ICCJ. Decizia nr. 3101/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3101/200.
Dosar nr. 461/118/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 277 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia penală (după rejudecare), au fost condamnaţi după cum urmează:
Inculpatul M.M. la :
- 1 (un) an închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, în formă calificată, prevăzută de art. 6, din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
Inculpatul B.R.L. la :
- 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) si alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (3), raportat la art. 76 alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale pe durata unui termen de încercare 3 ani, făcându-se, totodată, aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Inculpaţilor Ie-a fost atrasă atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost restituită suma de 1.500 dolari SUA denunţătoarei conform procesului-verbal din 24 aprilie 2004 al Biroului Anticorupţie Constanta.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 475 Ron.
Pentru a se hotărî astfel, s-au reţinut în esenţă, următoarele :
In anul 2004, inculpatul M.M. ocupa funcţia de şef adjunct al Biroului Vamal Port Constanţa iar coinculpatul B.R.L. era asociat şi administrator la SC D.F. SRL, societate care avea ca obiect de activitate prestarea de servicii de comisionar vamal.
Inculpatul M.M., în calitate sa de şef adjunct al Biroului Vamal Port Constanţa, în mod repetat, la data de 20 aprilie 2004, prin intermediul martorului Z.S., a pretins suma de 1.500 dolari SUA de la reprezentantul importatorului SC F.G. SRL Afumaţi - numita D.D.J. şi, tot indirect, la data de 21 aprilie 2004, cu ajutorul inculpatului B.R.L., a primit suma pretinsă, pentru ca, în schimb, să "deblocheze" declanşarea procedurii de vămuire pentru un import de citrice, în valoare de 159.310,44 dolari SUA.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.R.L., s-a reţinut că acesta a preluat, efectiv, de la denunţătoarea D.D.J., la data de 21 aprilie 2004, suma de 1.500 dolari SUA, ajutându-l astfel pe coinculpatul M.M. să intre în posesia sumei pretinse, cunoscând că suma reprezintă mită.
La 21 aprilie 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanta , în urma denunţului făcut de numita D.D.J., a organizat şi realizat prinderea în flagrant a inculpatului B.R.L., asupra căruia a fost găsită suma de 1.500 dolari SUA.
Împotriva sentinţei penale nr. 277 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, şi inculpaţii M.M. şi B.R.L.
Apelul formulat de Parchet a vizat reindividualizarea pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse mai mari şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., iar cel al inculpaţilor viza achitarea acestora.
Prin Decizia penală nr. 19 P din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a dispus astfel:
-a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciu Teritorial Constanţa, a fost desfiinţată sentinţa apelată în parte, cu privire la individualizarea pedepselor şi s-a dispus pentru ambii inculpaţi suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, pe un termen de încercare de 3 ani.
Inculpaţii au fost obligaţi, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. [lit. a)-d)].
-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţiiM.M. şi B.R.L.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că din probele existente la dosar rezultă că nu se impune achitarea inculpaţilor întrucât aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a apreciat că, faţă de calitatea inculpaţilor în momentul comiterii faptelor, este necesară supravegherea acestora pe o perioadă determinată, pentru a exista certitudinea că au înţeles exigenţele legii penale, că se pot reintegra şi, nu în ultimul rând, pentru a da o satisfacţie minimă opiniei publice pentru indignarea produsă prin asemenea fapte de corupţie.
Împotriva sus-arătatei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, şi inculpaţii M.M. şi B.R.L.
Parchetul a solicitat reindividualizarea pedepselor, în privinţa atât a cuantumului cât şi a modalităţii de executare, susţinând că se impune aplicarea unor pedepse mai mari şi executarea acestora n regim privativ de libertate.
Inculpatul M.M. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raporta la art. 10 lit. d) sau a) C. proc. pen, iar în subsidiar, menţinerea deciziei recurate.
Inculpatul B.R.L. a solicitat, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen, iar în subsidiar , schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a infractorului.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanta;
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât în privinţa cuantumului cât şi în privinţa modalităţii de executare a acestora.
În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social generic si concret al faptelor săvârşite, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârşire, natura infracţiunilor, urmarea produsa şi scopul urmărit, precum si persoana inculpaţilor.
Cât priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, Înalta Curtea apreciază că scopul educativ şi preventiv al acesteia va putea fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenţie, având în vedere că, chiar în situaţia în care faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, conduita anterioară şi persoana inculpaţilor ,care sunt la primul conflict cu legea penală şi care au un nivel de instruire care le permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor, determină instanţa să considere posibilă îndreptarea lor fără executarea efectivă a pedepsei.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici schimbarea modalităţii de executare a acestora.
În recursurile inculpaţilor
Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate la fond şi în apel rezultă că în mod corect instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
Susţinerile inculpaţilor, în sensul că, în mod greşit, au fost condamnaţi, întrucât faptei reţinute în sarcina fiecăruia i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracţiunii sau că fapta nu există , nu sunt fondate.
Astfel, a rezultat că, printr-o acţiune conjugată, la cererea inculpatului M.M., şef adjunct la Biroul Vamal Constanţa-funcţionar cu atribuţii de control, inculpatul B.R.L. a primit suma de 1500 dolari SUA de la numita D.D.J. pentru realizarea procedurii de vămuire, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită.
Cererea inculpatului B.R.L. de schimbarea a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de favorizare a infractorului, cerere formulată pentru prima dată în recurs, nu poate fi primită.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de favorizare a infractorului este necesar ca ajutorul dat să aibă loc ulterior săvârşirii infracţiunii "principale ", fără o înţelegere stabilită înainte.
Din probele dosarului rezultă însă că inculpatul B.R.L. este cel care a preluat efectiv, a de la denunţătoarea suma de 1.500 dolari SUA, pe care a remis-o, apoi, inculpatului M.M., înlesnindu-i acestuia "accesul" la folosul ce nu i se cuvenea.
Faţă de considerentele ce precedă şi avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se din oficiu, Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, nu se identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză - de Parchetul şi de inculpaţi să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpaţii M.M. şi B.R.L. împotriva deciziei penale nr. 19 P din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4246/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3105/2009. Penal → |
|---|
