ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 521/2009
Dosar nr. 524/36/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin sentinţa penală nr. 128/P din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
A luat act că petentul P.M. nu susţine plângerea formulată şi faţă de intimata M.C.E.
A respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 44/P din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare statului.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa pe neconstituţionalitatea dispoziţiilor unor hotărâri judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că excede Legii nr. 47/1992 republicată.
Pe fondul plângerii s-a reţinut că nu a fost descrisă fiecare faptă în parte, ci numai că intimatele M.M. şi D.C., în calitate de judecător, au pronunţat hotărâri judecătoreşti, împotriva sa.
În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, odată cu memoriul de recurs acesta invocând excepţia de neconstituţionalitate a sentinţei penale nr. 128/P din 23 octombrie 2009 dar şi a celorlalte hotărâri judecătoreşti, irevocabile, ce-l privesc.
În concluziile scrise depuse la data de 3 februarie 2010 ridică excepţia de neconstituţionalitate a art. 318 C. proc. civ. şi a art. 790 C. civ., dar şi a art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale.
În rest, criticile sale privesc soluţiile pronunţate de către cele două intimate în cauzele civile în care a figurat ca parte.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea recurată cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că sunt nefondate, iar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.
Astfel, în ceea ce priveşte art. 318 C. proc. civ. petentul propune completarea sa cu „sau dacă hotărârea îi încalcă uneia din părţi un drept fundamental garantat de Constituţie".
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată este criticat pentru că ar lăsa un vid legislativ în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate ale hotărârilor judecătoreşti.
Propune completarea art. 790 C. civ. cu următorul text „Acţiunea în anularea şi constatarea nulităţii absolute a împărţelii este imprescriptibilă şi se va aplica şi cauzelor aflate în prezent pe rolul instanţelor judecătoreşti".
Faţă de condiţiile impuse de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată se constată inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul confundând atribuţiile acesteia de verificare a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe cu cea de legiferare – atribuţie ce revine Parlamentului – propunând completarea unor texte normative C. civ., C. proc. civ. şi Legea nr. 47/1992.
Pe de altă parte, legea nu permite verificarea constituţionalităţii hotărârilor judecătoreşti, părţile nemulţumite de soluţie având la îndemână instrumentul juridic al căilor de atac.
Cum în afara nemulţumirii privind soluţiile adoptate de intimate în cauzele civile în care a avut calitatea de parte, petentul nu a putut indica alte aspecte care să contureze fapte de natură a atrage răspunderea penală, rezoluţia atacată cât şi soluţia primei instanţe sunt legale şi temeinice.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, iar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul P.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 128/P din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă în ceea ce priveşte soluţionarea recursului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4259/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 524/2009. Penal → |
|---|
