ICCJ. Decizia nr. 150/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 150/2009
Dosar nr. 1994/36/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134/ P din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiţionara S.T.F., ca nefondată.
A menţinut rezoluţia nr. 366/P/2008 din 9 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa confirmată prin rezoluţia nr. 339/II/2/2008 din 28 august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna noiembrie 2004, petenta S.T.F. s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cerând efectuarea de verificări în legătură cu ocuparea unei suprafeţe de 16 ha teren arabil, situat pe raza comunei Cerna, judeţul Tulcea, identificat prin titlurile de proprietate nr. 73427 din 24 aprilie 2001, nr. 88060 din 24 august 2002 şi nr. 83664 din 20 mai 2002.
Sesizarea a fost trimisă spre soluţionare I.P.J. Tulcea şi apoi Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, judeţul Tulcea.
Urmare verificărilor efectuate de organele de poliţie s-a identificat numitul O.V.T. moştenitorul lui S.N. din comuna Dorobanţi judeţul Tulcea ca fiind persoana care a cultivat abuziv o parte din suprafaţa de teren proprietatea petentei.
Prin rezoluţia nr. 48/P/2005 din 01 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin a constatat că, fapta sesizată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi că, potrivit prevederilor art. 279 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare la plângerea prealabilă revine instanţei de judecată.
În temeiul art. 285 C. proc. pen. şi art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus faţă de numitul O.V.T., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, dispunând trimiterea cauzei la Judecătoria Măcin spre competentă soluţionare.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr. 91/2005 din 8 februarie 2005.
La primul termen de judecată, petenta în calitate de parte vătămată a învederat instanţei că nu a formulat plângere împotriva lui O.V.T., astfel că prin sentinţa penală nr. 38 din 23 februarie 2005 Judecătoria Măcin, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva intimatului O.V.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), întrucât petenta S.T.F. nu a formulat plângere împotriva acestuia.
Soluţia a rămas definitivă prin nerecurare.
Ulterior, la data de 5 mai 2008, petenta S.T.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, întrucât nu i s-a comunicat rezoluţia pronunţată în dosarul penal nr. 48/P/2005 fiind în imposibilitate de a se plânge împotriva acesteia.
Totodată, a solicitat să se facă cercetări cu privire la modul abuziv în care ofiţerul de poliţie G.G. şi procurorul de caz B.C. au instrumentat cauza.
S-a susţinut că G.G., comisar de poliţie, în contextul cercetărilor penale aferente în cauza nr. 48/P/2005 a întocmit procese verbale cu încălcarea prevederilor legale, ceea ce a condus la imposibilitatea dovedirii vinovăţiei numitului O.V.T.
Faţă de procurorul B.C. s-a plâns pentru rezoluţia dispusă în dosarul nr. 48/P/2005 şi pentru necomunicarea acesteia.
Prin rezoluţia nr. 336/P/2008 din 9 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 278 alin. (4) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul G.G. şi de procurorul B.C., întrucât faptele reclamate de petentă nu sunt prevăzute de legea penală.
În temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului, petenta a formulat plângere soluţionată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin rezoluţia nr. 339/II/2/2008 din 28 august 2008 respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara S.T.F. Aceasta, în esenţă, a solicitat admiterea recursului şi în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de recurs, urmând ca aceasta să constate vinovăţia intimaţilor pentru săvârşirea faptelor reclamate de petiţionară.
Recursul nu este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare a plângerii formulate de petiţionată.
Din conţinutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaţilor G.G. (comisar de poliţie) şi B.C. (procuror) pentru săvârşirea infracţiunilor imputate, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate de petiţionară nu sunt prevăzute de legea penală, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimaţi, în mod corect s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petiţionară în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale atacată, astfel că recursul declarat în cauză apare, ca nefondat, şi va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.T.F. împotriva sentinţei penale nr. 134/ P din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 416/2009. Penal → |
|---|
