ICCJ. Decizia nr. 4056/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4056/2009
Dosar nr. 661/42/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 137 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea petentului M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 637/P/2009 din 26 iunie 2009 şi respectiv 835/II/2/2009 din 10 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se rezoluţiile atacate.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin Rezoluţia nr. 163/P/2009 din 26 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii făptuitori H.A.G., magistrat judecător la Tribunalul Prahova şi J.F., avocat în cadrul B. Prahova, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., deoarece faptele reclamate nu există şi astfel acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Procurorul a constatat că din evidenţele activităţii desfăşurate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a rezultat că partea vătămată M.C.V. a mai formulat plângeri care au vizat aceiaşi intimaţi făptuitori cărora le-a imputat aceleaşi fapte, formându-se Dosarul penal nr. 288/P/2007 şi 541/P/2008.
Prin rezoluţia nr. 288/P/2007 din 2 iulie 2007 definitivă prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de art. 278 şi 2781 C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul J.F. constatându-se că fapta nu există, iar prin rezoluţia nr. 541/P/2008 din 2 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, constatându-se de asemenea, că faptele imputate de petent, printre acestea şi intimatei H.A.G. nu există, s-a adoptat soluţia de neurmărire penală faţă de aceasta.
Împotriva rezoluţiei nr. 163/P/2009 din 26 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat plângere petentul în baza art. 278 C. proc. pen., care i-a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia nr. 835/II/2/2009 din 10 iulie 2009.
Petentul M.C.V., printr-o cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor adoptate în Dos. 637/P/2009 şi a susţinut că sunt nelegale şi netemeinice deoarece intimaţii se fac vinovaţi, în opinia sa, de săvârşirea infracţiunilor sesizate, de abuz în serviciu, constând în respingerea recursului care a făcut obiectul Dos. nr. 3000/2007 al Tribunalului Prahova şi, respectiv, respingerea cererii de acordare a asistenţei juridice gratuite.
Instanţa învestită cu soluţionarea plângerii a reţinut că împotriva intimaţilor J.F. şi H.A.G., petentul M.C.V. a mai formulat anterior plângeri penale pentru aceleaşi fapte, care au format obiectul Dos. nr. 288/P/2007 şi nr. 541/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În ambele dosare s-au adoptat soluţii de neîncepere a urmăririi penale care au rămas definitive, astfel că având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen. potrivit cărora persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceleaşi fapte, afară de cazul în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organele de urmărire penală, fapt care însă nu s-a constatat în speţă, instanţa apreciind că în mod corect procurorul a stabilit, că intimaţii nu mai pot fi cercetaţi penal.
Ca urmare, plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată de către instanţă, menţinându-se rezoluţiile atacate.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs petentul, care a susţinut că nu ar fi fost legal citat la judecata în primă instanţă.
Recursul declarat de petiţionar nu este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că susţinerea recursului nu se confirmă.
Astfel, la primul termen de judecată acordat la instanţa de fond, respectiv 12 august 2009, petentul M.C.V., citat la adresa indicată chiar de către acesta în plângerea înregistrată pe rolul instanţei, s-a prezentat personal şi i s-a acordat cuvântul pentru a formula cereri, astfel cum rezultă din consemnările cuprinse în practicaua încheierii de şedinţă de la acea dată.
Ca urmare, instanţa, aplicând disp. art. 201 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora ";partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene"; i-a acordat termen în cunoştinţă petiţionarului.
Aşa fiind, motivul de casare invocat de recurentul petent, întemeiat pe disp. art. 3859 pct. 21 teza I-a C. proc. pen. apare ca fiind nefondat.
Examinând şi din oficiu cauza sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, neexistând motive de casare a acesteia.
În raport de prevederile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., concluzia instanţei în sensul că în mod justificat procurorul a constatat că intimaţii nu mai pot fi cercetaţi penal, apare ca fiind corectă, astfel că recursul declarat de petiţionar este nefondat urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 137 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 346/2009. Penal → |
|---|
