ICCJ. Decizia nr. 527/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ >
Decizia nr. 527/2009
Dosar nr.1049/33/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, sub nr. 1049/33/2008 din 4 iulie 2008, petiţionarele Z.S.l., K.I. şi L.I., prin mandatar Z.S.M. au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei nr. 44/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, arătând că, în opinia lor, la dosar existau probe care certificau vinovăţia făptuitoarelor în comiterea faptelor reclamate.
În cuprinsul plângerii petiţionarele, prin mandatar, au susţinut că procurorul a procedat greşit atunci când nu a dispus începerea urmăririi penale împotriva făptuitoarelor P.E. şi M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deşi existau date certe că, acestea în calitate de judecător şi respectiv grefier, au falsificat susţinerile lor din dosarul civil nr. 6192/211/2006 şi nr. 15903/211/2006 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 103 din 8 octombrie 2008, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarele Z.S.l., K.I. şi L.I., prin mandatar Z.S.M., domiciliat în Cluj Napoca, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligându-le, totodată la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia din 24 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 444/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele P.E. şi M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), această soluţie fiind ulterior menţinută prin rezoluţia nr. 453/ll/2/2008 din 9 iunie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de către aceleaşi petiţionare prin mandatar.
Prima instanţă a reţinut că, la data de 6 decembrie 2007, numitul Z.S.M. în calitate de mandatar al numitei Z.S.l., a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitelor P.E. şi M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu arătând că prima, în calitate de judecător, şi cea de-a doua, în calitate de grefier la Judecătoria Cluj-Napoca, prin hotărârile judecătoreşti şi încheierile adoptate în mai multe dosare au vătămat grav drepturile şi interesele numitelor Z.S.l., K.l. şi L.I.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că petiţionarele prin mandatarul lor Z.S.M. şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu faptul că în dosarele nr. 6192/211/2006 şi nr. 15903/211/2006 ale Judecătoriei Cluj-Napoca, magistratul judecător P.E. împreună cu grefierul M.A., nu au consemnat exact susţinerile numitului Z.S.M., respectiv, nu au luat în considerare documentele de proprietate prezentate de acesta. De asemenea, petiţionarele au mai susţinut că sentinţa civilă nr. 2753/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca este vădit netemeinică şi nu respectă proprietatea lor înscrisă în C.F.
S-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4676 din 29 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul civil nr. 3651/2004, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a numitelor Z.S.l., K.I. şi L.I. asupra terenului cu nr. topografic 13188 în suprafaţă de 18.706 m2 în următoarele cote: Z.S.l. în cotă de 4/8, K.I. în cotă de 1/8 şi L.I. în cotă de 3/8, cu titlul de moştenire, ca bun propriu. S-a relevat că respectiva suprafaţă de teren făcea parte din tarlaua 91 şi cuprindea parcelele nr. 50, 51, 52 şi 53. S-a mai menţionat că, pentru această suprafaţă de teren sus-numitele, prin antecesorul lor, au mai deţinut şi titlul de proprietate nr. 27682/2648/1998 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj.
Prima instanţă a mai constatat că în dosarul nr. 24016/2006 (nr. unic 15903/211/2006) numitele Z.S.l., K.I. şi L.I. prin mandatarul lor Z.S.M., au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 25892/1285/1995, eliberat în favoarea lui G.l., pe considerentul că terenul înscris în acest act de proprietate nu este valabil intabulat pe nr. top 13188 pe parcelele 50 şi 51. De asemenea, s-a mai reţinut că, intimata P.E., în calitate de judecător în acest dosar, prin sentinţa civilă nr. 2753 din 30 martie 2007, a dispus respingerea acestei acţiuni ca neîntemeiată, arătând în motivarea acestei hotărâri judecătoreşti că, din cuprinsul expertizelor tehnice efectuate în dos. nr. 1826/2001 a rezultat că, terenul, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanţilor, nu se suprapune peste terenul atribuit în proprietate pârâtei, acestea fiind identificate cu numere topo distincte. În aceste condiţii, instanţa civilă a considerat că terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei nu a afectat dreptul de proprietate al reclamanţilor, care folosesc întreaga suprafaţă înscrisă în actul lor de proprietate.
Totodată, verificându-se copiile încheierilor civile din dosarele mai sus-menţionate, s-a constatat că au fost consemnate corect susţinerile petiţionarelor, astfel că afirmaţiile acestora, referitoare la faptul că nu Ie-a fost respectat dreptul la apărare, nu au fost primite.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă pronunţată, prima instanţă a constatat că aceasta a fost motivată şi s-a bazat pe probele administrate în cauză, apreciind că petenţii puteau să uziteze de dreptul lor de a promova căilor de atac, prin care să solicite instanţelor de control reverificarea probelor de la dosarul civil.
S-a apreciat de către Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, că prin plângerea formulată petiţionarele, prin mandatar, au criticat, de fapt, modul în care au fost administrate şi interpretate probele de către judecătorul cauzei civile precum şi modul în care au fost consemnate susţinerile părţilor de către grefier, toate aceste critici putând fi calificate drept motive de recurs a hotărârii atacate, neputând constitui dovezi de vinovăţie ale celor două făptuitoare.
Prima instanţă a conchis apreciind că, în cauză, soluţia dată de procuror a fost legală, având în vedere faptul că, intimata judecător P.E. şi-a exercitat corect atribuţiile de serviciu, pronunţând o hotărâre întemeiată pe declaraţiile părţilor şi documentele de la dosar, apreciindu-se justificat că fapta nu există în materialitatea ei, iar intimata grefier M.A., a întocmit încheierile de şedinţă sub îndrumarea strictă a preşedintelui completului de judecată, neavând intenţia de a prejudicia în vreun fel părţile, faptei presupusă a fi săvârşită de grefier, lipsindu-i astfel latura subiectivă.
Fiind nemulţumite de sentinţa penală mai sus menţionată, în termen legal, petiţionarele, prin mandatar, au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, pentru motivele susţinute oral de mandatarul lor şi detaliate în memoriul depus la dosar.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constituit dosarul nr. 1049/33/2008, cauza amânându-se la termenul de judecată de la 16 februarie 2009, la solicitarea recurentei petiţionare Z.S.l., pentru a i se da posibilitatea să-şi angajeze apărător ales.
La termenul acordat s-a prezentat numai mandatarul recurentelor petiţionare şi a solicitat, admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate şi motivate, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, infirmarea rezoluţiilor dispuse în cauză şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru efectuarea de cercetări faţă de intimatele P.E. şi M.A., apreciind că acestea sunt vinovate de săvârşirea infracţiunii pentru care au formulat iniţial plângere şi că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Examinând recursul declarat de petiţionare, prin mandatar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionare, apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2007 din 24 aprilie 2008, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei-magistrat judecător P.E. şi intimatei-grefier M.A., pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât, corect, în cazul primei intimate s-a apreciat că fapta nu există, iar în cazul celei de-a doua intimate, justificat s-a constatat că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 453/II/2/2008 dată la 9 iunie 2008 în dosarul nr. 444/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numitele P.E. şi M.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că, fapta nu există în realitatea obiectivă (faţă de prima intimată), şi respectiv, că faptei, presupusă a fi săvârşită de cea de-a doua intimată, îi lipseşte unul din elementele constitutive-latura subiectivă (intenţia).
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, nu a rezultat faptul că la momentul soluţionării dosarului civil nr. 24016/2006 (nr. unic 15903/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţând sentinţa civilă nr. 2753 din 30 martie 2007 ori că soluţionând dosarul civil nr. 6192/211/2006 al aceleiaşi judecătorii, magistratul judecător şi respectiv, grefierul de şedinţă, ar fi săvârşit vreo faptă cu conotaţie penală, întrucât acestea nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunţată fiind fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil, inclusiv pe raportul de expertiză tehnică dispus şi efectuat în cauză.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească intimata P.E. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală ori că grefierul de şedinţă M.A., consemnând susţinerile părţilor din dosar şi întocmind încheierile de şedinţă, sub stricta îndrumare a preşedintelui completului de judecată, ar fi avut intenţia să producă vreo vătămare intereselor acestora, în mod justificat s-a relevat că niciuna dintre intimate nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării dosarului civil nr. 15903/211/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât au fost epuizate toate căile de atac prevăzute de legea procesual civilă, prin Decizia civilă nr. 749/ R din 15 august 2007 Tribunalul Cluj anulând recursurile declarate de aceleaşi reclamante: Z.S.l., K.I. şi L.I., urmare admiterii excepţiei nemotivării recursurilor.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele Z.S.l., K.I. şi L.I., prin mandatar Z.S.M., împotriva sentinţei penale nr. 103 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiţionare urmează a fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele Z.S.l., K.I. şi L.I. prin mandatar Z.S.M. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3480/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 535/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
