentru săvârşirea tuturor celorlalte fapte pentru care au fost condamnate, pentru criterii de legalitate şi temeinicie (reţinerea circumstanţelor personale operând, de plano, în mod egal, pentru toată activitatea infracţională reţinută şi sancţionată), precum şi în vederea stabilirii unei pedepse în limite legale, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. pe lângă dispoziţiile art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte pentru care inculpatele au fost condamnate la pedeapsa de câte 2 ani închisoare.

- În mod greşit, instanţa i-a aplicat inculpatului T.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 4 ani, oprindu-l, în mod nejustificat, de la exercitarea dreptului de a alege, postexecutoriu, în timp ce, pe perioada efectuării pedepsei cu închisoarea, acest drept nu i-a fost înlăturat.

În conformitate cu practica C.E.D.O. şi jurisprudenţa naţională, Înalta Curte constată că nu există motive pertinente pentru a-i interzice inculpatului T.A.D. exercitarea acestui drept, astfel că va dispune restrângerea conţinutului pedepsei complementare ce i-a fost aplicată acestuia pe timp de 4 ani la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- Instanţa a soluţionat greşit situaţia unităţii infracţionale a inculpatului V.S.V.

Prin rechizitoriul nr. 97/D/P/2007 din 25 octombrie 2007, al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. Din expozitivul rechizitoriului rezultă că numai fapta comisă de inculpat la Alba-Iulia, în dauna părţii vătămate C.C., face obiectul investirii Tribunalului Timiş, în timp ce pentru fapta săvârşită la Cluj Napoca, în dauna părţii vătămate U.I., acesta a fost trimis în judecată în alt dosar, pronunţându-se deja o hotărâre judecătorească definitivă – sentinţa penală nr. 856 din 7 septembrie 2009 a Judecătoriei Cluj – prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 785 din 1 decembrie 2008, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., încadrare menţinută şi de Curtea de Apel Timişoara.

Totodată, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul M.P. în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) alături de celelalte infracţiuni, în afară de cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinute în sarcina inculpaţilor.

Instanţa de fond s-a considerat investită cu două acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, respectiv cu faptele de complicitate la înşelăciune săvârşite de inculpatul V.S.V. atât la Cluj-Napoca, cât şi la Alba-Iulia, şi a dispus două soluţii: de încetare a procesului penal pe motiv de autoritate de lucru judecat pentru prima faptă şi de condamnare pentru cea de-a doua.

În realitate, aşa cum am arătat, investirea instanţei s-a făcut doar pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune comisă la Alba-Iulia, astfel cum rezultă neechivoc din expozitivul şi dispozitivul rechizitoriului, precum şi din concluziile de condamnare ale procurorului de şedinţă.

Pe de altă parte, dacă a considerat că pentru una din fapte se impune încetarea procesului penal, instanţa ar fi trebuit, mai întâi, să înlăture dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru a putea trata juridic fiecare infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în mod separat şi independent.

Este evident faptul că, pe de-o parte, instanţa s-a aflat în eroare cu privire la obiectul investirii sale, iar pe de altă parte, că a soluţionat greşit situaţia unităţii infracţionale în cazul actelor de complicitate la înşelăciune săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice de către inculpatul V.S.V.

Soluţia legală într-o asemenea situaţie în care pe rolul mai multor instanţe se află cauze diferite având acelaşi obiect - săvârşirea de către acelaşi inculpat a mai multor acte materiale în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice – este reunirea cauzelor, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) C. proc. pen.

Noua infracţiune se pronunţă în raport de toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărârea anterioară.

În consecinţă, Tribunalul Timiş trebuia să solicite dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 856 din 7 septembrie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca şi, reunind prezenta cauză cu cea în care s-a dat o hotărâre definitivă, să pronunţe o nouă hotărâre judecătorească cu privire la infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, în întregul ei.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (3) C. proc. pen., instanţa este obligată să pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicaţie în ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, pentru respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpatului V.S.V., cauza trebuie rejudecată. Inculpatul trebuie audiat cu privire la toate actele ce intră în conţinutul infracţiunii săvârşite, iar cauza trebuie să primească o rezolvare unitară.

În consecinţă, admiţând recursul parchetului, Înalta Curte va casa hotărârile pronunţate cu privire la inculpatul V.S.V., numai în ceea ce priveşte greşita rezolvare a unităţii infracţionale şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Cu privire la recursurile inculpaţilor T.A.D., V.S.V. şi G.P.A.

Inculpatul T.A.D. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul a susţinut că a fost ameninţat şi şantajat de M.V.M. care a fost şi beneficiarul celei mai mari părţi din sumele de bani obţinute.

Recurentul inculpat arată că nu a racolat şi nu a forţat pe nimeni ca să săvârşească vreo faptă penală.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen., având în vedere contribuţia sa majoră la stabilirea adevărului în cauză.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18, 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.S.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, reducerea pedepsei aplicate şi stabilirea unei pedepse complementare corecte.

Inculpatul a susţinut că a avut o contribuţie minoră la săvârşirea faptelor, în raport de care pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesiv de aspră, fiind şi singurul inculpat căruia i s-a aplicat şi un spor de pedeapsă.

A solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în legătură cu individualizarea pedepsei.

Prin concluziile scrise, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili în mod corect lipsa sa de vinovăţie în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Inculpata G.P.A. a solicitat admiterea recursului în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate şi respingerii pretenţiilor civile la care a fost obligată împreună cu inculpatul T.A.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14, 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează pe deplin vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Activitatea inculpatului T.A.D. este vastă, laborioasă, desfăşurată într-o perioadă de timp îndelungată împreună cu fratele său, M.V.M., dar şi cu alte persoane racolate, folosite, răsplătite pentru serviciile făcute. Alături de fratele său, T.A.D. este artizanul întregii activităţi infracţionale, condamnarea sa fiind justificată de dovezile concludente existente la dosarul cauzei.

Implicarea inculpaţilor V.S.V. şi G.P.A. în această activitate infracţională este şi ea dovedită şi sancţionată potrivit contribuţiei fiecăruia dintre ei.

Chiar dacă mai restrânse în timp şi importanţă, contribuţiile fiecăruia dintre ei au fost necesare şi esenţiale pentru construcţia elementului material al fiecărei infracţiuni, precum şi pentru finalizarea acestora în scopul urmărit de inculpaţi.

De esenţa conceperii şi realizării activităţii infracţionale conduse de fraţii T. şi M. era folosirea persoanelor potrivite şi capabile să susţină partitura rolului ce le revenea în cadrul ansamblului înşelăciunii; fără aportul acestora şi aderarea lor la grupul existent şi obiectivele propuse, activitatea infracţională nu ar fi fost posibilă.

Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a recurenţilor inculpaţi şi nici de trimitere a cauzei spre rejudecare, vinovăţia acestora fiind pe deplin dovedită, iar condamnarea lor, întemeiată, ca şi obligarea lor la plata despăgubirilor civile.

Cererea inculpatului V.S.V. de a i se aplica prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în legătură cu individualizarea pedepsei este nefondată.

Textul de lege invocat stabileşte că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Or, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, în timp ce sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (ca fiind cea mai gravă infracţiune care a intrat în scopul grupului infracţional organizat) este închisoare de la 3 la 15 ani.

De aici rezultă că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale. Nici prevederile art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege nu sunt aplicabile în cauză, nefiind întrunite cerinţele reducerii pedepsei în temeiul acestei dispoziţii.

Criticile formulate de inculpata G.P.A. cu privire la reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată sunt nefondate şi ele au fost avute în vedere şi înlăturate în cadrul examinării motivelor de recurs ale procurorului cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatei se dovedeşte a fi întemeiat cu privire la nelegalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru argumentele arătate în cazul examinării acestui motiv de casare în cadrul recursului procurorului, cu privire atât la inculpata G.P.A., cât şi cu privire la inculpata S.F.I., recursul inculpatei G. va fi admis, urmând a se proceda potrivit celor dispuse mai sus.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursurile declarate de procuror şi de inculpaţii T.A.D., V.S.V. şi G.P.A., va casa hotărârile pronunţate cu privire la greşita achitare a inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor S.G.M., S.F.I., G.P.A. şi T.A.D. şi cu privire la greşita soluţionare a unităţii infracţionale în cazul inculpatului V.S.V.

Dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 81 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. vor fi înlăturate, repunându-se în individualitatea lor pedepsele pentru inculpaţii S.G.M., S.F.I. şi G.P.A.

Se vor înlătura dispoziţiile de achitare a inculpaţilor S.G.M., G.P.A. şi S.F.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Se va proceda potrivit considerentelor arătate mai sus, pentru fiecare inculpat şi situaţie în parte.

Din durata pedepsei aplicate inculpatului T.A.D. se va deduce perioada arestului preventiv de la 4 iulie 2007, la zi.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute cu privire la inculpaţii T.A.D., S.G.M., G.P.A. şi S.F.I.

Cauza privind pe inculpatul V.S.V. va fi trimisă la instanţa de fond, Tribunalul Timiş, spre rejudecare.

Onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii T.A.D., V.S.V. şi G.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 785 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Timiş cu privire la greşita achitare a inculpaţilor S.G.M., S.F.I. şi G.P.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor S.G.M., S.F.I., G.P.A. şi T.A.D. şi cu privire la greşita soluţionare a unităţii infracţionale în cazul inculpatului V.S.V.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 81 C. pen. şi art. 86¹C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor pentru inculpaţii S.G.M., S.F.I. şi G.P.A.

Înlătură dispoziţia de achitare a inculpaţilor S.G.M., G.P.A. şi S.F.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. condamnă pe inculpatele S.F.I. şi G.P.A. la câte 3 ani închisoare şi câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte fiecare pedeapsă astfel stabilită cu celelalte pedepse aplicate în cauză, după cum urmează:

Pentru inculpata S.F.I.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen.

Dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.F.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Pentru inculpata G.P.A.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.;

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86² C. pen.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (circumstanţe reale), condamnă pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedepsele stabilite în cauză, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Restrânge conţinutul pedepsei complementare aplicată inculpatului T.A.D. la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 4 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.A.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 19 noiembrie 2009.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor referitoare la inculpaţii T.A.D., G.P.A., S.F.I. şi S.G.M.

Trimite cauza privind pe inculpatul V.S.V. la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Timiş, spre rejudecare.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 lei, pentru inculpaţii T.A.D., S.F.I., S.G.M. şi V.S.V., se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru inculpata G.P.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 3822/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4097/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3830/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3830/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs