ICCJ. Decizia nr. 4268/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4268/200.
Dosar nr. 9844/1/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I., dispunând totodată menţinerea acesteia.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului şi acestea impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând înlăturarea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută de art.20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., prin încheierea din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 20 zile.
În fapt, inculpatul în seara zilei de 21 iulie 2008, a acostat-o pe partea vătămată B.I.P., a trântit-o la pământ cu ajutorul minorului B.V., după care, prin constrângere, a încercat să întreţină cu aceasta un raport sexual normal, care însă nu a avut loc datorită intervenţiei tatălui minorei – B.P.
Prin sentinţa penală nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Dispoziţiile art.160b alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În speţă, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce se reţine în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comise.
De asemenea, în cauză a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare, inculpatul fiind legal deţinut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să îl respingă, iar inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 02039/99/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4261/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4272/2009. Penal → |
|---|
