ICCJ. Decizia nr. 4246/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4246/2009
Dosar nr. 1028/39/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 99 de la 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1928/39/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.E., domiciliată în Dolhasca, str. B., judeţul Suceava, împotriva rezoluţiei din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 13/P/2009 şi a Rezoluţiei nr. 255/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a procurorului general al aceleiaşi instituţii.
S-au menţinut rezoluţiile.
A fost obligată petenta să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 21 ianuarie 2009, petenta M.E. a formulat plângere penală împotriva avocatului Z.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen., constând în aceea că, a întocmit şi prezentat în faţa instanţei de judecată, în numele său, o cerere prin care a solicitat, contrar voinţei sale, renunţarea la judecarea cauzei.
Prin Rezoluţia nr. 13/P/2009 din 31 martie 2009, procurorul a dispus, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de Z.G. - avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen., cu motivarea că faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 (Dosar nr. 2033/1997) a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 169 din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Suceava s-a dispus ieşirea din indiviziune pe grupuri de moştenitori după U.L. (mătuşa paternă a reclamantei, ce nu avusese copii). Prin acea sentinţă a lui M.E. împreună cu cei trei fraţi ai ei (U.M., U.M. şi U.A.) li s-au atribuit două suprafeţe de teren. Una de 0,13 ha în locul numit „G.” şi alte de 0,25 ha la „O.”.
Pe terenul de la „O.” construiseră casă încă din vremea C.A.P-ului soţii P.I. şi P.N., astfel că cei patru fraţi (inclusiv M.E.) au fost de acord să facă un schimb de teren cu soţii P., făcând un înscris sub semnătură privată în acest sens.
Ulterior, datorită unor divergenţa, M.E. nu a mai vrut să efectueze schimbul de teren cu soţii P., astfel că a dorit să facă ieşirea din indiviziune. În acest sens l-a angajat pe avocat Z.G.
S-a formulat acţiune pentru ieşirea din indiviziune, înregistrată la Judecătoria Fălticeni ca Dosar nr. 3567/227/2007, însă în dosar soţii P. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi au solicitat suspendarea judecăţii în această cauză, arătând că pe rolul aceleiaşi instanţe se află Dosarul nr. 3424/227/2007, ce are ca obiect o acţiune în constatarea schimbului de terenuri, acţiune promovată de soţii P. împotriva lui M.E. şi a celor trei fraţi ai săi. În aceste condiţii, Judecătoria Fălticeni, prin încheierea din 2 octombrie 2008 a dispus suspendarea legală facultativă a cauzei nr. 3567/227/2007, în temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 3424/227/2007 cu schimbul de terenuri).
În declaraţia sa, M.E. a precizat că atunci când ea a introdus acţiunea de ieşire din indiviziune cu privire la terenurile moştenite de la mătuşa paternă U.L. şi atribuite ei şi fraţilor ei, prin Sentinţa civilă nr. 1786/1998 a Judecătoriei Fălticeni, fraţii ei s-au supărat, au cerut să se împartă tot pământul ce-l au în indiviziune, atât cel de la mătuşa paternă cât şi cel moştenit de la tatăl lor, U.D. şi pentru care deţin certificatul de moştenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 eliberat de B.N.P. „C.L.” din Fălticeni, depunând în acest sens o multitudine de copii de pe acte de naştere, căsătorie, deces etc.
M.E., în Dosarul nr. 3567/227/2007 a dat o declaraţie în care a precizat că obiectul dosarului se rezumă doar la cele două terenuri obţinute prin Sentinţa civilă nr. 1786/1998 a Judecătoriei Fălticeni ca moştenire de la mătuşa paternă.
Acum M.E. pretinde că acea declaraţie nu a fost semnată de ea, ci de avocat, însă afirmaţia este aberantă atât timp cât acea declaraţie s-a dat şi semnat în faţa instanţei de judecată, împrejurare în care nu putea semna avocatul în locul ei.
În timp ce judecata Dosarului nr. 3567/227/2007 era suspendată, M.E. a spus avocatului Z.G. că certificatul de moştenitor după tatăl ei este greşit, atât cu privire la terenurile ce au fost trecute în masa succesorală, cât şi cu privire la dimensiunile lor.
La 24 septembrie 2008 M.E., prin avocat Z.G. a depus la Judecătoria Fălticeni o acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 eliberat de B.N.P. „C.L.”.
La termenul din 16 decembrie 2008, prezentă la proces M.E. a declarat în faţa completului de judecată că înţelege să renunţe la acţiunea formulată în Dosarul nr. 2490/227/2008 - constatare nulitate certificat de moştenitor, astfel că Judecătoria Fălticeni, prin încheierea din 16 decembrie 2008, în conformitate cu art. 246 C. proc. civ., ia act de renunţarea la judecată a cererii.
Acum, M.E. pretinde că avocatul Z.G. a formulat, fără voia ei, acţiunea de constatare a nulităţii, că ea nu şi-a dorit aşa ceva, a renunţat la serviciile avocatului Z.G. şi şi-a angajat alt avocat.
Pe de altă parte, este evident că ea a fost aceea care a angajat avocatul, ea a plătit taxa de timbru, ea i-a predat avocatului actele ce ulterior au fost depuse în copii la instanţă, deci este clar că acţiunea s-a formulat şi introdus la instanţă la solicitarea ei.
Mai mult încă, deşi la 16 decembrie 2008 M.E., sub cine ştie ce influenţe, a declarat în instanţă că renunţă la judecată, fiind audiată în cursul cercetării penale în prezentul dosar a declarat că regretă că şi-a retras acţiunea, precizează că într-adevăr certificatul de moştenitor după tatăl ei este greşit, căci în masa succesorală s-au trecut şi terenuri ce nu fuseseră proprietatea defunctului, ci ale celei de-a doua soţii ale sale, U.P., mama vitregă a lui M.E., soţie supravieţuitoare care apare şi ea ca moştenitor în certificatul nr. 15/1997. În plus, M.E. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă ce a luat act de propria-i renunţare la judecata din Dosarul nr. 2490/227/2008.
Rezoluţia din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 13/P/2009 a fost confirmată de procurorul general al acestei instituţii care prin Rezoluţia nr. 255/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petentei M.E.
Împotriva celor două rezoluţii ale procurorului, reiterând motivele iniţiale, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petenta a formulat plângere la instanţă susţinând că nu este mulţumită de prestaţia avocatului în dosarul de ieşire din indiviziune, că a depus la dosar acte fără ştirea ei, că interogatoriul civil luat de instanţă nu este semnat de ea.
Prima instanţă examinând plângerea a constatat că este nefondată.
După cum a reieşit din înscrisurile depuse la dosar, în Dosarul civil nr. 2490/227/2008 al Judecătoriei Fălticeni, petenta M.E. a fost prezentă la termenul din 16 decembrie 2008 când a solicitat completului să ia act de renunţarea sa la judecată.
În ce priveşte interogatoriul civil luat petentei la data de 12 martie 2008 în dosarul civil de ieşire din indiviziune, acesta este exclus a fi falsificat, întrucât a fost luat direct în instanţă, şi procedând la o verificare de scripte s-a constatat că semnătura petentei corespunde. Apoi apărătorul nu putea depune la dosar decât înscrisurile primite de la petentă, astfel încât şi susţinerea că au fost depuse la dosar înscrisuri fără ştirea ei, este neîntemeiată.
Faptul că petenta nu este mulţumită de prestaţia apărătorului în dosarul de ieşire din indiviziune, că doreşte restituirea sumei plătită cu titlu de onorariu, nu înseamnă că acesta a comis infracţiunile reclamate.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.E. împotriva celor două rezoluţii ale procurorului, menţinând rezoluţiile şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara M.E., arătând în scris că este nemulţumită de rezoluţia dată de procesul penal.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 41016 de la 11 decembrie 2009, aflate la dosarul Înaltei Curţi, un memoriu formulat în scris de către recurenta petiţionară, la care a anexat fotocopiile mai multor înscrisuri.
În memoriul mai sus arătat, recurenta petiţionară M.E. a arătat aspecte privind cauza civilă, afirmaţiile făcute de domnul avocat, că acesta ar fi fost nemulţumit de suma de 850 RON, aceasta fiind pensionară de C.A.P., nu a putut obţine rezultate bune pentru că domnul avocat Z.G. are o mare zonă de influenţă în domeniul lui de activitate, că a plătit expertul cu 350 RON, precum şi alte aspecte.
De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimatul Z.G., la care a anexat interogatoriul civil reclamantă şi declaraţia din şedinţa publică din 16 decembrie 2008 a numitei M.E., care au fost trimise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curţi, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a recursului declarat de recurenta petentă M.E., considerând sentinţa penală recurată ca fiind temeinică şi legală, arătând că a acţionat în temeiul contractelor de asistenţă juridică pe care le-a încheiat cu petenta, pentru cele două acţiuni promovate, că faţă de declaraţiile petentei, faţă de probele ce au fost administrate nu a avut de-a face cu niciun înscris sub semnătură privată care să fi fost falsificat.
Intimatul a mai făcut consideraţii cu privire la înscrisul sub semnătură privată, la elementul material al infracţiunii, că toate nemulţumirile petentei decurg din faptul că în dosarul în care aceasta a solicitat ieşirea din indiviziune au formulat cereri de intervenţie şi alte persoane care pretind drepturi asupra bunurilor aflate în litigiu, că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a altor dosare de a căror soluţie ar fi depins şi soluţia din dosarul de ieşire din indiviziune, că intervenienţii au invocat şi alte înscrisuri, faţă de cele de care a înţeles să se folosească petenta, nemulţumirile petentei fiind faţă de persoanele cu care aceasta se judecă, considerând că este corectă soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, sens în care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiţionară M.E. şi intimatul Z.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, a acordat părţilor cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de recurenta petiţionară şi menţinerea hotărârii atacate, aceasta fiind legală şi temeinică, apreciind că prima instanţă în mod corect a constatat că procurorul a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară M.E. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.E.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocat Z.G. pentru faptele prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionară au fost examinate, în raport cu persoana şi faptele pretins ca fiind comise de către aceasta, procurorul stabilind complet situaţia de fapt, ca urmare a analizei actelor premergătoare şi motivând, în drept, soluţia dispusă.
În Dosarul nr. 13/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava se află depuse fotocopiile titlului de proprietate a numitei U.L.; a Sentinţei civile nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în Dosarul nr. 2033/1997; a cererii de ieşire din indiviziune formulat de M.E.; a cererii prin care reclamanta M.E. a depus chitanţa prin care face dovada achitării onorariului pentru expertul C.G., în valoare de 350 RON; a certificatului de moştenitor nr. 15; a unei adrese a instanţei, către U.M.; a interogatoriului civil reclamantă M.E. din 12 martie 2008, semnat şi de aceasta, în care menţionează că: „Arăt că obiectul cererii mele de chemare în judecată îl constituie doar ieşirea din indiviziune cu privire la suprafeţele de 13 ari situate la locul „G.” şi 25 ari teren situate la „O.” ce ne-au fost atribuite mie şi pârâţilor prin Sentinţa civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni. Nu solicit partajul întregii averi succesorale rămasă după def. meu tată U.D. şi nu solicit partajul bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală indicată în certificatul de moştenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 de la dosar, ce au aparţinut tatălui meu, def. U.D. Eu solicit doar ieşirea din indiviziune cu privire la supr. de teren ce ne-au fost atribuite mie şi pârâţilor prin Sentinţa civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni.”; a cererii formulate de H.A., U.A., U.D. şi U.N. prin care solicitau suspendarea judecăţii cauzei; a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de H.A.; întâmpinarea formulată de M.E.; a certificatului de căsătorie a lui U.D., a certificatului de naştere a lui U.E., a certificatului de deces a lui U.E., a certificatului de căsătorie a lui M.I., a titlului de proprietate a lui M.N.I. şi E.; a încheierii din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în Dosarul nr. 2490/227/2008 prin care în conformitate cu prevederile art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea la judecată a cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâţii U.P., U.M., S.M., H.A. şi U.A.; cererea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâţii U.P., U.M., S.M., H.A., U.A. de constatare a nulităţii absolute; cererea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâţii U.M., U.M., U.A. de ieşire din indiviziune; fotocopiile încheierii din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în Dosarul nr. 3567/227/2007, prin care în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până când hotărârea ce se va pronunţa în Dosarul nr. 3424/227/2007 al Judecătoriei Fălticeni cu termen de judecată la data de 31 octombrie 2008, va rămâne irevocabilă; a încheierii din 27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în Dosarul nr. 3567/227/2007, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol a procesului având ca obiect partaj succesoral privind pe reclamanta M.E. şi pârâţii U.M., U.M., U.A. şi intervenienta H.A.; a adreselor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către Judecătoria Fălticeni, prin care se solicita o copie de pe acţiunea formulată de reclamanta M.E., care a iniţiat Dosarul nr. 2490/227/2008, având ca obiect anulare act; adresa instanţei prin care se comunica copia acţiunii formulate de reclamantă; fotocopia acţiunii reclamantei, a certificatului de moştenitor nr. 15; declaraţia dată la 30 ianuarie 2009 de M.E., la procuror; declaraţia dată la 9 februarie 2009 de intimatul Z.G.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluţia din 2 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 255/II/2/2009, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta M.E. împotriva Rezoluţiei nr. 13/P/2009 din 31 martie 2009, dată în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe Z.G., avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiţionară, în raport cu înscrisurile depuse la dosar în Dosarul civil nr. 2490/227/2008 al Judecătoriei Fălticeni, când petenta M.E. a fost prezentă la termenul de judecată din 16 decembrie 2008 şi a solicitat completului să ia act de renunţarea sa la judecată, precum şi cu interogatoriul civil luat petentei la data de 12 martie 2008 în dosarul civil de ieşire din indiviziune, acesta fiind exclus a fi falsificat, întrucât a fost luat direct de instanţă şi s-a procedat la o verificare de scripte ce a condus la constatarea că semnătura petentei corespunde.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că apărătorul nu putea depune la dosar decât înscrisurile primite de la petentă, astfel încât şi susţinerea că au fost depuse la dosar înscrisuri fără ştirea ei a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Faptul că petenta nu este mulţumită de prestaţia apărătorului în dosarul de ieşire din indiviziune, că doreşte restituirea sumei plătită cu titlu de onorariu nu înseamnă că acesta a comis infracţiunile reclamate.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor aflate la dosarul parchetului, a constatat inexistenţa faptelor prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen., pretins a fi comise de intimatul Z.G., în raport cu înscrisurile existente, interogatoriul luat reclamantei M.E., în cauza civilă, respectiv petiţionara din prezenta cauză, neputând fi falsificat de intimat, întrucât a fost luat de instanţa de judecată, iar ca urmare a verificării de scripte s-a constatat că semnătura petiţionarei corespunde. În ceea ce priveşte actele depuse de către intimat, nu puteau fi decât cele primite de la petiţionară.
Înalta Curte consideră că nemulţumirile recurentei petiţionare M.E. cu privire la modul de exercitare, de către intimatul avocat Z.G., a apărării în cauza civilă indicată, nu pot avea semnificaţie penală, iar din actele premergătoare efectuate a rezultat inexistenţa infracţiunilor pretins a fi comise, respectiv acelea prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen.
Astfel, Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de avocat Z.G. pentru faptele prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta M.E., împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată şi astfel a menţinut rezoluţia dată.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurenta petiţionară, în recurs, nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.E. împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.E. împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3101/2009. Penal → |
|---|
