ICCJ. Decizia nr. 3838/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3838/200.
Dosar nr. 2914/306/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 376 din data de 23 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 2914/306/2008, s-a respins plângerea formulată de petenţii B.G. şi I.V.V. în contradictoriu cu intimatul C.D.D., împotriva ordonanţei procurorului dată la data de 04 martie 2008 în dosarul 743/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi petenţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond, s-a reţinut că, prin plângerea penală înregistrată la data de 14 septembrie 2007, în dosar 743/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, petenţii B.G. şi I.V.V. au solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului C.D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 259 şi art. 261 C. pen.
În fapt, intimaţii au arătat că petentul a formulat cu rea credinţă o plângere penală împotriva petenţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 205 C. pen., şi în temeiul acestei plângeri petenţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1645 din 29 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sibiu pentru faptele reclamate de intimat.
Prin rezoluţia din 25 februarie 2008 s-a dispus începerea urmăriri penale faţă de învinuitul C.D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 259 C. pen. şi art. 261 C. pen., iar ulterior prin ordonanţa procurorului din 04 martie 2008 s-a dispus în baza art. 2491 , art. II lit. B) şi art. 10 lit. bl) C. proc. pen., art. 90, art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a intimatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. S-a reţinut că intimatul a săvârşit faptele reclamate, dar având în vedere modul în care au fost comise faptele, urmarea produsă, faptul că învinuitul nu posedă antecedente penale, s-a apreciat că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru a asigura prevenţia socială a acestuia.
De asemenea prin ordonanţa procurorului din 10 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului G.N. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, reţinându-se că acesta a susţinut în mod mincinos că petenţii B.G. şi I.V.V. l-a agresat pe C.V., declaraţie în baza căreia petenţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond analizând plângerea petenţilor a reţinut că, din probele administrate nu rezultă că intimatul ar fi produs şi ticluit probe mincinoase în sprijinul plângerii prealabile formulate împotriva celor doi petenţi şi nici nu ar fi încercat în vreun fel să influenţeze declaraţiile martorului G.N. ori a fiului său C.R. a cărui declaraţie a fost înlăturată ca fiind subiectivă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C. pen., instanţa de fond a reţinut că aceasta nu este dovedită, precum şi că a fost greşit reţinută de procuror atâta timp cât probabil s-a bazat pe faptul că intimatul ar fi influenţat pe martorul G.N., situaţie în care dacă ar fi existat probe, fapta s-ar fi încadrat în dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), respectiv instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs petenţii B.G. şi I.V.V., criticând sentinţa atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivele de recurs petenţii au învederat că prin sentinţa penală nr. 1645 din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu au fost condamnaţi la amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., condamnarea ce s-a întemeiat pe depoziţia martorului G.N., care la momentul săvârşirii faptelor era angajat cioban la intimat.
Ulterior prin ordonanţa procurorului din 10 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, martorul G.N. a fost sancţionat administrativ, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea s-a reţinut că în raport cu probele administrate rezultă că intimatul a formulat plângerea penală cu rea credinţă, deşi cunoştea că învinuirea petenţilor nu corespunde realităţii, astfel că în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţ calomnios prevăzută de art. 259 C. pen.
Prin fapta săvârşită petenţii susţin că le-a fost lezată demnitatea având în vedere că la momentul săvârşirii faptelor aceştia deţineau funcţia de viceprimar şi respectiv funcţionar în cadrul Primăriei Ocna Sibiului.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 261 C. pen., recurenţii au arătat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu a fost dovedită în cauză deşi în motivarea ordonanţei procurorului din 10 aprilie 2006 pronunţată în dosar nr. 3996/P/2005 s-a reţinut depoziţia martorului G.N. a fost dată sub influenta determinată a intimatului C.D. la care acesta era angajat.
Prin Decizia penală nr.36 din 23 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2914/306/2008 a fost admis recursul formulat de petenţii B.G. şi I.V.V. împotriva sentinţei penale nr. 376 din 23 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu, care a fost casată şi trimisă cauza Judecătoriei Sibiu pentru a se pronunţa pe fond, conform art. 278/1 lit. c) C. proc. pen.
Tribunalul Sibiu analizând sentinţa atacată potrivit motivelor de recurs formulate, precum şi analizând sentinţa sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că sentinţa atacată este nelegală, urmând a fi casată pentru motivele de recurs prevăzute de art. 385/9 pct. 10 şi 17 C. proc. pen.
Reţinând, în considerentele deciziei motivate că faptele reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de denunţ calomnios prevăzute de art. 259 C. pen. şi a infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C. pen., Tribunalul pronunţând soluţia în ultimul grad de jurisdicţie, a apreciat în vederea salvgardării principiului dublului grad de jurisdicţie că încadrarea juridică potrivit pericolului social reţinut şi individualizarea judiciară a sancţiunilor ce se impun în cauză, să fie efectuată de instanţa de fond.
Soluţia se impune şi din perspectiva art. 6 C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil care recunoaşte dreptul oricărui acuzat de a supune controlului judiciar ierarhic o hotărâre prin care s-a pronunţat o condamnare în materie penală.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a declarat recurs intimatul C.D.D.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului intimatul a criticat hotărârea atacată, susţinând că aceasta este nulă.
,Prin Decizia penală nr. 295 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de intimatul C.D.D.
A fost obligat recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că potrivit art. 129 din Constituţia României revizuită prin Legea din 18 septembrie 2003, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
O hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs, Decizia penală nr. 36/2009 a Tribunalului Sibiu este definitivă.
Recursul inadmisibil, la fel ca şi recursul tardiv, este considerat inexistent, ceea ce înseamnă că nu produce nici un efect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul C.D.D.
Curtea reţine că de lege lata pot fi supuse recursului sentinţele pronunţate de curţile de apel ca instanţe de fond [art. 385/1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], precum şi deciziile pronunţate de aceleaşi instanţe în apel [art. 385/1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.], iar nu şi deciziile prin care au fost soluţionate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
În speţă, dincolo de împrejurarea că petentul a exercitat "în cascadă" căi de atac, Curtea constată că este investită cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, situaţie inadmisibilă, sens în care urmează a respinge ca atare calea de atac formulată de petent, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimatul C.D.D. împotriva deciziei penale nr. 295 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3832/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4101/2009. Penal → |
|---|
