ICCJ. Decizia nr. 4120/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4120/2009
Dosar nr. 10601/118/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 249 din 24 iunie 2009 Tribunalul Constanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 239 din 23 mai 2006 a aceleiaşi instanţe.
Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că, în motivarea cererii sale, revizuentul condamnat N.Ş. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinând că au fost descoperite fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În acest sens, a arătat că partea vătămată a afirmat, când l-a văzut în cursul urmăririi penale, că nu ştie dacă şi el a participat la comiterea faptei, aceasta susţinând că fapta a fost săvârşită de coinculpatul R.M.
Asemenea, susţine că, aflându-se în clădirea Postului de poliţie din comuna Ion Corvin, a auzit cum inculpatul R.M. era bătut pentru a declara că şi el a participat la faptă.
Ulterior, în Penitenciarul Poarta Albă, deţinutul A.A. i-a spus că ei sunt nevinovaţi, comandantul care i-a cercetat procedând în acelaşi fel şi cu alţi condamnaţi şi, în fine, că numitul S.S. s-a întâlnit cu mama inculpatului R.M., spunându-i că el ştie cine sunt autorii faptei, fără a-i preciza vreun nume.
Relativ la cercetarea efectuată în cauză, revizuentul a susţinut că nu s-au făcut analize pentru a stabili că lichidul seminal nu-i aparţine.
Din actele şi lucrările dosarului s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 239 din 23 mai 2006, a cărei revizuire se cere, Tribunalul Constanţa i-a condamnat pe inculpaţii N.Ş. şi R.M. la câte 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi la câte 12 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, dispunând executarea pedepsei de 12 ani închisoare de către fiecare inculpat, parte vătămată fiind numita M.S., în vârstă de 70 ani.
Prin Decizia penală nr. 74 din 24 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile inculpaţilor şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. i-a achitat, constatând că faptele nu au fost comise de inculpaţii din cauză.
Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost admis prin Decizia penală nr. 4880 din 19 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu opinie separată, casând decizia pronunţată în apel şi menţinând hotărârea instanţei de fond.
Pentru a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, instanţa a constatat că revizuentul nu a invocat nicio faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută şi examinată de instanţe la soluţionarea cauzei.
Apărările inculpatului, în sensul nevinovăţiei sale, au fost avute în vedere şi analizate de instanţe, fiind înlăturate ca nefondate şi cu privire la acestea nu se mai poate relua judecata.
Susţinerile revizuentului, potrivit cărora S.S. i-ar cunoaşte pe adevăraţii făptuitori, nu sunt pertinente atât pentru că sunt contrazise de probele administrate în cauză, cât şi lipsei de verosimilitate a acestora.
În privinţa cererii de ascultare a numitului A.A., instanţa a constatat că aceasta nu este utilă, câtă vreme martorul propus a făcut afirmaţii generale, fără legătură cu faptele săvârşite de revizuent.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu apel de către revizuent, solicitând admiterea cererii, precum şi de către condamnatul R.M.
Prin Decizia penală nr. 80 din 1 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul revizuentului N.Ş. ca nefondat.
Asemenea, a luat act de retragerea apelului de către condamnatul R.M.
Instanţa de control judiciar a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, neexistând motive de desfiinţare a acesteia.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către revizuent, solicitând casarea acesteia şi în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesar, pe de o parte, să fie descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei iar, pe de altă parte, ca pe baza acestor fapte sau împrejurări noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare - în cazul de faţă.
Faptele şi împrejurările arătate prin cerere de către revizuentul condamnat nu au relevanţa cerută de prevederile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, nefiind concludente şi utile.
Susţinerile sale, potrivit cărora partea vătămată ar fi avut atitudine ezitantă în a-l indica autor al faptelor, alături de celălalt inculpat şi că inculpatul R.M. ar fi fost bătut în cursul anchetei pentru a susţine participarea şi a revizuentului la săvârşirea acestor infracţiuni, sunt chestiuni care au făcut obiectul judecăţii la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Cererea condamnatului revizuent de ascultare a unor persoane pentru a dovedi faptele şi împrejurările noi, invocate, a fost justificat respinsă întrucât ceea ce se pretinde că aceştia ar cunoaşte, respectiv conduita în general abuzivă a anchetatorului sau anumite informaţii despre identitatea adevăraţilor autori, reprezintă date cu caracter general şi ipoteze, fără elemente de fapt concrete, care să aibă concludenţă în cauză.
De altfel, în referire doar la pretinsa conduită abuzivă a lucrătorului de poliţie în cursul cercetării, urmează a se observa că această împrejurare este prevăzută sub cazul de revizuire arătat de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care, însă, poate fi dovedit numai în modalităţile prevăzute de art. 395 din acelaşi cod, ceea ce nu s-a realizat.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul revizuentului N.Ş. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3967/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4126/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
