ICCJ. Decizia nr. 4059/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4059/2009
Dosar nr. 3031/107/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 300 din data de 24 august 2009 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală s-au dispus următoarele:
În baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 257/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 7591/2003.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă condamnatul la plata sumei de 320 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului de Avocaţi Alba.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În esenţă, atât în cererea scrisă de revizuire cât şi motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G. a arătat că este nevinovat, solicitând şi reexaminarea unor probe administrate de instanţa de fond - în special declaraţiile martorilor audiaţi şi raportul de expertiză medico-legală.
Însă aceste aspecte au fost învederate şi solicitate de cel în cauză şi în apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa de fond şi apoi instanţele de control judiciar au examinat aceste argumente şi în baza materialului probator au reţinut vinovăţia inculpatului G.G., astfel încât nu se poate ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probaţiunii în lipsa unor elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea pe fond a cauzei sau în căile de atac.
Simplele afirmaţii ale condamnatului în sensul că în cauză s-a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă de către unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în condiţiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, instanţa reţine că cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secţia penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. va respinge cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 257/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003.
Împotriva sentinţei au declarat apel revizuentul inculpat G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 300/2009.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, nemotivat, condamnatul G.G.
Apelantul, prin memoriul depus solicită admiterea apelului arătând că a fost condamnat pe nedrept nefiind vinovat, iar soluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale deoarece au fost date prin încălcarea legii.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul solicită admiterea apelului cu consecinţa admiterii cererii de revizuire în baza art. 394 lit. b), d) şi a) C. proc. pen. ca motive ale revizuirii.
În motivare se susţine că în cauză nu s-au administrat probe concludente de vinovăţie iar inculpatul consideră că este o victimă a răzbunării organelor de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 17A din data de 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din 24 august 2009 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală.
A obligat pe revizuentul apelant să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Deşi s-au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., existenţa acestora nu s-a dovedit în niciun fel, afirmaţiile revizuentului G.G. fiind simple susţineri nedovedite. În esenţă revizuentul apelant afirmă doar că este nevinovat şi practic solicită reluarea probaţiunii, probaţiune care a fost efectuată atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti până la soluţionarea definitivă a cauzei, dovedindu-se vinovăţia apelantului din prezenta cauză.
Prin cererea de recurs, formulată de revizuentul condamnat la data de 8 octombrie 2009 împotriva Deciziei penale nr. 17A/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu i-au fost admise probe care ar fi condus la aflarea adevărului în cauză.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză criticile formulate sunt nefondate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut că la data de 20 iunie 2002 inculpatul major G.G. sn. împreună cu fiii săi, inculpaţii minori, G.G. jr. şi G.P. şi făptuitorul G.V. au aplicat lovituri repetate cu muchia unei coase şi cozile a 3 sape victimei G.Ş. cauzându-i leziuni multiple una dintre acestea ducând ulterior, datorită complicaţiilor survenite la deces. Aceleaşi persoane, cu aceeaşi ocazie, au aplicat lovituri şi părţii vătămate G.A. cauzându-i leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, iar inculpaţii G.G. jr. şi G.P. împreună cu făptuitorul minor au aplicat lovituri părţii vătămate G.I. cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 17/A/19 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi de familie, în Dosar nr. 9220/2004 au fost admise apelurile declarate de inculpaţii G.G. sn. şi G.G. jr. şi G.P., au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor în elementele lor componente, a fost stabilită pedeapsa inculpatului G.G. sn. pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. la 8 ani închisoare, au fost constatate graţiate următoarele pedepse: 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.G. sn.; 8 luni închisoare şi respectiv 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.G. jr. ; 8 luni închisoare şi 2 luni închisoare aplicate inculpatului G.P.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus ca inculpatul G.G. sn. să execute 8 ani închisoare, inculpatul G.G. jr. 3 ani închisoare iar inculpatul G.P., 2 ani şi 8 luni închisoare.
Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secţia penală.
Prin Decizia penală nr. 6164 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. 4845/2005 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.G. sn., G.G. jr. şi G.P. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de cei trei condamnaţi instanţa reţine următoarele:
Art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. prevede expres şi limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.
În esenţă, atât în cererea scrisă de revizuire cât şi motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G. a arătat că este nevinovat, solicitând şi reexaminarea unor probe administrate de instanţa de fond - în special declaraţiile martorilor audiaţi şi raportul de expertiză medico-legală.
Însă aceste aspecte au fost învederate şi solicitate de cel în cauză şi în apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa de fond şi apoi instanţele de control judiciar au examinat aceste argumente şi în baza materialului probator au reţinut vinovăţia inculpatului G.G., astfel încât nu se poate ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probaţiunii în lipsa unor elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea pe fond a cauzei sau în căile de atac.
Simplele afirmaţii ale condamnatului în sensul că în cauză s-a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă de către unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în condiţiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, instanţa a reţinut că cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secţia penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 257/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003.
Mai mult chiar, Înalta Curte mai constată că în mod corect instanţa de fond, Tribunalul Alba a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul G.G. constatând că cererea acestuia nu se încadrează în niciuna din condiţiile expres şi limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Revizuentul apelant a invocat nevinovăţia sa iar cererea sa viza în fapt aspectele de fond ale soluţionării cauzei, aspecte avute în vedere la pronunţarea soluţiei definitive de condamnare.
În apel revizuentul a invocat din nou nevinovăţia sa, în plus invocând şi abuzurile la care a fost supus de către organele de poliţie şi faptul că ancheta penală nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale. Se mai afirmă că în cauză martorii au dat declaraţii mincinoase, astfel că s-a ajuns la condamnarea sa nedreaptă.
Se constată că afirmaţiile făcute de recurentul revizuent sunt simple susţineri nedovedite, solicitând reluarea unor probe, probe ce au fost administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească.
Deşi recurentul revizuent îşi motivează în mod special, recursul pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în memoriul depus, acesta invocă motive de abuz săvârşite de organele de cercetare penală şi nicidecum, motive prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv, acele fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat de condamnatul G.G.
Având în vedere dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., urmează a obliga revizuentul recurent la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 28 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4058/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3495/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
