ICCJ. Decizia nr. 416/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 416/2009
Dosar nr. 16144.3/54/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 557/2006 Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul D.R.A., la pedepsele de:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- 3.000.000 lei vechi amendă penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. şi s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. proc. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen.
În latura civilă inculpatul a fost obligat la 1829 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă M.C. – Bucureşti; la 220 euro sau echivalentul în lei către partea civilă V.U.G. – Bucureşti; la 239,10 euro sau echivalentul în lei către partea civilă E.A.I. – Bucureşti; la 18 RON către partea civilă U.C.M.R. A.D.A. – I. Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că la controlul din 12 ianuarie 2006 efectuat la Clubul de Internet al SC B.M. SRL administrat de inculpat s-a constatat că pe un număr de 6 calculatoare era instalat în mod neautorizat programul W. iar pe un calculator programul O.P.
S-a mai constatat că pe un număr de 8 calculatoare era instalat Jocul F. fără autorizarea părţii civile V.U.G. iar pe 8 calculatoare jocul de calculator N.F.S.M.W.
S-a mai evidenţiat că în club se difuza muzică orientală fără autorizarea U.C.M.R.
S-a motivat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor continuate prevăzute de art. 1396 alin. (4); art. 1399 şi 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepselor instanţa a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, ceea ce a atras aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare.
Prin Decizia penală nr. 104/2007, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen., constând în aceea că instanţa apelului nu a răspuns la obiecţiunile sale privind rezolvarea laturii civile şi pe de altă parte că prin interpretarea eronată a probelor s-a ajuns la condamnarea lui pentru fapte care nu prezintă pericolul social al infracţiunii sau nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 4253 din 14 septembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului, a casat Decizia instanţei de apel cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. S-a motivat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor inculpatului referitoare la rezolvarea laturii civile.
După rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 110 din 16 septembrie 2008 a admis apelul inculpatului D.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 557/2006 a Tribunalului Mehedinţi a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
A redus la un an închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 şi 34 lit. d) C. pen., a recontopit pedepse aplicate în cea mai grea de un an închisoare.
În latura civilă a admis acţiunile şi a obligat inculpatul apelant la 953 dolari S.U.A. sau echivalent în lei către partea civilă M.C. – Bucureşti şi la 89,7 euro sau echivalent în lei către partea civilă E.A.I. – Bucureşti.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa apelului a motivat că în latura penală starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor de instanţa de fond au fost corect reţinute.
A apreciat că, în raport de probele administrate la urmărirea penală şi la instanţa de fond, dar şi faţă de declaraţiile martorului M.F.L. audiat în apel, care a confirmat împrejurarea că inculpatul a instalat pe calculatoarele din clubul pe care-l administra, programele neautorizate şi că a difuzat muzică, în mod legal şi temeinic s-a reţinut în sarcina lui de instanţa fondului comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În vederea rezolvării laturii civile instanţa apelului a dispus efectuarea unei expertize care în ce priveşte daunele civile cauzate de inculpat părţilor civile E.A. şi M.C. a concluzionat că se ridică la sumele de 89,7 euro şi respectiv 953 dolari S.U.A. Prin urmare l-a obligat pe inculpat la despăgubiri către părţile civile până la concurenţa acestor sume.
În latura penală a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., este greşit individualizată în sensul că în raport de datele personale ale inculpatului s-a dat o insuficientă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute.
Prin urmare a apreciat că pedeapsa poate fi redusă pentru această faptă la un an închisoare, de natură să satisfacă exigenţele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., adică cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată.
În raport de această infracţiune instanţa va examina cauza din oficiu în limitele art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi concluziile la dezbaterea recursului formulate de apărătorul inculpatului.
Curtea observă că instanţa apelului a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate contrar susţinerilor recurentului, a analizat probele administrate la urmărirea penală şi la fond şi chiar a administrat probe noi. Probele administrate sunt suficiente pentru a aprecia temeinicia situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond şi instanţa de apel.
În raport de faptele reţinute încadrarea juridică este corectă.
Susţinerea recurentului că faptele sale sunt lipsite de pericolul social al unei infracţiuni nu este întemeiată. Legea însăşi apreciază care fapte prezintă pericol pentru valorile arătate şi prin urmare le încriminează.
Art. 181 C. pen., referitor la fapta care nu prezintă pericol social al unei infracţiuni este o excepţie de la regulă şi prin urmare aplicarea acestui text trebuie făcută cu exigenţă.
Or, în raport de criteriile de aplicare ale art. 181 C. pen., faptele inculpatului nu sunt lipsite de pericolul social al unei infracţiuni.
Astfel, fapte de natura celor comise de inculpat sunt prea frecvente în practica unor utilizatori de calculatoare care nu înţeleg că sunt datori să respecte normele legale în materia folosirii de programe, norme menite să apere dreptul de proprietate asupra acestor programe pentru care titularii investesc eforturi băneşti şi intelectuale şi sunt singurii care au dreptul să dispună cum şi în ce condiţii pot fi utilizate programele respective care sunt destinate comercializării.
În raport de aceste considerente cu atât mai gravă este utilizarea programelor, fără autorizarea proprietarilor, respectiv fără a fi cumpărate înainte de a fi instalate, atunci când utilizarea calculatorului inclusiv a programelor neautorizate se face în scopuri comerciale în vederea producerii de venituri cum este cazul în speţă.
Aşa fiind, în mod temeinic şi legal nu s-a dispus faţă de inculpat aplicarea prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., referitor la achitare pentru lipsa de pericol social al unei infracţiuni.
În latura civilă în mod netemeinic apărătorul recurentului a apreciat că nu s-au făcut probe cu privire la existenţa unei pagube. Aşa cum s-a arătat, instanţa apelului a dispus efectuarea unei expertize care a stabilit care sunt daunele suferite de părţile civile şi a soluţionat latura civilă în acord cu prevederile legale în materie.
Din oficiu, Curtea observă că în ce priveşte aplicarea pedepsei, instanţa apelului a pronunţat o decizie nelegală.
Astfel a redus pedeapsa aplicată de instanţa fondului la un an închisoare, pentru o infracţiune din cele concurente, menţinând celelalte dispoziţii.
Procedând astfel instanţa apelului a omis să se refere expres la aplicarea dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen. Simpla expresie „menţine restul dispoziţiilor sentinţei" este de natură să creeze nelămuriri şi neconcordanţe cu privire la întinderea termenului de încercare.
Prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata de 4 ani – 2 ani cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă intervalul de 2 ani prevăzut de art. 81 alin. (1) C. pen.
Prin expresia „menţine restul dispoziţiilor sentinţei" instanţa de apel a menţinut aplicarea art. 81 C. pen. şi implicit termenul de încercare de 4 ani stabilit de prima instanţă.
Or, reducând cuantumul pedepsei închisorii aplicate la un an termenul de încercare se reduce la 3 ani închisoare.
Din aceste motive era obligată după desfiinţarea pedepselor iniţiale şi a pedepsei rezultante să facă explicit aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., cu privire la modalitatea executării pentru a stabili că durata termenului de încercare este de 3 ani şi nu de 4 ani cum a rezultat din expresia „menţine restul dispoziţiilor sentinţei".
Aşa fiind, Curtea va admite recursul, va casa Decizia numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 – art. 82 C. pen. Va aplica aceste dispoziţii şi va suspenda condiţionat executarea pedepsei de un an închisoare pe termenul de încercare de 3 ani. Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.R.A. împotriva deciziei penale nr. 110 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia penală recurată numai cu privire la omisiunea aplicării art. 81 – art. 82 C. pen.
În baza art. 81 - art. 82 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 479/2009. Penal → |
|---|
