ICCJ. Decizia nr. 4126/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4126/2009
Dosar nr. 9345/1/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 75 din 3 noiembrie 2009, dată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1427/33/2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenţii B.M., L.F.M., C.L., O.M., P.I. şi K.A. împotriva rezoluţiei din 30 noiembrie 2007 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, desfiinţând rezoluţia atacată, s-a reţinut cauza spre rejudecare.
S-a mai constatat că judecătorul cauzei a devenit incompatibil şi a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reţinut următoarele:
Petiţionarii au solicitat cercetarea notarului public L.M., care a emis la 24 noiembrie 2003 un certificat de moştenitor pe numele G.E., certificat de moştenitor ce a fost folosit de aceasta la obţinerea restituirii a două imobile ce aparţinuseră proprietarei P.E., născută H.
Prin ordonanţa din 20 iunie 2007, emisă în Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acest notar sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind celelalte persoane vizate în plângere, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 657/II/2/2007 din 8 august 2007, procurorul general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a admis plângerea formulată de petiţionari şi infirmând, în parte, rezoluţia din 20 iunie 2007 cu privire la neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.M., a dispus redeschiderea urmăririi penale şi reluarea cercetărilor penale pe motiv că probatoriul era incomplet, iar soluţia adoptată, chiar dacă ar fi fost corectă, trebuia întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, reanalizându-se actele dosarului de către procurorul nou desemnat prin rezoluţia din 30 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public sub aspectul faptelor penale reclamate. Prin rezoluţia din 25 ianuarie 2008, s-a respins, ca neîntemeiată, noua plângere considerând că, în mod judicios, procurorul de caz a reţinut că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive, deoarece notarul nu a acţionat cu vinovăţie.
Petenţii au atacat soluţia dispusă de procuror, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. la Curtea de Apel Timişoara, susţinând că soluţiile procurorului se întemeiază chiar pe Decizia civilă nr. 2854 A din 3 noiembrie 2000, care nu era definitivă şi irevocabilă, fără să se aibă în vedere că din actele de stare civilă aflate la dosar rezultă că G.E. nu este nepoata proprietarei tabulare P.E., calitatea de moştenitoare fiindu-i atribuită pe bază de acte şi interpretări necorespunzătoare adevărului.
Fiind formulate cereri de strămutare de către cei şase petenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis aceste cereri şi prin Încheierea nr. 819 din 5 mai 2008 a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj.
Examinând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea prin Sentinţa penală nr. 130 din 19 noiembrie 2008, menţinând, ca legală şi temeinică, rezoluţia din 30 octombrie 2008 din Dosarul nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Petenţii au atacat cu recurs această soluţie, recurs admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu recomandarea ca instanţa de trimitere să administreze probe în vederea verificării adevăratei ascendenţe materne a numitei G.E., respectiv a urmaşilor reali ai persoanei născute cu numele H.E., fiica lui H.L. şi a E.H., născută W.
În cadrul rejudecării, pentru a respecta dispoziţiile din decizia de casare şi totodată a se conforma dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. s-a apreciat că singura soluţie procesuală de natură să conducă efectiv la instrumentarea plângerii este aceea arătată de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., care a fost adoptată în cauză.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs intimata L.M.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează.
Căile de atac ordinare cu referire la condiţii, termene, efecte se desfăşoară după reguli stricte, limitativ şi imperativ reglementate de norma procesual penală.
În cadrul acestor rigori procesual penale, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte regula potrivit căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată şi excepţia când, potrivit legii, pot fi atacate şi separat cu recurs.
Dar, încheierea prin care s-a desfiinţat rezoluţia procurorului şi cauza a fost reţinută spre judecare (ca în speţă), potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu fondul cauzei, întrucât aceleaşi prevederi de mai sus stabilesc că judecata are loc în complet legal constituit, iar dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător.
Cum norma procesual penală este de strictă şi imediată aplicare şi interpretare, iar nicio altă dispoziţie legală nu prevede posibilitatea exercitării unui recurs separat împotriva unor astfel de încheieri, demersul procesual efectuat de intimată cu încălcarea legii este sancţionat cu inadmisibilitatea.
Pe cale de consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de intimata L.M. se va respinge ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimata L.M. împotriva Încheierii nr. 75 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1427/33/2009.
Obligă recurenta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3991/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
