ICCJ. Decizia nr. 479/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 479/2009
Dosar nr. 2765/104/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 21 decembrie 2007, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului T.F., la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 864 C. pen., raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2071 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, care se va executa alături de pedeapsa din prezenta cauză, dispunând să execute în total 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se durata arestului preventiv executat începând cu 26 iunie 2007 la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în raport de probele administrate ca situaţie de fapt următoarele:
Victima C.I. fiind cunoscut de consăteni ca stăpânit de viciul beţiei. Pensia şi veniturile obţinute din muncile ocazionale în comună le cheltuia cu diferite persoane în anturajul cărora obişnuia să consume alcool, printre aceştia fiind şi martorul V.T.
În seara zilei de 19 iunie 2007, victima a făcut o vizită martorului, în domiciliul căruia a consumat alcool, respectiv circa 700 ml rom, aşa încât datorită stării de ebrietate a rămas în locuinţa martorului peste noapte.
În dimineaţa zilei de 20 iunie 2007, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului V.T., cu care se afla în relaţii de prietenie, propunându-i ca împreună să meargă la V.I. la săpatul viei.
Martorul l-a refuzat, fiind obosit întrucât noaptea consumase alcool. În aceste împrejurări, a renunţat şi inculpatul să se mai ducă la domiciliul lui V.I. pentru a-l ajuta la lucrări agricole, rămânând în domiciliul martorului, căruia i-a cerut băutură.
Deşi V.T. a comunicat inculpatului că nu are alcool acesta nu l-a crezut, şi a pătruns într-o cameră a imobilului unde a constatat prezenţa victimei ce dormea pe un pat şi avea lângă el o sticlă cu circa 300 ml rom.
Inculpatul a încercat să-i ia sticla din mână, victima s-a opus refuzându-l.
În această împrejurare, inculpatul a reproşat victimei că în anul 2006 l-a denunţat la poliţie, ca fiind autorul furtului unor bunuri din domiciliu, situaţie neadevărată, care însă l-ar fi expus pericolului de a fi condamnat fiind cunoscut statutul său de recidivist.
Mai mult decât atât, inculpatul a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnul şi cotul stâng până când a intervenit martorul V.T. ajuns în cameră alertat de ţipetele victimei.
Victima a încercat să fugă din cameră, însă la uşă a fost prinsă de inculpat, doborâtă la pământ.
Inculpatul şi martorul au pus victima în pat, după care au părăsit locuinţa, deplasându-se în sat la un bar unde au consumat alcool devenind în stare avansată de ebrietate.
În dimineaţa zilei de 22 iunie 2007, când s-a trezit, martorul a constatat că victima aflată în casa sa decedase, aşa încât a anunţat poliţia.
Raportul de constatare medico-legală nr. 190/A/2007 al S.M.L. al Judeţului Olt avizat sub nr. 116/A.9/31 iulie 2007 de C.A.C. din cadrul I.M.L. Craiova, privind autopsierea cadavrului victimei concluzionează că moartea acestuia a fost violentă. Ea s-a datorat şocului mixt traumatic şi hemoragic consecinţa unui politraumatism cu fracturi costale multiple, infiltrat sanguin al ţesuturilor moi de la nivelul peretelui hemitoracelui stâng anterior şi toracelui lateral stâng, infiltrat sanguin etic cranian şi al muşchiului temporar stâng, echimoze şi excoriaţii.
Leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente, între leziunile constatate la nivelul peretelui hemitoracelui stâng şi deces existând legătură de cauzalitate.
Comisia de avizare şi control, a opinat că diagnosticul de şoc hemoragic nu este susţinut, cauza morţii fiind şocul traumatic, şi s-a produs într-un termen de peste 2 ore.
Fapta descrisă a fost recunoscută de inculpat, instanţa verificând mecanismul producerii leziunilor constatate pe corpul victimei.
Astfel, inculpatul a fost supus unei examinări medico-legale constatându-se că excoriaţiile prezentate pe cotul şi antebraţul stâng au corespondent la nivelul celor existente pe corpul victimei.
Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., instanţa l-a condamnat la o pedeapsă peste limita minimă prevăzută de text, aplicându-se dispoziţiile art. 83 şi 864 C. pen., privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2071 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul au declarat apel, invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, parchetul a solicitat ca în cauză să se reţină circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. d) cu motivarea că infracţiunea a fost comisă de inculpat pentru a se răzbuna pe victimă care-l reclamase la poliţie ca autor al unor infracţiuni, circumstanţă în care pedeapsa este apreciată prea mică, impunându-se majorarea.
În propriul apel, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 147 din 7 noiembrie 2008, a respins apelurile parchetului şi inculpatului, ca nefondate, reţinând că în raport de situaţia de fapt s-a făcut o corectă încadrare juridică a infracţiunii, pedeapsa fiind individualizată prin evaluarea tuturor criteriilor legale.
Împotriva deciziei, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs invocând următoarele critici de nelegalitate.
- omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cerere esenţială pentru parte;
- nereţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 76 lit. d) C. pen., care se impunea în raport de relaţiile conflictuale existente între inculpat şi victimă;
- pedeapsa netemeinică, în raport cu statutul de recidivist al inculpatului.
Drept cazuri de casare se invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 14 şi 17 C. proc. pen.
În Şedinţa publică din acest termen, reprezentantul Ministerului Public declară că nu se mai susţine decât cazul de casare prevăzut de pct. 14.
Examinând calea de atac, prin prisma unicului motiv de casare susţinut, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o corectă încadrare juridică, apreciindu-se întrunite sub aspectul laturii subiective şi obiective elementele constitutive ale infracţiunii de omor în forma prevăzută de art. 174 C. pen.
Cum infracţiunea s-a comis în termenul de încercare pe durata căruia fusese suspendată sub supraveghere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2071 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slatina, corect s-au reţinut incidente în cauză dispoziţiile art. 864 alin. (1) C. pen., art. 83 alin. (1) C. pen., cum şi art. 37 lit. a) C. pen.
Cât priveşte cuantumul pedepsei principale acesta a fost dimensionat în limitele prevăzute de textul incriminator, dându-se eficienţă tuturor criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind de natură să asigure scopul coercitiv dar şi preventiv, enunţat de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul parchetului va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă, durata arestului preventiv executat la zi.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 147 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat T.F.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată intimatului inculpat, durata arestării preventive de la 26 iunie 2007 la 12 februarie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 483/2009. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
