ICCJ. Decizia nr. 483/2009. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 483/2009
Dosar nr. 677/118/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 231 din 29 mai 2007, l-a condamnat pe inculpatul V.D.K.T.L.B., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen.
Pe durata executării principale, conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive executată de la 11 iunie 2005 până la 18 aprilie 2006.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a „obligării de a nu părăsi ţara" luată faţă de inculpat prin încheierea din 12 aprilie 2006.
Conform art. 350 alin. (1) teza a I-a C. proc. pen., raportat la art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat pe o durată de 30 zile cu începere de la data încarcerării.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.
În temeiul art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de 101,138 kilograme cocaină şi 5,365 kg ambalaje cum şi a cantităţii de 5 grame cocaină contraprobă, rămasă în urma indisponibilizării la I.G.P.R.
S-a dispus restituirea către inculpatul V.D.K.T.L.B. sumei de 1420 euro consemnată la B.C.R., sucursala Unirea, conform ordinului de încasare nr. 87116 din 14 iunie 2005.
Instanţa de fond a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor V.D.K.T.L.B. şi D.M.
La data de 08 iunie 2005 a fost înregistrată la C.D.C. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., lucrarea nr. 02052/2005, din care rezultă că, în luna martie 2005 au fost expediate pe cale maritimă, 3 containere din Panama către România (prin Portul Algeciras - Spania), containere care conţineau faină de peşte, existând indicii că, în aceste containere se află disimulată o cantitate mare de droguri de mare risc, respectiv cocaină.
Două dintre containere (G. 2048137 şi M. 2912610) au fost expediate de către G.S.F., A.M.E., C. de P. şi aveau ca destinatară SC R. SRL din Cluj Napoca, F. Floreşti ca şi persoană de contact pe inculpatul D.M.
Aceste două containere au ajuns în Portul Constanţa la data de 26 aprilie 2005, fiind transportate cu nava M.A. sub pavilion egiptean.
Cel de-al treilea container (M. 22476666) avea acelaşi destinatar, expeditorul fiind G.S.F., A.M.E., C. de P., transportatorul fiind M.I.E.C.P.B., C.F., P., şi a fost descărcat în Portul Constanţa la data de 16 mai 2005.
Din verificările efectuate s-a constatat că, firma expeditoare nu există în Panama, o firmă cu aceeaşi denumire „G.S.F." existând în Mexic.
În baza informaţiilor deţinute, la data de 09 iunie 2005, a fost efectuat un control asupra conţinutului celor trei containere, de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei – D.I.I.C.O.T., împreună cu lucrători de poliţie judiciara din cadrul C.Z.C.C.O.A. Constanţa şi lucrători vamali din cadrul D.R.V. Constanţa – S.S.C.V., ocazie cu care, în containerul nr. M. 2476666 care conţinea 400 saci cu făină de peşte, în 10 dintre sacii amplasaţi în ultimule două rânduri, s-au găsit, disimulate în faină de peşte, 98 calupuri de diverse mărimi şi greutăţi cu o substanţă pulverulentă de culoare albă.
Conform raportului de constatare tehnico, ştiinţifică nr. 213340 din 10 iunie 2005 al specialiştilor din cadrul L.G.P.R. – L.A.F.C.D., proba ridicată din cele 98 calupuri conţinea cantitatea netă de 101,15 Kg cocaină.
Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că cele 3 containere cu faină de peşte au fost comandate în Panama de către SC R. SRL din Cluj Napoca, F. Floreşti, al cărei administrator este inculpatul D.M.
Cel care a indicat datele de identificare ale furnizorului, respectiv A.S. I.N.C., G.S.F., A.M.E., C. de P. a fost inculpatul V.D.K.T.L.B. care se afla în relaţii de afaceri cu inculpatul D.M. încă din anul 1992.
În urma verificărilor efectuate prin intermediul ofiţerului de legătură olandez, a rezultat faptul că, inculpatul V.D.K.T.L.B. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare în anul 2002 de către autorităţile judiciare din Belgia, pentru importul de 1000 Kg de marijuana din Nigeria.
De asemenea, în urma verificării numerelor de telefon din agenda găsită asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. s-a stabilit că, acesta se află în relaţie cu mai multe persoane cunoscute cu antecedente penale pentru încălcarea Legii drogurilor din Olanda.
Ulterior, s-a mai stabilit în cursul cercetărilor că, inculpaţii V.D.K.T.L.B. şi D.M., s-au ocupat de „procurarea" documentelor necesare la întocmirea formalităţilor de import întru cele trei containere, sens în care, au falsificat mai multe înscrisuri în scopul de a crea aparenţa că, acestea au fost emise de autorităţile competente n ţara de export, respectiv Panama.
Această împrejurare este dovedită prin aceea că, la data de 16 iunie 2005, cu ocazia depistării sale, asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. au fost găsite mai multe coli de format A4, pe care erau fixate impresiuni de ştampile ale autorităţilor din Panama, precum şi semnături indescifrabile.
Înscrisurile urmau a fi folosite la întocmirea în fals a certificatului sanitar în vederea folosirii acestuia pentru realizarea importului şi ridicarea celor trei containere cu faină de peşte din Portul Constanţa.
De altfel, inculpatul V.D.K.T.L.B., recunoaşte că a realizat impresiunile de ştampilă şi semnăturile susmenţionate prin scanarea de pe documente originale puse la dispoziţie de inculpatul D.M. şi le-a trimis prin fax inculpatului D.M. la R. SRL Cluj Napoca.
Certificatul sanitar întocmit în fals a fost trimis prin fax de la R. SRL Cluj la P.I.F. Constanţa şi de aici la comisionarul vamal R. Constanţa. La acest comisionar vamal, documentul a fost găsit şi ridicat, cu amprenta faxului de la care au fost transmise, respectiv SC R. Cluj Napoca.
Având în vedere că, pentru realizarea importului era necesară prezentarea către autorităţile vamale a acestui document în original, la solicitarea inculpatului D.M., cu o zi înainte de data fixată pentru întocmirea formalităţilor de import şi ridicarea containerelor, inculpatul V.D.K.T.L.B. a sosit în România având asupra sa colile de format A4, pe care erau fixate impresiunile de ştampile ale autorităţilor din Panama, precum şi semnăturile indescifrabile, acestea urmând a fi folosite la întocmirea unul certificata sanitar veterinar „original".
Este de menţionat faptul că, în cursul cercetărilor, la SC R. SRL Cluj nu a mai găsit acest document, care a fost transmis prin fax aşa cum am arătat anterior, printre actele referitoare la importul celor trei containere cu făină de peşte, în condiţiile în care la sediul firmei au fost păstrate toate documentele, chiar şi în fotocopie.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 226.275 din 27 august 2005 al S.C.D.G.P. a Municipiului Bucureşti, întocmit în cauză a concluzionat că, „impresiunile de ştampile şi semnăturile existente pe cele 9 file de format A4 găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. au fost realizate după originalul certificatului fito-sanitar nr. 39685 eliberat de autorităţile din Republica Panama, prin scanare, editare computerizată şi imprimare cu o imprimantă electronică cu jet de cerneală, tip full color".
Prima instanţă evaluând probele strânse la urmărirea penală cum şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu respectarea principiului nemijlocirii, contradictorialităţii şi publicităţii a stabilit o situaţie de fapt diferită de cea anterior expusă, potrivit căreia inculpatul V.D.K.T.L.B. este singurul care a desfăşurat activităţi materiale infracţionale care caracterizează sub raport obiectiv şi subiectiv, infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri în forma prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, în cauză s-a probat în afara oricărui dubiu, că inculpatul V.D.K.T.L.B. este cel care a contactat nemijlocit „furnizorul" drogurilor din ţara de origine Panama, situaţie recunoscută de acesta şi confirmată de faptul că el a intrat în posesia documentelor ce însoţeau marfa, făină de peşte, în care a fost disimulată cantitatea de cocaină cum şi cheilor care asigurau integritatea containerelor, şi datelor de „identificare" ale firmei expeditoare care în realitate nu exista.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile inculpatului V.D.K.T.L.B. care a recunoscut că a luat legătura cu firma din Panama, de la care a primit documentele legate de import.
În apărare, inculpatul a susţinut că reprezentanţii firmei panameze l-au întrebat dacă pot să introducă în containere mijloace financiare, respectiv bani, că a fost supus unor ameninţări atât el cât şi familia, condiţii în care a venit în România unde trebuia să urmeze instrucţiuni din partea unor persoane necunoscute, aspect pe care nu l-a făcut cunoscut inculpatului D.M., convins că în containere erau bani şi nu droguri.
Privitor la inculpatul D.M., reţine prima instanţă că nu s-a făcut dovada certă a activităţii materiale infracţionale descrisă în actul de sesizare.
Astfel, potrivit martorelor S.G., P.I.T., P.S.E.F., OG, inculpatul V.D.K.T.L.B. a fost cel care a intermediat importul de făină de peşte, corespondenţa dintre SC R. SRL Cluj şi firma exportatoare făcându-se la datele de identificare transmise de acestea.
Marfa urma să fie depozitată la firmă pentru o perioadă de carantină parte din ea urmând să fie vândută la o firmă din Brăila.
Acest ultim aspect este confirmat de martorul P.E. care deţinea o firmă având ca obiect de activitate importul de făină de peşte. Între martor şi inculpatul D.M., până la sosirea celor trei containere se încheiase o înţelegere, în sensul ca martorul să cumpere un container chiar două, fără să se precizeze care din containere urmau să fie transportate direct la Brăila pentru a se economisi cheltuielile.
Interesul inculpatului D.M. în realizarea formalităţilor de vămuire, s-a apreciat că nu constituie o dovadă că acesta cunoştea despre existenţa drogurilor, cu atât mai mult cu cât formalităţile vizau primele două containere sosite în port şi nu pe al treilea în care erau ascunse drogurile.
În acest sens, martorii audiaţi în cauză au arătat că inculpatul D.M. nu s-a arătat foarte interesat de cel de-al treilea container venit mai târziu.
Concluzionând, prima instanţă reţine că probele administrate nu dovedesc că inculpatul cu intenţie directă a introdus în ţară droguri de mare risc, disimulate în făină de peşte ce a constituit obiectul infracţiunilor intermediat şi realizat de inculpatul V.D.K.T.L.B. din Panama.
În opinia instanţei, probele nu au evidenţiat o implicare a inculpatului D.M. în activitatea de introducere în ţară a drogurilor, intenţia acestuia fiind doar aceea de a importa făină de peşte în condiţii avantajoase.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, reţinută în rechizitor ca săvârşită de inculpatul V.D.K.T.L.B. în calitate de autor şi de inculpatul D.M. în calitate de complice, Tribunalul Constanţa constată următoarele:
Singurele falsuri sunt nişte coli format A4 găsite asupra inculpatului V.D.K.T.L.B. pe care se aflau impresiunile unor ştampile şi semnături ale autorităţilor din Panama, impresiuni ce urmau a fi scanate pe eventuale acte vamale, în acest mod urmând să plăsmuiască în fals acte care justificau importul containerelor.
Aceste coli în opinia instanţei de fond nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 C. pen., scanarea ştampilelor neputând fi interpretată drept una din modalităţile contrafacere sau alterare a unui înscris oficial în sensul prevăzut de art. 288 alin. (1) C. pen.
Cât priveşte certificatul sanitar-veterinar despre care actul de inculpare reţine că este fals, s-a stabilit prin declaraţia martorului P.M.S., că era emis de autoritatea sanitar-veterinară din ţara de origine, respectiv Panama, neputând fi însă folosit întrucât nu reprezenta exemplarul original ci o copie transmisă prin fax.
În raport de aceste probe, s-a concluzionat că faptele inculpaţilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului sau complicităţii dispunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cum în cauză nu s-a stabilit că certificatul sanitar-veterinar ar fi fost falsificat, iar obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în formă consumată sau rămasă în faza de tentativă îl constituie tocmai documentele vamale de transport sau comerciale pretins falsificate folosite la autoritatea vamală, s-a dispus achitarea inculpaţilor şi pentru aceste infracţiuni în baza aceluiaşi temei juridic, art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul V.D.K.T.L.B. au declarat apel.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, prin procurorul de şedinţa, a precizat ca motivele de apel, vizează greşita achitare a celor doi inculpaţi, hi esenţa, se susţine ca din probe rezulta ca, inculpatul D.M. a efectuat acte materiale pentru introducerea in tara de droguri, prin disimulare, in faina de peste si transportata in containere.
Se mai susţine ca, cei doi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzuta de art. 288 C. pen., in forma autoratului şi respectiv a complicităţii, deoarece certificatul sanitar veterinar, este un document vamal, act, in baza căruia s-a putut introduce in tara faina de peste. Se mai susţine ca acesta a fost falsificat de inculpatul V.D.K.T.L.B. cu concursul inculpatului D.M.
Motivele de apel, vizează si individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B.
Se susţine că, aceasta este intr-un cuantum prea mic, raportat la pericolul social ridicat al faptei, pericol care rezulta din cantitatea mare de droguri si din faptul că drogurile făceau parte din categoria celor de mare risc. Pericolul social ridicat al aceluiaşi inculpat, trebuie apreciat si în raport de poziţia procesuală a acestuia. Acestuia i-a fost aplicata măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar la scurt timp, cu rea credinţă, a părăsit ţara.
În consecinţă, se susţine că, in mod greşit s-au reţinut pentru acesta circumstanţe atenuante.
Apelantul inculpat V.D.K.T.L.B., în criticile aduse oral hotărârii apelate, susţine că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, deoarece probele administrate şi avute în vedere la pronunţarea acestei hotărâri, nu sunt certe şi concludente în dovedirea faptelor şi vinovăţiei lui. Orice dubiu profită inculpatului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 67/ P din 10 iunie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile apreciind că în raport de situaţia de fapt stabilită printr-o corectă evaluare a probelor s-a dovedit doar vinovăţia inculpatului V.D.K.T.L.B. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa la care a fost condamnat stabilită sub limita minimă prevăzută de textul incriminator corespunde pericolului social al infracţiunii şi datelor care circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale în România.
Împotriva deciziei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul V.D.K.T.L.B. au declarat recurs, reiterând aceleaşi critici de nelegalitate şi netemeinicie invocate în apel.
Examinând recursurile cu judecarea cărora a fost investită, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., se constată fondat recursul parchetului numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului V.D.K.T.L.B. pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa în raport de probele administrate.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. pen. „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită". Aprecierea fiecăruia se face de către organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii formate în urma tuturor probelor administrate.
Criteriul determinant în aprecierea probelor administrate şi implicit soluţionarea acţiunii penale, îl constituie forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia îi aparţin sau de organul care le administrează.
Probele administrate în cauză, atât în faza nepublică a urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti analizate pe larg în considerentele sentinţei, nu dovedesc în mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului D.M. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi prin urmare nu sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea acestuia.
Împrejurarea că inculpatul era beneficiarul celor trei containere, şi a făcut demersurile necesar ridicării acestora din port, nu este de natură în lipsa altor probe, să convingă că de conivenţă cu inculpatul V.D.K.T.L.B. au realizat importul de făină de peşte, doar ca în acest mod să poată introduce în ţară cantitatea de 100 kg cocaină drog disimulat într-unul din containere.
Succesiunea în timp a discuţiilor dintre inculpaţi, privitor la importul de făină de peşte, aşa cum a fost relatată de angajaţii firmei administrată de D.M., şi descrisă în detaliu de prima instanţă, confirmă că, singurul care a săvârşit trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, este inculpatul V.D.K.T.L.B. Acesta a „identificat" firma exportatoare de făină de peşte, a intermediat relaţia comercială cu SC R. SRL Cluj, primind cheile containerelor.
Apărările formulate în sensul că nu bănuia că vor fi introduse în containere droguri ci bani, motiv pentru care nu l-a încunoştinţa pe inculpatul D.M. sunt de nereţinut şi vin să întărească convingerea instanţei că inculpatul V.D.K.T.L.B., profitând de cererea de a intermedia importul de făină de peşte solicitat de D.M., a introdus cantitatea de cocaină descoperită de organele de urmărire penală.
Faţă de cele expuse, instanţa de fond corect a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., pe lângă argumentele exprimate în considerentele ambelor hotărâri care motivează corect achitarea ambilor inculpaţi în baza aceluiaşi temei juridic, art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune a se adăuga următoarele.
Situaţia premisă presupusă de săvârşirea acestei infracţiuni nu poate fi concepută fără preexistenţa unei stări de fapt sau de drept care să impună, să facă necesară sau să justifice întocmirea unui înscris oficial care falsificat creează garanţia autenticităţii.
În speţă, certificatul sanitar transmis prin fax, pretins ca înscris oficial falsificat prin plăsmuire nu era originalul, o copie legalizată sau certificată singurele forme care aveau aptitudinea de a produce efecte juridice, respectiv legalitatea importului şi permiteau ridicarea containerelor de către beneficiar.
În condiţiile descrise, prima instanţă legal a motivat şi temeinic a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., săvârşită în forma autoratului de inculpatul V.D.K.T.L.B. şi sub forma complicităţii faţă de inculpatul D.M. cum şi pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prevăzută de art. 20 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.
Singura critică întemeiată din recursul parchetului este cea care vizează greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, sub limita minimă prevăzută de textul încriminator în condiţiile în care nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului inculpatul a fost condamnat în Belgia pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiune la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Cantitatea mare de droguri introdusă în ţară, modalitatea în care a fost concepută comiterea ei, atitudinea procesuală caracterizată prin încercări de zădărnicire a aflării adevărului prin apărări care nu s-au verificat, sunt circumstanţe reale şi personale ignorate de instanţe de fond atunci când a redus pedeapsa principală sub limita minimă.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, se vor casa ambele hotărâri numai sub aspectul greşitei reţineri în favoarea inculpatului V.D.K.T.L.B. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), circumstanţe pe care le înlătură. Rejudecând cauza sub acest aspect, se va majora pedeapsa la 11 ani închisoare considerată de natură să corespundă scopului enunţat de art. 52 C. pen., şi să răspundă tuturor criteriilor legale de individualizare.
Pentru considerentele arătate, recursul inculpatului V.D.K.T.L.B. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 67/ P din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 231 din 29 mai 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului V.D.K.T.L.B. de la 6 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat V.D.K.T.L.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 517/2009. Penal → |
|---|
