ICCJ. Decizia nr. 4283/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4283/2009
Dosar nr. 9946/1/2009
Şedinţa publică din 23 decembrie 200.
Asupra recursurilor penale de faţă ;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 13141/325/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, printre alţii, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., formulată de inculpaţii L.I., I.E., C.N.R., F.R.L., L.G.I. şi P.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă – Curtea de Apel Târgu Mureş – pe al cărei rol se află spre soluţionare cauza penală privind pe inculpaţii amintiţi, trimişi în judecată sub aspectul unor infracţiuni de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii a reţinut următoarele .
Excepţia invocată de inculpaţi este inadmisibilă deoarece aceasta nu are legătură cu fondul cauzei, întrucât inculpaţii invocă faptul că sunt privaţi de o cale de atac, respectiv, a faptului că nu au dreptul la apel, ori, cauza se află în primă instanţă şi nu într-o cale de atac.
În termen legal, împotriva acestei soluţii au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurenţii au susţinut că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă prin prisma prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, cât şi prin prisma dispoziţiilor de ordin procedural cuprinse în art. 29 cât şi în codul de procedură penală şi cum aceasta a fost discutată anterior dezbaterilor pe fond, impune reluarea dezbaterilor pe fond în cazul admiterii şi sesizării Curţii Constituţionale.
Examinând încheierea atacată în raport de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate, în faţa instanţelor privind neconstituţionalitatea unei legi sau a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu cauza.
Ori, în cauză nici prin prisma acestor dispoziţii, după cum nici prin norma procesual penală, excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpaţi nu are legătură cu cauza penală care se află pe rolul unei prime instanţe competente material şi teritorial şi unde judecata se desfăşoară pe baza unor reguli şi norme procesuale, constituţionale şi europene.
Mai mult, inculpaţilor nu le este îngrădit accesul la justiţie şi la un proces echitabil, fiind respectat – în acest sens – principiul drepturilor la două grade de jurisdicţie, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.
Insistând în invocarea acestei excepţii de neconstituţionalitate, deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat, în mod repetat, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, se poate discuta şi despre o exercitare abuzivă a drepturilor constituţionale care, în final, încalcă procesul echitabil şi termenul rezonabil de soluţionare a unei cauze penale.
Drept urmare, neconstatându-se motive de casare a încheierii atacate şi de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpaţi, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.I., I.E., C.N.R., F.R.L., L.G.I. şi P.G. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 13141./325/2006 .
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4277/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4291/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
