ICCJ. Decizia nr. 1946/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 1946/2009
Dosar nr. 748/32/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului F.G. împotriva rezoluţiei nr. 249/P/2007 din 9 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că petentul F.G., a formulat, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu nr. mai sus arătat, rezoluţie confirmată prin rezoluţia nr. 767/II/2/17 octombrie 2008 a Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Persoana vătămată a motivat, în esenţă, că rezoluţia de neurmărire penală este nelegală întrucât greşit s-a adoptat ca temei art. 10 lit. g) C. proc. pen., referitor la prescripţia răspunderii penale.
Petentul s-a arătat nemulţumit de faptul că în rezoluţia atacată s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăţia lui.
Procedând astfel, a susţinut petentul, s-a încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 23 din Constituţia României şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.
Petentul a mai invocat că au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la continuarea procesului penal.
Examinând rezoluţia atacată instanţa fondului a reţinut că această rezoluţie a fost adoptată de procuror într-o cauză în care la 16 decembrie 2005 conducerea S.I.F. Bacău a formulat plângere penală împotriva notarului F.G. din municipiul Bacău deoarece în calitate de notar de stat la fostul notariat de stat judeţean Bacău, la data de 31 octombrie 1994, a instrumentat şi întocmit contractul de garanţie imobiliară nr. 1781 din 28 octombrie 1994, pe care l-a autentificat sub nr. 22759 din 31 octombrie 1994 şi l-a trecut în registrul de inscripţiuni ipotecare nr. 17496/1994 cu încălcarea prevederilor art. 1776, 1788 C. civ., raportate la dispoziţiile art. 18, 19 din H.C.M. nr. 1518/14 octombrie 1960, în vigoare la data autentificării contractului, fiind aduse grave prejudicii societăţii reclamante.
Societatea care a sesizat organele de urmărire penală a mai susţinut că activitatea infracţională a notarului a avut caracter continuat, ultimul act prin care s-a consumat constituindu-l încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 6096 din 12 martie 1998.
Mai reţine instanţa fondului că în motivarea rezoluţiei atacate procurorul analizând plângerea penală şi actele premergătoare aflate la dosarul cauzei a făcut aprecieri cu privire la caracterul fraudulos al activităţii notarului referitoare la faptele sesizate de către S.I.F. Bacău.
Examinând în detaliu activitatea notarului public F.G., rezoluţia atacată a apreciat că acesta a instrumentat, întocmit şi autentificat acte producătoare de consecinţe juridice, respectiv contractul autentic nr. 22759 din 31 octombrie 1994 şi încheierea 6096 din 12 martie 1998 cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, în scopul obţinerii pentru sine de avantaje asupra spaţiului din imobilul H. situat în Bacău.
În final, rezoluţia din 9 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău conchis: „întrucât ultimul act fraudulos a fost întocmit prin emiterea încheierii nr. 6096 din 12 martie 1998 se constată că în prezent a fost împlinit termenul prevăzut de lege privind prescripţia răspunderii penale ](art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen.)]”
În esenţă, instanţa de fond a apreciat că rezoluţia nr. 249/P/2007 din 9 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atacată de petentul F.G. este legală şi temeinică. Că în mod legal în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauză fiind incident un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen.
A motivat că oricare parte ar avea posibilitatea să formuleze acţiune pentru stabilirea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi 999 C. civ. şi să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea acestei forme a răspunderii, examinând respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege la încheierea contractului de garanţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul pe care o critică întrucât hotărârea atacată ar fi reţinut vinovăţia sa prin prisma rezoluţiei pe care a atacat-o persoana vătămată.
Recurentul motivează că s-ar fi impus admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei pronunţată de procuror sub aspectul considerentelor acesteia din al căror conţinut rezultă vinovăţia sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2481 C. pen.
În esenţă, conchide că faţă de prescripţia răspunderii penale, considerentele rezoluţiei şi considerentele sentinţei penale recurate trebuiau să se refere numai la prescripţie, fără să dezvolte argumente legate de faptă şi vinovăţie.
Recursul petentului nu este fondat.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa atacată, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.G. împotriva rezoluţiei nr. 249/P/2007 din 9 septembrie 2008 şi a menţinut rezoluţia atacată.
Motivul determinant pentru care procurorul a confirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de petent este acela că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.
La rândul ei instanţa a constatat că în mod temeinic şi legal prin rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru situaţia reglementată la art. 10 lit. g) C. proc. pen., referitoare la prescripţia răspunderii penale.
Este de notorietate că soluţiile instanţelor în activitatea de judecată sunt cele cuprinse în dispozitivul hotărârilor.
Chiar din finalul motivării recursului petentului rezultă că acesta nu contestă temeiul adoptării rezoluţiei de neurmărire penală. Ceea ce îl nemulţumeşte sunt considerentele rezoluţiei şi ale sentinţei.
Înalta Curte observă că, considerentele rezoluţiei şi ale sentinţei, altele decât cele referitoare la intervenţia prescripţiei, nu pot avea efecte, întrucât aşa cum susţine şi petentul, potrivit art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 52 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Aşa fiind, faţă de situaţia din dosarul cauzei în care nici nu s-a început urmărirea penală faţă de petent acesta se bucură de la lege de prezumţia de nevinovăţie.
Întrucât în dispozitivul rezoluţiei şi al hotărârii atacate nu există referiri cu privire la vinovăţia sa, prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.
Cât priveşte eventuala aplicare a art. 13 C. proc. pen., referitoare la continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragerea plângerii prealabile, Înalta Curte observă următoarele: potrivit textului menţionat, în caz de amnistie, prescripţie sau retragerea plângerii prealabile învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
În cauză petentul nu a avut niciodată calitatea de învinuit sau inculpat.
Aşa fiind, nu sunt aplicabile art. 13 C. proc. pen., întrucât este evidentă lipsa lui de calitate cerută de dispoziţiile mai sus arătate.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul petentului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.G. împotriva sentinţei penale nr. 27 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3004/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4046/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
