ICCJ. Decizia nr. 517/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 517/2009
Dosar nr. 1352/1/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă penale nr. 1/ ME din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 84/43/2009, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Sighişoara, faţă de persoana urmărită P.O.A. În baza semnalării emiterii unui mandat european de arestare de către B.C.N.I. Wiesbaden-Germania, pentru o perioadă de 5 zile, respectiv de la 11 februarie 2009 orele 16,30 până la 16 februarie 2009 orele 16,30.
În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen., s-a stabilit ca pe durata măsurii persoana urmărită să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu exercite activitatea de conducere a vreunui autovehicul, prevăzut de art. 145alin. (12) C. proc. pen.
S-a stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei la 16 februarie 2009.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la 11 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile faţă de persoana urmărită P.O.A., în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.
S-a arătat că pe seama persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare, existând la momentul sesizării doar semnalarea B.N.I. care a arătat că persoana urmărită a săvârşit în Germania infracţiunea de furt, că face parte dintr-o grupare infracţională de crimă organizată şi că se impune aplicarea procedurii de urgentă prevăzută de art. 883 din Legea nr. 302/2004.
S-au depus la dosar sesizarea parchetului, sesizarea B.N.I; sesizarea B.N.I. Wiesbaden; proces-verbal de identificare declaraţiile luate persoanei urmărite la Parchet; ordonanţa de reţinere; copia actului de identitate.
Persoana urmărită a fost identificată şi audiată de instanţa de fond, care a reţinut că aceasta a săvârşit într-adevăr două infracţiuni de furt, dar din declaraţiile sale rezultă că pentru aceste fapte a fost judecat şi condamnat de autorităţile germane şi că a executat o parte din pedeapsă, fiind liberat condiţionat.
Cum din actele depuse la dosar nu rezultă că persoana urmărită ar prezenta pericol pentru ordinea publică (locuind cu mama sa chiar la adresa comunicată autorităţilor germane), că nu a săvârşit infracţiuni de pericol deosebit sau infracţiuni cu violenţă şi că nu există indicii că ar avea intenţia de a se sustrage, instanţa de fond a dispus în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu faţă de persoana urmărită pe o perioadă de 5 zile. de la 11 februarie 2009 la 16 februarie 2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. susţinând că prin măsura luată se lasă posibilitatea de neexecutare pe viitor a mandatului, neexistând certitudinea că persoana urmărită se va prezenta la termenul fixat de instanţă. Se apreciază că luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă numai în situaţia existenţei unui dubiu asupra mandatului european, ceea ce nu e cazul în speţă.
În plus, hotărârea este criticată pentru modul de calcul al termenului de 5 zile prevăzut de art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, precum şi pentru omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra măsurii reţinerii.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată a fost reţinută potrivit art. 883 judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin I. .arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Este vorba aşadar de o excepţie de la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui mandat european de arestare, care permite ca în caz de urgenţă să se dispună faţă de persoana solicitată o măsură preventivă (mai întâi reţinere, iar apoi arestare sau obligarea de a nu părăsi localitatea) doar în baza semnalării transmise prin I., până la prezentarea mandatului european de arestare.
În tăcerea legii, fiind sesizat într-o asemenea ipoteză judecătorul va aprecia în funcţie de particularităţile cauzei dacă se impune arestarea persoanei urmărite sau este suficientă luarea faţă de aceasta a unei măsuri preventive neprivative de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.
Din datele aflate la dosarul cauzei rezultă că persoana urmărită P.O.A. a fost condamnat în Germania la 19 noiembrie 2008 la o pedeapsă de un an şi 6 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt. fiind arestat preventiv 86 de zile.
În cursul aceluiaşi an, la data de 14 februarie 2008, persoana solicitată ar fi comis o altă infracţiune de furt, pentru care la data de 21 ianuarie 2009 a fost emis mandatul european de arestare a cărui punere în executare urmează a se discuta în prezenta cauză.
Rezultă aşadar că deşi fapta a fost comisă în februarie 2008, iar în acelaşi an persoana urmărită a mai fost privată de libertate tot în Germania pentru o infracţiune similară (fiind ulterior eliberată), autorităţile judiciare din acest stat au emis un mandat european de arestare la circa un an de la data comiterii faptei.
Având în vedere aceste considerente şi ţinând seama că persoana în cauză a fost depistată chiar la adresa unde îşi are domiciliul legal, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu se impune privarea de libertate a persoanei urmărite, fiind suficientă instituirea unei măsuri restrictive de drepturi, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pe de altă parte având în vedere că această din urmă măsură şi-a produs aproape în totalitate efectele de la data luării ei (11 februarie 2009) şi până la soluţionarea prezentului recurs (15 februarie 2009), arestarea persoanei solicitate nu ar mai fi oportună (termenul stabilit pentru continuarea procedurii de executare a mandatului european fiind pe 16 februarie 2009) şi nici posibilă (în condiţiile în care s-ar ajunge astfel la cumularea unor măsuri preventive pe care legea le prevede alternativ).
Recursul este însă fondat sub aspectul modului de calculare a termenului de 5 zile prevăzut de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Fiind vorba de o măsură preventivă pe zile. în stabilirea duratei pentru care a fost dispusă se iau în calcul atât ziua de la care începe, cât şi cea la care se sfârşeşte, potrivit art. 188 C. proc. pen. În consecinţă, cum măsura a fost dispusă pe 11 februarie 2009, cele 5 zile prevăzute de lege se împlinesc pe 15 februarie iar nu pe 16 februarie 2009 aşa cum greşit a stabilit prima instanţă.
În aceste limite recursul va fi admis, iar încheierea casată, menţinându-se celelalte dispoziţii ale acesteia.
În ce priveşte măsura reţinerii dispusă anterior faţă de persoana solicitată, aceasta va fi avută în vedere ulterior la soluţionarea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, în condiţiile art. 90 alin. (8) şi urm. din lege.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza recursului se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva încheierii penale nr. 1/ ME din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie .pronunţată în dosarul nr. 84/43/2009 privind intimatul persoană urmărită P.O.A.
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând: Dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea faţă de persoana urmărită P.O.A. pe o durată de 5 zile de la 11 februarie 2009 la 15 februarie 2009 inclusiv.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului persoană urmărită în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2009. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 116/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
