ICCJ. Decizia nr. 4051/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4051/2009
Dosar nr. 7696/99/2008
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 13 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de „vătămare corporală gravă"; prev. de art. 182 C. pen.
Condamnă inculpatul C.C. fiul lui l. şi M., născut în com. Ţibana, jud. laşi, CNP (...), domiciliat în sat Tungujei, com. Ţibăneşti, judeţul laşi, fără forme legale în sat Oproaia com. Ţibana, jud. laşi, în prezent aflat în Penitenciarul de laşi, studii - 8 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatului C.C., iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2008 la zi.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obligă inculpatul C.C. să plătească părţii civile P.P., domiciliat în sat Tungujei, com. Ţibăneşti, jud. laşi, suma de 4200 RON cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 2700 RON cu titlu de daune materiale iar suma de 1500 RON cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părţii vătămate de obligare a inculpatului la plata unei rente viagere.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpatul să plătească părţii civile Spitalul de Pneumoftiziologie laşi suma de 2408,34 RON la care se adaugă dobânda practicată de BNR până la achitarea prejudiciului, iar părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă suma de 196 RON cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON (delegaţia nr. 6149/2008) va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza disp. art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1100 RON, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.C. a lovit de mai multe ori cu furca de fier, în zone vitale ale corpului (cap şi torace) pe partea vătămată P.P., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de disp. art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul C.C. şi partea vătămată P.P.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Având în vedere constatarea medico-legală conform cu care leziunile părţii vătămate nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa acesteia, inculpatul a invocat că în sarcina sa nu se impune reţinerea infracţiuni de tentativă la omor, ci de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, cum a precizat apărătorul ales al acesteia.
Examinând susţinerile inculpatului, instanţa a reţinut că în determinarea încadrării juridice dată faptelor esenţială este poziţia psihică a inculpatului, care trebuie stabilită în fiecare caz în parte.
La determinarea poziţiei psihice a inculpatului trebuie avute în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, inculpatul acţionând cu intenţia vădită de a lovi partea vătămată, iar obiectul vulnerant folosit (furcă) are un potenţial tanatogenerator. Zonele vizate (cap şi zona pulmonară sau toracică) şi totodată raporturile dintre infractor şi victimă, anterioare săvârşirii faptei, numărul şi intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate cu o furcă), dar şi atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, care a abandonat victima ulterior agresiunii, conduc la reliefarea poziţiei psihice a inculpatului. Toate aceste elemente concură la stabilirea împrejurării că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă de a ucide victima şi chiar dacă acesta nu a urmărit suprimarea vieţii părţii vătămate, prin conduita sa, obiectul folosit şi zonele vizate, a acceptat producerea acestui rezultat.
În motivarea apelului procurorul arată că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul dozării pedepsei sub minimul prevăzut de lege şi nelegală prin neaplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 109 alin. (5) C. proc. pen. Arată procurorul că pedeapsa aplicată de instanţă nu este proporţională cu gravitatea faptei şi cu periculozitatea socială a inculpatului, inculpatul trebuind sancţionat cu fermitate, cu o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Se arată că în mod greşit instanţa nu a confiscat furca folosită de inculpat la săvârşirea faptei şi nu a restituit şapca părţii vătămate.
Partea vătămată P.P. nu motivează în nici un fel apelul declarat de avocatul angajat la fond.
În motivarea apelului inculpatul C.C. solicită în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că loviturile aplicate nu au vizat zone vitale şi faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală care arată că leziunile produse nu au pus în pericol viaţa părţii vătămate.
Arată inculpatul că nu a vizat uciderea victimei, ci doar s-a apărat iar incidentul a fost provocat de partea vătămată care a sărit din căruţă şi a alergat după inculpat cu o furcă în mână.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei întrucât nu are antecedente penale şi este o persoană liniştită, fiind în legitimă apărare în momentul săvârşirii faptei.
Prin Decizia penală nr. 113 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi partea vătămată P.P. împotriva Sentinţei penale nr. 129 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Iaşi, pe care o desfiinţează în parte în latura penală şi rejudecând:
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat corpul delict - furcă - folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., dispune restituirea către partea vătămată P.P. a şepcii ridicate conform procesului-verbal din 13 august 2008, aflat la dosar urmărire penală.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Respinge ca nefondat apelul inculpatului C.C., deţinut în Penitenciarul Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine starea de arest a inculpatului şi deduce la zi arestarea preventivă de la 13 februarie 2009.
Obligă inculpatul să achite statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului şi al părţii vătămate rămân în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În noaptea de 12 august 2008 prin jurul orelor 23:00 inculpatul C.C. aflându-se în satul Tungujei pe o uliţă, în drum spre satul Oproaia, într-o căruţă cu mai multe persoane s-a intersectat cu partea vătămată care era în căruţa sa, îndreptându-se spre casă.
Inculpatul a coborât din căruţă, luând o furcă în mâna dreaptă şi a fugit după căruţa părţii vătămate P.P., ajungând-o în apropierea barului.
Inculpatul C.C. a lovit partea vătămată cu furca cu partea metalică în cap când partea vătămată se afla în căruţă şi apoi l-a înţepat cu furca în stânga toracelui. În timp ce partea vătămată a ridicat mâna stângă pentru a se apăra, inculpatul l-a înţepat în braţ cu două din coarnele furcii. Apoi inculpatul a fugit la căruţa sa plecând acasă, abandonând victima.
Din lucrările cauzei rezultă că intervenţia operatorie efectuată în regim de urgenţă şi în timp util a reuşit să-i salveze viaţa.
Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a ajuns la concluzia justă că fapta exista, a fost comisă de inculpat şi s-a reţinut în mod corect vinovăţia acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.C. s-a făcut în mod temeinic de către instanţa de fond, care a ţinut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă a săvârşirii, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut parţial faptele şi a avut o atitudine bună în societate anterior săvârşirii faptei, fiind nefondat acest motiv de apel al procurorului.
În mod corect instanţa de fond a reţinut aceste împrejurări drept circumstanţe atenuante facultative în favoarea inculpatului C.C. şi le-a dat eficienţă, coborând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, apreciind temeinic că reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin executarea în detenţie a acestui cuantum de pedeapsă, scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins.
În mod greşit instanţa de fond nu a confiscat furca folosită de inculpatul C.C. la săvârşirea infracţiunii, întrucât aceasta este proprietatea inculpatului şi a fost ridicată de organele de cercetare penală, conform procesului-verbal din 13 august 2008 aflat la dosar urmărire penală.
De asemenea, întrucât şapca ridicată cu ocazia cercetărilor, conform procesului-verbal din 13 august 2008 aflat la dosar urmărire penală nu este supusă confiscării, în mod just instanţa de fond nu a restituit-o părţii vătămate căreia îi aparţinea.
Sub aceste două aspecte, motivele de apel ale procurorului şi apelul părţii vătămate P.P. sunt întemeiate, urmând a fi admise.
Faţă de cele elaborate, motivele de apel ale inculpatului C.C. sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.
Asupra recursului penal formulat de inculpatul C.C.:
Prin cererea de recurs, formulată de inculpatul C.C., în termen legal, se critică Decizia penală nr. 113 din data de 6 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca fiind nelegală şi netemeinică, invocându-se cazul de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică). Astfel, recurentul inculpat arată că faţă de concluziile raportului medico-legal din care rezultă că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol, având în vedere şi circumstanţele reale şi personale, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare gravă.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
În ziua de marţi 12 august 2008, în jurul orelor 21:00, inculpatul a plecat din satul Oproaia, comuna Ţibana, judeţul Iaşi, cu căruţa sa la care a înhămat cei doi cai, luând cu el pe fratele mai mic, C.G. de 19 ani, precum şi câţiva prieteni ai acestuia: C.M. de 16 ani, U.P. de 17 ani şi P.M.I. de 16 ani.
Inculpatul a ajuns cu căruţa în satul Tungujei, comuna Ţibăneşti, a întors-o în faţa barului AF A., după care fratele şi prietenii lui au coborât şi au mers la bar să-şi cumpere bere.
În jurul orelor 23, după ce a băut o bere împreună cu fratele şi prietenii acestuia s-au urcat în căruţă, pornind spre casă. Când au ajuns în dreptul şcolii din satul Tungujei, de pe o uliţă, a ieşit o căruţă condusă de partea vătămată P.P., din comuna Ţibăneşti, sat Tungujei, care se întorcea spre casă, după ce toată ziua cărase fân cu căruţa sa pentru o săteancă, V.M.
Pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată P.P., acutizate în ultima vreme de faptul că inculpatul avusese cu circa trei săptămâni în urmă un conflict cu unchiul părţii vătămate Ş.N, cu ocazia unei alte deplasări în Ţibăneşti, în momentul când partea vătămată a virat căruţa spre dreapta, pe sensul de mers spre bar (de unde venea C.C.) inculpatul a sărit din căruţa sa, luând furca în mâna dreaptă şi a fugit după căruţa părţii vătămate.
În apropierea barului a ajuns căruţa din urmă şi l-a lovit pe P.P. în cap cu partea metalică a furcii.
Întrucât lovitura nu a produs efectele scontate, inculpatul lovind craniul părţii vătămate cu partea mai elastică a furcii, din zona laterală a coarnelor, P.P. a coborât din căruţă s-a întors spre el, încercând să riposteze şi să-şi ia furca din coşul căruţei.
Atunci inculpatul l-a înţepat cu vârfurile furcii în partea dreaptă a toracelui, acesta revenind în poziţia iniţială, l-a mai lovit odată cu furca în stânga toracelui, când partea vătămată a ridicat mâna stângă să se apere, a fost înţepat în braţ de două din coarnele furcii.
În aceste împrejurări inculpatul a abandonat victima şi a fugit Ia căruţa sa şi a plecat în satul Oproaia, comuna Ţibana.
Partea vătămată a mers cu căruţa la domiciliul părinţilor săi, situat la circa 400 m după ce a trecut de bar, cerând ajutor, aceştia chemând Serviciul de Ambulanţă, care a transportat victima agresiunii la Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi, unde a fost operat imediat ca urmare a hemopneumotoraxului drept suferit, intervenţia operatorie efectuată în regim de urgenţă şi în timp util reuşind să-i salveze viaţa.
Din raportul final de constatare medico-legală din 09 octombrie 2008 al I.M.L. Iaşi, rezultă că P.P. a prezentat hematom epicranian, plăgi înţepate antebraţ stâng şi plăgi înţepate hemitorace drept cu hemopneumotorax.
Leziunile prezentate au fost produse prin lovituri active cu mijloace contondente şi corp înţepător, pot data din 12 august 2008 şi au necesitat 25 - 28 zile de îngrijiri medicale.
S-a reţinut în conţinutul actului de sesizare a instanţei că numărul de zile de îngrijiri medicale acordate de medicul legist nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, mijlocul vulnerant folosit de agresor, zona corpului vizată şi intenţia expresă şi repetată de a-I lovi pe acesta fiind suficiente pentru existenţa acestei infracţiuni, numai intervenţia promptă a medicilor specialişti salvând viaţa victimei.
Inculpatul a fost găsit abia în ziua de 18 august 2008, dată până la care a stat la diverse rude, întocmindu-se procese-verbale de căutare în vederea dării ulterioare în consemn, deşi cunoştea de la părinţii săi faptul că a fost căutat şi citat de către organele de poliţie din comună.
Având în vedere aceste aspecte, urmează ca în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.C.
Având în vedere şi disp. art. 192 C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată către stat şi onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 18 august 2008 la 4 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2693/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2702/2009. Penal → |
|---|
