ICCJ. Decizia nr. 4067/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4067/2009
Dosar nr. 1522/121/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 341 din 30 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. (faptă săvârşită la 25 februarie 2009).
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 26 februarie 2009 la zi.
A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă H.C. şi, potrivit art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 15.000 RON, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii solicitate de partea civilă.
În temeiul art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.940 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON, reprezintă onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, în ambele faze procesuale (200 RON la urmărirea penală, 100 RON la termenul din 23 martie 2009 şi 300 RON la fond).
Suma de 500 RON, reprezentând onorariile de asistenţă juridică, s-a dispus a fi avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul D.V. în vârstă de 22 de ani, nu avea ocupaţie şi locuia împreună cu fratele său D.N. (persoană cu handicap psihic) într-un imobil modest, pe raza comunei Barcea, judeţul Galaţi.
Vis-a-vis de locuinţa sa, se afla locuinţa martorei C.N.P., persoană care, de aproximativ 6 ani trăia în concubinaj cu victima H.V. - în vârstă de 50 de ani, din comuna Sineşti, judeţul Iaşi.
Întrucât victima H.V. se manifesta violent cu concubina sa, tatăl acesteia din urmă i-a interzis de mai multe ori lui H.V. să mai stea în imobilul martorei C.N.P.
Pe de altă parte, relaţiile dintre victimă şi inculpat erau bune, cei doi obişnuind să consume împreună băuturi alcoolice, astfel că în ultima perioadă de timp victima a locuit în casa inculpatului.
În ziua de 22 februarie 2009, victima H.V. şi fiul concubinei sale, martorul C.M., s-au întors de la muncă, din comuna Matca, şi începând cu ora 15,00, inculpatul, fratele său, victima H.V. şi martora C.N.P., au consumat băuturi alcoolice în locuinţa lui D.V.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima şi inculpatul au început să se manifeste vulgar, condiţii în care martora C.N.P. a plecat la locuinţa sa, luându-l cu ea şi pe fratele inculpatului (D.N.), pentru a o ajuta să aprindă focul, după care acesta din urmă a revenit la domiciliul său.
În jurul orelor 19,00, victima H.V. l-a acuzat pe inculpat că i-a sustras un cutter şi a început să caute prin locuinţa acestuia obiectul respectiv, pe care l-a găsit sub dulapul din bucătărie.
Inculpatul a negat că i-ar fi sustras victimei acel obiect, astfel că cei doi au început să-şi adreseze injurii şi să se ameninţe reciproc. La un moment dat, victima i-a propus inculpatului să iasă afară, în curte, pentru a se bate, propunere ce a fost acceptată de acesta.
În curte, lângă poartă, victima a scos un cuţit şi a venit înspre inculpat care, a fugit în jurul casei, de două ori, fiind urmat de către H.V.
La un moment dat, inculpatul s-a oprit, a luat din vie un arac şi s-a aşezat în dreptul colţului din partea de est a casei, aşteptându-şi adversarul. Atunci când victima a trecut de colţul casei, aceasta a primit de la inculpat o lovitură cu aracul în zona feţei, lovitură în urma căreia a căzut la pământ, scăpând cuţitul din mână.
În continuare, inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu aracul în zona capului, obiectul contondent rupându-se. Apoi a lăsat jos restul de arac, a luat de pe pământ cuţitul şi, ţinând-o pe victimă de umăr, i-a aplicat o lovitură în zona gâtului, acesteia începând să-i curgă sângele cu intensitate.
Fiind murdar de sânge pe mâini, inculpatul a mers în casă, unde s-a spălat, ascunzând cuţitul sub canapea. A ieşit din nou în curte şi, pentru a vedea dacă victima mai trăieşte, a lovit-o cu piciorul, fără ca aceasta să reacţioneze.
Inculpatul a luat resturile de la arac şi le-a aruncat în spatele curţii, după care s-a dus şi s-a culcat. În jurul orei 01,00 noaptea, s-a hotărât să transporte cadavrul victimei în curtea vecinei sale de peste drum - martora C.N.P. - gândindu-se că astfel nu va fi bănuit de uciderea victimei.
În acest scop a luat victima de picior şi, prin târâre, a transportat cadavrul din curtea sa, în curtea locuinţei martorei C.N., lăsându-l la aproximativ 3 - 4 metri de poarta de acces. Deasupra cadavrului a aşezat o cruce din lemn (pe care a găsit-o în curtea vecinei), iar apoi a revenit la locuinţa sa şi s-a culcat.
În jurul orei 07,00, martora C.N.P. văzând cadavrul fostului său concubin, a mers la postul de poliţie din comună.
Până la sosirea organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, inculpatul a încercat să se disculpe în faţa martorilor C.N.P., C.M. şi L.T., însă urmele de târâre de la locuinţa sa, în curtea locuinţei martorei C. erau mai mult decât evidente.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului s-a procedat la ridicarea mai multor mijloace materiale de probă (un cuţit, un fragment de material textil, un par din lemn, pe care s-au pus în evidenţă urme de sânge uman aparţinând grupei sanguine 01 - grupa sanguină a victimei).
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei H.V. au rezultat următoarele:
- moartea victimei a fost violentă;
- ea s-a datorat insuficienţei circulatorii acute, consecutive hemoragiei externe prin plagă tăiat-înţepată a gâtului, cu secţiune cvasi-completă de arteră carotidă comună stânga;
- leziunile constatate la autopsie au putut fi produse:
- plăgile epicraniene şi plăgile zdrobite ale buzelor cu avulsii dentare şi fractura marginii alveolare a maxilarului superior, prin loviri cu corp contondent, posibil bâta ridicată de la faţa locului;
- plaga gâtului, prin lovire cu corp tăietor-înţepător, având lama cu un tăiş cu lungime de minim 10 cm. şi lăţime maxim 3,2 cm;
- tumefacţia şi excoriaţia zigomatică stânga prin lovire cu/sau de corp contondent;
- excoriaţiile de pe faţa dorsală a trunchiului şi plăgile de pe mâini, posibil prin târâre;
- plaga înţepat-tăiată a gâtului a fost tanatogeneratoare, între această leziune şi deces existând legătură directă de cauzalitate; restul leziunilor ar fi necesitat pentru vindecare 25 - 28 zile de îngrijiri medicale, în caz de supravieţuire şi prin avulsiile dentare ar fi determinat infirmitate fizică permanentă;
- plăgile contuze epicraniene şi de la nivelul gurii au putut fi produse prin lovirea din faţă a victimei, iar plaga gâtului, posibil prin lovire din faţă a victimei aflate în decubit dorsal;
- în probele recoltate la necropsie s-a dozat alcool etilic în concentraţie de 2,40 g ‰ în sânge şi 2,80 g ‰ în urină, ceea ce semnifică o stare de ebrietate avansată cu incoordonare psihomotorie;
- grupa sanguină a victimei este 01, Rh pozitiv.
Audiat fiind, cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, iar în faza cercetării judecătoreşti, s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., arătând doar că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat anterior.
Situaţia de fapt expusă mai sus şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de sesizare;
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice;
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică;
- raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei şi planşele foto aferente;
- declaraţiile martorilor C.N.P., C.M. şi L.T. (audiaţi în ambele faze procesuale), coroborate cu declaraţiile date de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.V., care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, este neştiutor de carte şi a fost sincer pe tot parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 87/A din 12 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 341 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia cu începere de la data de 26 februarie 2009 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că, toate datele privind persoana inculpatului, cât şi cele referitoare la împrejurările comiterii faptei, au fost corect reţinute de prima instanţă, care a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.V. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
În principal, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece niciun moment nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei.
În subsidiar, a solicitat urmare reaprecierii materialului probator administrat în cauză, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei, întrucât este singurul întreţinător al familiei sale, formată din doi fraţi cu handicap şi o bunică aflată la o vârstă foarte înaintată.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Distincţia esenţială dintre infracţiunea de omor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constă în poziţia subiectivă a autorului faptei, în raport de consecinţele activităţii sale infracţionale, de urmările prevăzute ori doar acceptate ale agresiunii comise.
Autorul infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., prin modul în care acţionează, nu urmăreşte suprimarea vieţii victimei, ci doar aplicarea unei corecţii circumscrisă sferei vătămării corporale, dar care se soldează cu un rezultat letal.
În esenţă deci, rezultatul excede intenţiei făptuitorului, ceea ce nu se întâmplă în cazul omorului, unde rezultatul corespunde intenţiei, chiar dacă aceasta este directă sau indirectă.
În speţă, inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, având în vedere gravitatea şi multitudinea leziunilor de pe corpul acesteia, din probatoriul administrat în cauză rezultând că inculpatul a lovit, mai întâi, victima cu o bâtă, până când aceasta s-a rupt, după care i-a aplicat, cu intensitate, o lovitură cu cuţitul într-o zonă vitală (zona gâtului), victima fiind o persoană în vârstă, ceea ce demonstrează că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (decesul victimei), pe care de altfel l-a şi urmărit.
De altfel, raportul de constatare medico-legală a concluzionat că „moartea victimei H.V. a fost violentă, iar plaga înţepat-tăiată din zona gâtului a fost tanatogeneratoare, între această leziune şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, restul leziunilor necesitând pentru vindecare 25 - 28 zile de îngrijiri medicale";.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanţe - de fond şi apel - printr-o judicioasă apreciere a probatoriilor administrate, au reţinut elementele cheie în baza cărora au stabilit că intenţia inculpatului a fost aceea de a suprima viaţa victimei.
De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea unei pedepse se ţine seama de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin urmare, este evident că, atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este condiţionat de caracterul adecvat al acesteia, instanţei de judecată revenindu-i sarcina asigurării unei optime corelări între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului pe o parte, şi, durata şi modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.
Prin aplicarea unei pedepse se urmăreşte să se obţină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel ca pedeapsa ce se aplică, să fie adaptată persoanei căreia îi este destinată şi faţă de care se urmăreşte reeducarea.
La individualizarea pedepsei, prima instanţa a avut în vedere modul şi împrejurările comiterii faptei (pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, inculpatul, într-un mod deosebit de violent, a lovit mai întâi victima - persoană mult mai în vârstă - până ce aceasta a căzut la pământ, după care a lovit-o cu cuţitul în zona gâtului), urmarea produsă (suprimarea vieţii victimei), pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, comportamentul inculpatului imediat după săvârşirea infracţiunii (după ce a lovit victima cu cuţitul, inculpatul s-a culcat, neinteresându-l soarta acesteia, iar în jurul orei 1,00 noaptea, când s-a trezit, după ce s-a asigurat că victima a decedat, a târât-o în curtea locuinţei concubinei acesteia, încercând astfel să se disculpe.
În aceste condiţii, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi apel.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancţionată în toate timpurile şi tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat dovadă de maximum de clemenţă, orientând pedeapsa spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 7 decembrie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 7 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4068/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
