ICCJ. Decizia nr. 3097/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3097/2009
Dosar nr. 6148/1/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 901 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, pronunţată în dosar nr. 5089/ 2001, după rejudecare, inculpatul P.M.C. a fost condamnat la:
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) , cu aplicarea art. 37 lit. a 2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) , cu aplicarea art. 37 lit. a 2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1078 din 4 octombrie 1996 (definitivă prin Decizia penală nr. 401 din 2 iunie 1996 a Curţii de Apel Bucureşti), urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicare art. 71-64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia, de la 22 mai 1998 la 20 iunie 1998.
S-a luat act că părţile vătămate V.M. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile.
Alături de inculpatul P.M.C. a mai fost condamnat şi inculpatul A.A., faţă de care s-a dispus să execute în final (după revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse de 3 luni) 5 ani şi 3 luni închisoare.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut, în esenţă, că :
În noaptea de 21/22 mai 2005 inculpaţii, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, în timp ce se deplasau cu autoturismul Cielo în Bucureşti, la volan aflându-se P.M.C., au refuzat să oprească la semnalul regulamentar al patrulei de poliţie, patrulă care se afla în misiune ordonată în zonă; ulterior, au fost opriţi de un alt echipaj, ambii inculpaţi proferând injurii la adresa organelor de poliţie şi manifestându-se violent la încercarea poliţiştilor de a-i urca în maşină şi transporta la sediul poliţiei. După recoltarea probelor biologice s-a constatat conform buletinului de analiză toxicologică, că şoferul - inculpatul P.M.C. - avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,60 gr % 0, iar ulterior recalculării - conform raportului de expertiză medico legală a reieşit o alcoolemie de 1,90%0.
De precizat că, dată fiind starea de ebrietate a celor doi inculpaţi, la sediul poliţiei au fost introduşi în birouri diferite, iar la momentul percheziţiei corporale, inculpatul A.A. l-a bruscat pe agentul de poliţie M.V.
Împotriva sus-arătatei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.M.C. şi A.A., apeluri respinse ca nefondate prin Decizia penală nr. 112 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
La 5 iunie 2009 (data poştei), a fost înregistrat pe rolul înalte Curţi recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva sus-menţionatei decizii.
Recursul este tardiv.
Apărarea inculpatului, în sensul că recursul nu este tardiv întrucât a fost plecat din ţară în momentul judecării apelului iar de la momentul încarcerării şi până la declararea recursului nu a avut posibilitatea să consulte un avocat, nu poate fi primită,
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi acest termen curge, potrivit art. 3853 alin. (2), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunţare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru partea care a lipsit.
În speţă, hotărârea atacată (Decizia penală nr. 112 din 3 martie 2003) a fost comunicată inculpatului P.M.C. la 11 martie 2003, iar potrivit referatului întocmit în cauză (fila 12), inculpatul a fost încarcerat la 14 mai 2009 în baza mandatului de arestare nr. 1002 din 28 martie 2003, iar recursul a fost declarat abia la 5 iunie 2009, cu mult peste termenul de 10 zile calculat în raport cu data încarcerării (care reprezintă data începerii executării pedepsei).
Astfel fiind, recursul se învederează a fi tardiv şi urmează să fie respins ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen.
În consecinţă, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva deciziei penale nr. 112 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4246/2009. Penal → |
|---|
