ICCJ. Decizia nr. 4117/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4117/2009
Dosar nr. 961/59/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 260 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.I. împotriva rezoluţiei nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această soluţie, din analiza actelor şi lucrărilor, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii F.V. - preşedinte al Judecătoriei Arad şi O.Ţ. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 298, 26 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
În esenţă, s-a arătat că Hotărârea nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, care-l nemulţumeşte pe petent, nu a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor penale referitoare la incompatibilitatea judecătorului şi procurorului, iar acuzele aduse sub aspectul infracţiunii de abuz nu au suport probator; de altfel, nu se regăsesc nici cel puţin indicii de comitere a restului faptelor reclamate prin plângere.
Soluţia procurorului de caz a fost menţinută prin rezoluţia 765/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Analizând, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. actele procurorului, prima instanţă a constatat că soluţia respectă dispoziţiile legale în materie.
Astfel, s-a reţinut corect în cuprinsul rezoluţiei nr. 765/II/2/2009 că plângerea a fost înregistrată la 12 mai 2009, întrucât, data înregistrării nu corespunde cu data depunerii prin poştă.
S-a mai susţinut de petent că au fost încălcate dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 49 alin. (4) C. proc. pen. de către cei doi magistraţi în soluţionarea cauzei, dar judecătorul fondului a constatat că prevederile procesual penale invocate nu sunt incidente în cauză, atât timp cât, judecătorul nu şi-a spus anterior părerea cu privire la fondul cauzei, iar participarea aceluiaşi procuror în calitate de reprezentant al parchetului la judecarea plângerilor împotriva soluţiilor adoptate de către parchet, nu echivalează cu o refacere a urmăririi penale de către acelaşi procuror deoarece, procurorul de şedinţă reclamat de petent nu a efectuat acte de urmărire penală în cauza respectivă.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii atacate, că în faza actelor premergătoare nu există obligaţia audierii intimaţilor şi nici a depunerii la dosarul cauzei de înscrisuri olografe din care să rezulte motivele încălcărilor prevederilor legale, aşa cum a solicitat petentul prin concluziile scrise.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care, în esenţă, prin motivele scrise a prezentat aceleaşi nemulţumiri, aducând, în acest sens, critici hotărârii recurate şi depunând acte din care în opinia sa, magistraţii reclamaţi erau incompatibili.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen. cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este nefondat.
Aşa cum a reţinut procurorul de caz prin soluţia dispusă, cât şi judecătorul fondului prin sentinţa recurată, actele procesuale împotriva cărora se îndreaptă plângerea formulată de petentul A.I. nu se circumscriu dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi 49 alin. (4) C. proc. pen., care reglementează alte cazuri de incompatibilitate decât situaţiile la care se referă petentul şi în consecinţă, pentru că nu reprezintă o exercitare defectuoasă a atribuţiilor de serviciu nu pot constitui elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Şi tot astfel, din cuprinsul plângerii, dar şi al înscrisurilor depuse de petent se constată lipsa oricăror indicii de săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 264, 289, 26 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., de către cei doi magistraţi şi care în contextul de fapte dat nu pot exista în materialitatea lor.
Acestea sunt considerentele pentru care, atât soluţia procurorului de caz, cât şi a judecătorului fondului de menţinere a acestei soluţii sunt legale şi temeinice urmând a fi păstrate prin respingerea recursului declarat de petent, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 260 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3940/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
