ICCJ. Decizia nr. 464/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 464/2009
Dosar nr. 8591/1/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 octombrie 2008, sub nr. 30449 s-a înregistrat plângerea petentului M.G., împotriva rezoluţiei dispusă în dosarul nr. 65/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare.
În dezvoltarea plângerii, M.G., în „descrierea faptei" detaliază că la 5 ianuarie 1981, a expediat o scrisoare anonimă pe adresa fostului dictator Ceauşescu, în care îl compara cu „ împăratul Romei antice Octavian Augustus", el dorind „ca şi Ceauşescu să fie un dictator blând, întocmai ca înaintaşul nostru",... în scrisoare el amintind că „s-a inspirat din istoria antică " a fiului său, „elev în clasa a V-a" . Ca dovadă, a ataşat copia „indigo" a scrisorii.
În continuare, petentul aminteşte că la 15 februarie 1981, a expediat o altă scrisoare anonimă din oraşul Satu-Mare, unde, „ca ofiţer s-a deplasat după recruţi", în această scrisoare el comparându-l pe dictator, „cu un alt domnitor , Al.I.Cuza ".
Petentul susţine că cele două scrisori nu au ajuns la dictator, „ au încăput pe mâna cenzorului" , „acesta avea dreptul să le clasifice în scrisori loiale şi scrisori duşmănoase", cenzorul nu a fost de acord cu îmblânzirea dictatorului conform modelului istoric indicat, le-a considerat duşmănoase şi le-a trimis securităţii, spre identificare şi pedepsire.
M.G. susţine că a fost „identificat ca autor", după care, Securitatea a constatat că „proba de propagandă nu există", dar prin proces-verbal şi ordonanţa de reţinere din 22 septembrie 1981, i-au „înscenat un act de propagandă pe baza unei mărturii mincinoase",... „informatorul de securitate J.M. de la Copşa Mică... au cerut ajutorul Direcţiei Procuraturilor Militare... şi s-a implicat în falsul act de propagandă, mandat de arestare nr. 85 din 1981 septembrie 23 şi ordonanţa de reţinere", ...astfel „justificând represiunea nedreaptă".
Acelaşi petent susţine că „ sub presiunea pedepsei grele de 15 ani închisoare, precum şi a unor antecedente medicale, procurorul şi anchetatorul au recurs la înscenarea unui act de iresponsabilitate", „... sub acest pretext putându-l trece în rezervă,...pensiona medical şi-i pot controla activitatea".
Şi la data prezentei, susţine petentul, s-ar putea supune onor examene medicale şi demonstra că nu este iresponsabil.
În continuare, petentul susţine că la 22 septembrie 1981 a fost arestat preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 166 alin. (2) C. pen., fără probe concludente, iar la 25 decembrie 1981, urmare unei „expertize medico-legale neuropsihiatrice", a fost scos de sub urmărire penală pe motivul lipsei de discernământ (iresponsabilitate).
M.G. mai susţine că „în perioada care a urmat până la revoluţie a fost pensionat medical, obligat la internări periodice în spital, a fost urmărit de către organele securităţii din Braşov, în dosarul f 15, pe 17 noiembrie 1989, conform procesului-verbal anexat, a fost distrusă scrisoarea lui de către maiorul D.P. şi sergentul major R.V.".
În plângere, petentul indică intimaţii, respectiv pe I.R., S.M., colonei de justiţie, M.I., maior de securitate anchetator, pe colonelul B.P., pe colonel U.N., pe locotenent T.M., ofiţeri C.I. (T.M. - decedat, cere „să fie judecat post-mortem"), pentru „infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen.", pentru „infracţiunea de fals intelectual - art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)", „pentru infracţiunea de uz de fals – art. 291 C. pen.", „infracţiunea de mărturie mincinoasă – art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)", „infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri – art. 242 C. pen." .
În final, petentul insistă să-i fie încadrată plângerea în „art.121 C. pen.", pentru că numai astfel poate „să-i tragă la răspundere pe vinovaţii care se ascund după termenul de prescripţie " .
Plângerea nu este fondată.
Este de amintit că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Raportând plângerii de faţă acest text , se reţine că prin rezoluţia din 07 august 2008 în dosarul nr. 65/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de col. justiţie (rez.) I.R., col. justiţie (rez.) S.M., ambii foşti procurori militari în Direcţia Procuraturilor Militare, mr. M.I., col. B.P., col. U.N., mr. D.P., toţi foşti lucrători în fostul Departament al Securităţii Statului, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 268 C. pen.; serg.maj. T.V., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 242 alin. (1), (3) C. pen., în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.
Plângerea petentului în contra rezoluţiei de mai sus, a fost respinsă , în baza dispoziţiilor art. 275-278 alin. (3), (3)1 C. proc. pen., prin rezoluţia din 19 septembrie 2008 în dosarul nr. 1453/VII-1/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare.
Actele premergătoare efectuate de procuror prin examinarea susţinerilor petentului şi a tuturor dovezilor materiale anexate de acesta [proces-verbal de începere a urmăririi penale (22 septembrie 1981), ordonanţa de reţinere din 22 septembrie 1981 – dosar 4388/1981 al Ministerului de Interne – Direcţia Cercetări Penale], declaraţia lui M.G., din 24 octombrie 1981 – Direcţia Procuraturilor Militare, inclusiv acest act în scrierea personală a petentului (inculpat la acea dată), prelungirea mandatului de arestare preventivă (26 noiembrie 1981), adresa nr. 033076 din 15 februarie 1982 a Direcţiei Contrainformaţii din UM 02404/I – Bucureşti, proces-verbal datat 17 noiembrie 1989 I.J. Braşov – Ministerul de Interne prin care se atestă că filele 3, 4, 5 din F/1335 73 privind pe M.G. „care reprezintă xerocopia unei scrisori cu conţinut duşmănos adresată conducerii de partid şi de stat" , au fost distruse de către noi conform ordinelor în vigoare, planul de măsuri stabilit de UM 02404/I Bucureşti – Biroul de Contrainformaţii în dosarul de urmărire informativă „Anonimul", cerere de verificare la evidenţa generală, adresată de Consiliul Securităţii Statului privindu-l pe M.G., ordonanţa din 25 decembrie 1981 de scoatere de sub urmărire penală şi de punere în libertate a inculpatului M.G., Raportul din 22 ianuarie 1982 al U.M.02528/G- Bucureşti – Serviciu de Contrainformaţii, cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire informativă „Anonimul" , adresa din 26 decembrie 1981 a Departamentului Securităţii Statului – Direcţia cercetări penale pentru luarea „măsurilor ce se impun pentru sesizarea Direcţiei Sanitare Braşov în conformitate cu prevederile Decretului nr. 313/1980, Raportul de expertiză medico-legală nr. AI/13038 din 30 oct. 1981 al Institutului de Medicină Legală Bucureşti, copia scrisorii din 05 ianuarie 1981, întâmpinarea semnată D.P. şi adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosar 275/64/2008 declaraţia lui M.G., datată 26 iunie 2008 ), au reţinut că faptele materiale nu sunt contestate, dar eventuala răspundere penală nu mai poate fi atrasă şi, ca atare, implicit, efectuarea de cercetări, pentru că a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale – prescripţia.
Astfel, analizându-se aspectele reclamate, s-a consemnat că una dintre scrisori a fost distrusă, aspect dedus din conţinutul plângerii, consemnarea bazându-se şi pe aspectul susţinut de petent – fila 3 dosar 65/P/2008.
Declaraţia olografă a lui M.G., despre care susţine că ar fi „act fals" i-a fost dată de Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, la 10 aprilie 2008, petentul nereclamând că actul ar fi fals.
Infracţiunile de sustragere ori distrugere de înscrisuri , represiune nedreaptă (art. 242 şi art. 268 C. pen.), în Codul penal în vigoare din anul 1969, prima infracţiune era pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 4 ani, iar a doua cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 122 şi urm. din acelaşi cod, privind termenele de prescripţie , pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 C. pen., acesta era de 5 ani , iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen., de 8 ani.
Chiar dacă, teoretic, fără însă a exista un temei de drept, s-ar discuta suspendarea curgerii termenelor menţionate până la 01 ianuarie 1990 [art. 128 alin. (1) C. pen. – cursul termenului prescripţiei prevăzut în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurarea de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal, termenele prescripţiei speciale s-au împlinit în 1998 pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 C. pen. şi în anul 2002, pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen.] Pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (pretinsa falsificare a declaraţiei olografe despre care s-a vorbit ), prescripţia specială a răspunderii penale s-a împlinit în 1998.
Privind cererea petentului, ca faptele imputate să fie încadrate juridic în categoria infracţiunilor pentru care legea penală română [art. 121 alin. (2) C. pen.] prevede excepţia imprescriptibilităţii răspunderii penale, acest text prevede expres şi imperativ, numai infracţiunile contra păcii şi omenirii.
Art. 10 alin. (1) C. proc. pen., prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată, dacă: g) a intervenit ...prescripţia ...
Art. 228 alin. (1) din acelaşi cod, prevede că organul de urmărire penală ... dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul ...actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 ...
Cum, astfel cum s-a detaliat rezoluţia procurorului este legală, plângerea petentului la organul judiciar competent fiind adresată la 25 iunie 2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea la instanţă urmează a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.G. împotriva rezoluţiei din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, dispusă în dosarul nr. 65/P/2008, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 527/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
