ICCJ. Decizia nr. 4234/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4234/2009
Dosar nr. 5538/40/2007
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 427 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Botoşani a dispus, printre alţii, condamnarea inculpatului T.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză se află în concurs real de infracţiuni cu alte infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 74, 76 lit. e) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74, 76 lit. a) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an şi 6 luni închisoare, conform Sentinţei penale nr. 1924 din 27 septembrie 2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 357 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomiţa şi Decizia penală nr. 1983 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă executată în intervalul 13 aprilie 2005 - 18 aprilie 2006, cu un rest de executat de 176 de zile, din care inculpatul a fost liberat condiţionat conform Sentinţei penale nr. 975/2006 a Judecătoriei Botoşani.
În consecinţă au fost descontopite pedepsele contopite prin hotărârile judecătoreşti sus-menţionate, iar în temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., rap. la art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentinţă cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare sus-arătată şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată în intervalul 13 aprilie 2005 - 18 aprilie 2006.
A fost anulat mandatul de executare nr. 2108 din 19 decembrie 2005 al Judecătoriei Slobozia şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen.
A fost condamnat inculpatul L.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen., iar în temeiul art. 171 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a admis în parte acţiunea civilă a cauzei, iar în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.M. să plătească fiecăreia dintre următoarele părţi civile, cu titlul de daune, următoarele sume, ce vor fi actualizate la zi, începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitelor, respectiv:
- SC V.S.N. SA, cu sediul în comuna Niculiţel Tulcea, suma de 48.939 RON;
- SC Z.P. SRL Oradea, cu sediul în Oradea, str. P., suma de 21.575,42 RON;
- Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Bucureşti, str. A., sector 5, suma de 9.596,61 RON;
A fost obligat inculpatul S.M., în solidar cu inculpatul L.N., să plătească părţii civile SC A. SRL Macin, judeţul Tulcea, suma de 10.043,97 RON cu titlu de daune, ce vor fi, de asemenea, actualizate la zi, începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitelor.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile formulate în cauză.
Au fost anulate actele false de la dosar, respectiv filele CEC din 10 martie 2004; din 15 martie 2004; din 15 martie 2004; din 15 martie 2004, seria qq, fără dată, seria yy, fără dată; din 12 martie 2004; din 5 martie 2004, din 15 martie 2004, din 18 martie 2004, din 22 martie 2004; din 9 martie 2004; din 2 aprilie 2004, din 19 martie 2004.
S-a constatat că părţile vătămate SC A.P.D. SRL Jilava jud. Ilfov, SC U.C. SRL, în prezent SC C. SRL Răcăciuni, judeţul Bacău, SC I. SRL Tulcea, prin lichidator judiciar, şi SC F. SRL Frasin, jud. Suceava, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul S.M. a prejudiciului cauzat părţilor vătămate SC A.P.D. SRL Jilava jud. Ilfov în sumă de 108.077,58 RON; SC U.C. SRL în prezent SC C. SRL cu sediul în comuna Răcăciuni jud. Bacău, a sumei de 33.387,03 RON, SC I. SRL Tulcea prin lichidator judiciar 16.953,18 RON.
S-a constatat că partea vătămată SC A.P.D. SRL Jilava a fost radiată din registrul comerţului ca efect a procedurii de faliment, iar SC I. SRL jud. Tulcea se află în cursul acestei proceduri, prin lichidator judiciar.
S-a constatat, de asemenea, că partea responsabilă civilmente SC A.F. SRL cu sediul în Bucecea, judeţul Botoşani este radiată din Registrul Comerţului ca urmare a procedurii de faliment, conform Sentinţei civile nr. 81 din 23 februarie 2006, a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul T.C. prezentându-se sub o identitate falsă (B.F., a ajutat pe coinculpatul S.M. la comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC A.P.D. SRL Jilava, cu ocazia achiziţionării de la acesta a cantităţii de pui congelat în valoare de 118.075 RON de către societatea inculpatului S.M.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza martorilor audiaţi în cauză care au declarat că inculpatul a eliberat pe loc dintr-un carnet CEC, file de CEC care nu au putut fi virate ulterior de către instituţiile bancare, cât şi a planşelor foto. De asemenea, martorul D.N., medic veterinar, confirmă faptul că l-a însoţit pe inculpat la transportul puilor congelaţi, pentru care a primit suna de 17 milioane lei. Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică au constatat că facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii au fost semnate de inculpatul T.C., aspecte ce scot în evidenţă înţelegerea prealabilă avută cu inculpatul S.M., cât şi intenţia ambilor de a înşela societatea păgubită.
În ceea ce priveşte pe inculpatul L.N., instanţa a reţinut că acesta, împreună cu inculpatul S.M. a participat la înşelarea SC A. SRL Măcin, SC A. SRL Bucecea, mărfurile achiziţionate fiind preluate de acest inculpat care şi-a declinat calitatea de gestionar, arătând în mod mincinos că se numeşte M.F., nume sub care de altfel a semnat actele de livrare-recepţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpaţii T.C. şi L.N., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Procurorul a solicitat desfiinţarea parţială a sentinţei penale în sensul de a se dispune comunicarea către Registrul Comerţului a hotărârii de condamnare a inculpatului S.M., acesta făcându-se nedemn de exercitarea profesiei de comerciant, comunicare ce trebuia făcută de instanţă în temeiul art. 7 alin. (1), art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990.
Inculpaţii T.C. şi L.N. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 10 din 2 martie 2009 Curtea de Apel Suceava a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, dispunând comunicarea către Registrul comerţului Botoşani, a conţinutului Sentinţei nr. 427/2008 privind pe inculpatul S.M.. Apelurile inculpaţi T.C. şi L.N. au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, ambii inculpaţi au declarat recurs prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14, 18 şi 21 C. proc. pen., apreciind că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcină.
De asemenea, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 72 C. proc. pen., pedepsele aplicate sunt prea severe.
În conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs ale inculpatului T.C. au fost formulate în scris.
Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată criticilor formulate prin motivele de recurs, este corectă.
Se constată că situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel are la bază o apreciere corectă şi judicioasă a probelor administrate în conformitate cu dispoziţiile legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a fi făcută pe baza administrării tuturor probelor administrate.
În acelaşi sens, conform dispoziţiilor art. 69 alin. (1) C. proc. pen. declaraţiile inculpaţilor, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză, dând eficienţa acestor principii prevăzute de legea procesual penală, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că declaraţiile părţii vătămate, procese-verbale de recunoaştere din planşele foto, expertizele grafologice, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză ş.a., fac dovada săvârşirii faptelor pentru care recurenţii inculpaţi au fost condamnaţi de instanţa de fond, hotărâre confirmată de instanţa de apel.
Activitatea inculpaţilor nu s-a rezumat numai la participarea lor alături de inculpatul S.M. la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor sub o identitate falsă, dar şi la contactarea telefonică a părţii vătămate, însoţirea şi plata transporturilor mărfurilor ridicate cu cec-uri fără acoperire şi semnarea avizelor de expediere, ceea ce scoate în evidenţă intenţia ambilor de a înşela societăţile păgubite.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului T.C. este întemeiat numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, iar recursul declarat de inculpatul L.N. nu este fondat.
Înalta Curte constată că în cadrul acestui proces, instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, după înţelegerea prealabilă a inculpaţilor, antecedentele penale ale acestora denotă persistenţa infracţională, precum şi atitudinea cooperantă cu organele de cercetare penală şi cu instanţele de judecată.
Având în vedere că pentru atingerea funcţiilor pedepsei în cazul săvârşirii unor fapte penale, instanţa trebuie să acorde semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată trebuind să ţină seama de persoana căreia i se aplică, Înalta Curte reevaluând criteriile de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului T.C., apreciază că se impune reducerea acesteia, prin reţinerea disp. art. 74 lit. c) C. pen., până la minimul prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului L.N., Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat judicios disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a avut în vedere toate aspectele care circumstanţiază persoana acestuia, dar şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, natura şi importanţa deosebită a relaţiilor sociale afectate, orientându-se către o pedeapsă care să fie în măsură să contribuie la îndreptarea comportamentului acestuia şi să asigure realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi a scopului preventiv al pedepsei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul T.C., va casa decizia penală atacată precum şi Sentinţa penală nr. 427 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Botoşani, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată acestuia, şi va menţine celelalte dispoziţii, deducându-se din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 13 aprilie 2005.
În temeiul disp. art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.N.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul L.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.C., urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Casează parţial hotărârea atacată precum şi Sentinţa penală nr. 427 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoşani numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.C. şi, rejudecând în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 lit. e) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 lit. a) C. pen.
Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. aplicată inculpatului T.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 2 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1924 din 27 septembrie 2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1983 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 13 aprilie 2005 la 18 aprilie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Obligă inculpatul L.N. la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3060/2009. Penal → |
|---|
