ICCJ. Decizia nr. 3896/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3896/2009
Dosar nr. 9049/1/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, având pe rol spre soluţionare recursurile declarate de inculpaţii B.D., M.I., L.O.V. şi F.E. împotriva Deciziei penale nr. 259 din 8 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, la termenul din 13 noiembrie 2009 a fost învestită de inculpatul F.E., prin apărătorul ales, cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 356/2006 (privind modificarea C. proc. pen.), solicitându-se totodată şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin încheierea din aceeaşi dată, pronunţată în Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins cererea formulată de inculpatul F.E., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 356/2006, apreciind că excepţia invocată este inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, în vederea sesizării Curţii Constituţionale, instanţa trebuie mai întâi să exercite un control de admisibilitate a cererii de sesizare, asupra următoarelor aspecte: excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Constatând că excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul F.E. nu are legătură cu soluţionarea cauzei în recurs, cu care a fost învestită, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţia este inadmisibilă.
Împotriva încheierii mai sus menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.E. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea încheierii şi sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 356/2002, excepţie invocată la termenul din 13 noiembrie 2009 în faţa Curţii de Apel Galaţi.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, încheierea atacată, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul declarat de inculpatul F.E. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, înregistrată sub nr. 206/121/2007 a avut ca obiect recursul declarat de inculpatul F.E., precum şi de alţi trei inculpaţi împotriva Deciziei penale nr. 259 din 08 mai 2008 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a dispus condamnarea acestora, prin schimbarea încadrării juridice, la pedepse cu închisoarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vam. al României).
În faţa instanţei de recurs, după ce anterior a invocat o altă excepţie de neconstituţionalitate, ce a fost respinsă de Curtea Constituţională, inculpatul F.E. a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate ce a vizat Legea nr. 356/2006 (privind modificarea C. proc. pen.), susţinând că această lege încalcă prevederile art. 61 alin. (2) din Constituţia României, care statuează principiul bicameralismului parlamentar în România.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din cele expuse mai sus rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale este necesar ca excepţia să vizeze o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, legea sau ordonanţa ce conţin dispoziţia în cauză, să fie în vigoare, iar dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Altfel spus, în vederea sesizării Curţii Constituţionale instanţa trebuie să constate existenţa unei puternice relaţii între situaţia juridică a părţii şi mijlocul procesual pe care aceasta a înţeles să-l utilizeze, precum şi remedierea situaţiei juridice a acesteia, prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Critica unui text de lege ca neconstituţional nu este o actio popularis, aceasta nefiind admisibilă dacă textul a cărui neconstituţionalitate este invocată nu este de natură să provoace, într-o cauză pendinte pe rolul instanţelor, o restrângere a drepturilor părţii, contrară principiilor enunţate de Constituţie. O astfel de critică nu poate fi analizată formal şi anume, dacă norma va fi folosită sau nu în soluţionarea cauzei (în vederea trimiterii acesteia la Curtea Constituţională), ci trebuie verificată condiţia prealabilă a interesului născut şi actual, fiind necesar a se constata că, în mod real, soluţionarea aspectului neconstituţional al textelor de lege conduce la respectarea drepturilor părţii, în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei României şi anume, la respectarea egalităţii în drepturi şi respectiv, a accesului liber la justiţie, drepturi garantate de textele legii fundamentale.
O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituţional, bazată pe un interes trecut sau eventual ori pe salvgardarea legii în general, cum este cazul în speţa de faţă, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată (privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale) referitoare la existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei.
Raportat la aceste criterii, Înalta Curte constată că legea a cărei neconstituţionalitate s-a invocat de către inculpatul F.E. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia fiind astfel corect respinsă de Curtea de Apel Galaţi ca inadmisibilă.
Înalta Curte reţine că Legea nr. 356/2006, pentru modificarea şi completarea C. proc. pen., precum şi pentru modificarea altor legi, a intrat în vigoare la data de 7 septembrie 2006, când cauza ce face obiectul Dosarului nr. 206/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi se afla în faza judecării apelului, la Tribunalul Galaţi, situaţie în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus menţionată şi soluţionarea acestei cauze în apel şi în recurs.
Din această perspectivă se constată că în faţa instanţei de apel nu au fost invocate şi nici nu au fost incidente dispoziţiile C. proc. pen. referitoare la judecata apelului, care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 361, art. 362 lit. a), c), d) şi e), art. 365 alin. (1), art. 377 alin. (2), art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 şi art. 383 C. proc. pen.].
În plus, Înalta Curte apreciază că, legătura cu soluţionarea cauzei a modificărilor aduse de Legea nr. 356/2006, C. proc. pen., trebuie să fie concretă şi nu generală ori pur ipotetică, astfel cum este ea în prezenta cauză.
În concret, inculpatul F.E. nu a invocat care anume dintre dispoziţiile procedurale penale modificate prin Legea nr. 356/2006 au fost incidente la judecata în apel sau în recurs, pentru a se putea analiza apoi efectele pe care le-ar putea produce asupra cauzei eventuala declarare a neconstituţionalităţii legii mai sus arătate.
De asemenea, Înalta Curte constată că eventuala declarare ca neconstituţională a acestei legi, urmată de suspendarea şi apoi abrogarea modificărilor aduse C. proc. pen. în anul 2006, nu pot avea efecte concrete în prezenta cauză, întrucât niciuna dintre aceste modificări nu se referă la dispoziţii procedural penale care să atragă nulitatea absolută ori casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
Cât priveşte judecata în recurs a cauzei la Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte reţine că, până la termenul din 13 noiembrie 2009, inculpatul F.E. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul acestuia mărginindu-se doar la invocarea de excepţii de neconstituţionalitate, situaţie în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispoziţiile referitoare la judecarea recursului, ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 3851 lit. a) şi b), art. 3859 pct. 7 şi 12, art. 3859 pct. 18, art. 3859 alin. (3), art. 38512, art. 38514, art. 38515 lit. c) şi d), art. 38516 C. proc. pen.] ar putea fi incidente în cauză.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 356/2006 a făcut, în întregul ei, obiectul examenului de constituţionalitate, încă înainte de promulgare şi publicare în M. Of., prin Decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curţii Constituţionale constatându-se că dispoziţiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, sunt constituţionale.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că inculpatul F.E. a invocat anterior, în aceeaşi cauză o altă excepţie de neconstituţionalitate, conduce la concluzia că noua excepţie nu a urmărit, în mod real, soluţionarea cauzei, ci a vizat doar tergiversarea judecăţii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Galaţi a respins, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul F.E., excepţia invocată fiind inadmisibilă, întrucât nu are o legătură concretă cu soluţionarea cauzei.
Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 206/121/2007.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 206/121/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2015/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2023/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
