ICCJ. Decizia nr. 4259/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4259/2009
Dosar nr. 7574/99/2006
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 50 din 28 ianuarie 2008, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C.A. fusese trimis în judecată din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat, după cum urmează:
- 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) C. pen., precum şi la
- 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus, ca pe durata suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 2.100 RON şi a 200 euro, sume ce au făcut obiectul luării de mită.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul, începând cu anul 1992 a fost încadrat în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Satu Mare, în calitate de comisar, până în 2003 - 2004, el fiind avansat până la funcţia de comisar superior clasa A, categoria A, grupul IA.
Conform fişei postului din 10 februarie 2003, atribuţiile principale ale inculpatului erau efectuarea controalelor operative şi inopinate, curente, precum şi ulterioare, pentru aplicarea şi executarea legilor fiscale, a reglementărilor vamale şi a celor privind disciplina contabilă şi financiară, respectarea normelor de comerţ şi a celor privind jocurile de noroc, efectuarea de acte de control în conformitate cu dispoziţiile actelor normative şi ale celorlalte reglementări proprii Gărzii Financiare şi domeniului supus controlului, încheierea de acte scrise privind constatările şi luarea măsurilor de valorificare a acestora în conformitate cu legislaţia aplicabilă.
În acelaşi document semnat ca atare de inculpat, s-a înscris că funcţia ocupată de el era funcţie publică de execuţie.
În acest context, cercetarea judecătorească a reţinut că la 26 iunie 2003, inculpatul, în echipă cu S.C.F., s-a deplasat în Piaţa Mică din municipiul Satu Mare, s-a prezentat la SC M. SRL Satu Mare, unitate cu profil de comercializare lacuri, vopsele, alte materiale de construcţii, l-a contactat pe vânzătorul S.Z., s-a legitimat şi a cerut să i se pună la dispoziţie notele de recepţie pentru mărfurile primite în gestiune în acea zi.
După ce a primit cele solicitate, inculpatul i-a pretins vânzătorului 100 RON, spunându-i că nu va efectua un control amănunţit, ci va întocmi proces-verbal de contravenţie în care va menţiona o amendă mai mică de numai 200 RON - vânzătorul a luat din casa de marcat, 100 RON şi i-a dat inculpatului.
După acest moment, inculpatul a întocmit procesul-verbal datat 28 iunie 2003, prin acesta aplicând amendă contravenţională de 200 RON, fapta reţinută fiind aceea că vânzătorul nu ar fi înmânat unor clienţi, bonuri fiscale, contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. d) din O.G. nr. 28/1998.
Actul de contravenţie a fost semnat de colegul inculpatului, care, deşi nu participase la cele arătate, pentru că forma echipă cu inculpatul, trebuia să îl semneze.
După dresarea actului, vânzătorul l-a înştiinţat pe administratorul societăţii, V.I., acesta, din bani personali, punând 100 RON în casă şi achitând şi cei 200 RON amendă.
La 30 martie 2004, inculpatul, împreună cu colegul său D.C.M., a efectuat control la SC F. 2000 SRL Satu Mare, administrator fiind G.A.L., în cea mai mare parte a timpului fiind de faţă şi soţul ei, G.R.
La control, inculpatul a constatat că societatea nu avea casă de marcat fiscalizată, fapta fiind contravenţie sancţionabilă cu amendă de minim 2.000 RON, aspect adus la cunoştinţa soţilor G. Totodată, inculpatul a mai constatat şi alte încălcări ale legislaţiei, pentru care le-a spus că amenda poate fi 4.000 RON, astfel sugerându-le că s-ar putea limita la un cuantum mai mic, dacă, în schimb, îi vor da bani.
În împrejurarea relatată, G.R. i-a propus inculpatului să-i dea 600 RON, în schimbul aplicării unei amenzi de 600 RON, propunere acceptată.
G.R. a luat cei 600 RON de la vânzătorul K.A., a mai adăugat din banii personali, încă 600 RON şi le-a dat inculpatului -, care, la rândul său, a primit pentru el 600 RON, ceilalţi fiind amendă conform procesului-verbal de contravenţie, act în care a menţionat că deşi a constatat lipsa casei de marcat fiscalizată, nu a aplicat amenda contravenţională de 2.000 RON pentru că a identificat doar una sau două prestări servicii pentru persoane fizice.
În continuare, la 31 martie 2004, împreună cu comisarul P.M., inculpatul s-a deplasat în localitatea Cămin din judeţul Satu Mare, obiectivul fiind control inopinat şi operativ la societăţi ce-şi aveau sediul în acea zonă.
Ca atare, a intrat în barul „G.” ce aparţinea SC I.K. SRL, a găsit-o pe barmana K.T.O., s-a legitimat şi i-a adus la cunoştinţă că are de ales între efectuarea unui control propriu-zis şi o amendă de 400 RON, fără vreun control. Barmana a ales varianta a doua, a mers la domiciliu, a luat cei 400 RON şi i-a dat inculpatului, acesta nedându-i nici un document şi neînscriind despre un control în registrul unic.
La 29 iunie 2004, în echipă cu colegul său D.C.M., inculpatul a efectuat control la restaurantul SC G.M.P. SRL Satu Mare din Staţia C.F.R. Satu Mare.
Verificând actele primare ale societăţii şi casa de marcat, cei doi au constatat nereguli, iar când a sesizat că O.G. este neliniştit, inculpatul a încercat să-l tempereze spunându-i „nu se taie capul”, „oameni suntem şi noi”, „trebuie să trăim cumva”, astfel dându-i de înţeles că acceptă bani. Cel în cauză i-a dat 100 euro, sumă acceptată de inculpat.
După acest moment, inculpatul a întocmit procesul-verbal de contravenţie de amendare cu 300 RON pentru „neîntocmirea registrului de casă” şi a raportului de gestiune pentru perioada 24 - 29 iunie 2004.
La 28 septembrie 2004, inculpatul, în echipă cu acelaşi coleg comisar, a efectuat un autocontrol la aceeaşi societate, administrată de O.G. Cunoscându-se, administratorul i-a dat inculpatului suma de 50 de euro, sumă acceptată, motiv pentru care controlul a fost superficial, prin procesul-verbal de contravenţie reţinându-se că societatea „nu conduce fişa documentelor cu regim special”, amenda aplicată fiind 300 RON.
Formând echipă, şi de această dată, cu D.C.M., inculpatul, la 28 iulie 2004, a efectuat control la SC E. SRL Satu Mare, administrator fiind N.N.E., iar contabil, K.E.
Pe parcurs, de faţă fiind administratorul şi contabila, inculpatul le-a spus că s-au încălcat mai multe dispoziţii legale, pentru care societatea ar putea fi amendată cu 93 milioane de lei, context în care el i-a relatat lui N.N.E. că poate proceda la dispunerea unei amenzi mai mici, dacă i se dau bani, ceea ce, iniţial, administratorul a refuzat. Insistând, inculpatul i-a spus că îi va da 200 RON, dacă va primi pentru el, 400 RON.
Deranjat de insistenţele comisarului, administratorul a luat, telefonic, legătura cu comisarul şef, H.R.
Refuzând să cedeze cererii inculpatului, societatea a fost amendată contravenţional cu 800 RON pentru „facturi fiscale care nu aveau completate toate rubricile”.
La 13 decembrie 2004, inculpatul, în echipă cu acelaşi comisar, s-a prezentat la SC V.T. SRL Carei şi i-a spus administratorului S.I.A., scopul prezenţei acolo -, respectiv control specific.
Pentru că administratorul le-a relatat că nu toate actele contabile sunt la sediu, ci şi la contabil, dar le poate prezenta, inculpatul i-a spus că lipsa acestora de la sediu este contravenţie sancţionabilă cu 500 RON amendă -, astfel sugerându-i să accepte plata amenzii şi pentru sine, 500 RON pentru a nu mai efectua un control minuţios.
În principiu, administratorul a acceptat.
După aducerea documentelor, s-a constatat că factura fiscală din 27 octombrie 2004 prin care societatea vânduse către SC M.S. SRL Satu Mare tâmplărie din PVC în valoare de 73.800,002 RON, a fost încasată prin 3 chitanţe diferite, ceea ce, în opinia inculpatului ar fi fost contravenţie sancţionabilă cu amendă între 5.000 - 10.000 RON -, lucru spus administratorului în prezenţa comisarului D.C.M. şi a lui S.L.
La rugămintea administratorului, inculpatul a acceptat să nu aplice o amendă aşa de mare, dar a cerut pentru sine 1.000 RON, nu 500 RON cât se convenise anterior.
În timp ce se discuta ce text de lege s-a încălcat, S.I.A. i-a cerut unui cunoscut, B.P., să-l împrumute cu 1.000 RON, spunându-i că „are un control de la Garda Financiară”, la cererea de împrumut fiind de faţă şi C.F.D.
Cei 1.000 RON au fost luaţi de inculpat şi puşi în geanta sa.
Actul de control încheiat, respectiv, procesul-verbal înscria amenda de 500 RON pentru „neconducerea cronologică a raportului de gestiune şi a registrului de casă”.
În compania aceluiaşi comisar, inculpatul, la 17 decembrie 2004, l-a prezentat la SC „T.” SRL Satu Mare, aici l-au găsit pe administratorul T.R. şi i-au cerut actele societăţii. Administratorul le-a relatat că actele sunt la contabil, la acea dată acela neaflându-se în localitate. Pentru acest motiv, inculpatul i-a spus că-i va lăsa o invitaţie pentru a se prezenta ulterior la Garda Financiară Satu Mare pentru a se efectua control retroactiv. La această înştiinţare, administratorul l-a întrebat pe inculpat dacă nu exista o altă posibilitate pentru a nu se face un astfel de control, lăsându-l să înţeleagă şi că-i va da bani, inculpatul acceptând - şi astfel primind 50 de euro, concomitent el susţinând că deşi nu va efectua control, îi va aplica totuşi o amendă.
Ca atare, inculpatul a dresat procesul-verbal de contravenţie din 17 decembrie 2004, prin acesta societatea fiind amendată cu 300 RON pentru că „în perioada 05 - 17 decembrie 2004 nu ar fi întocmit registrul de casă, deşi se efectuaseră plăţi în numerar”.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi inculpatul.
Parchetul şi-a motivat apelul pe netemeinicia hotărârii în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, precum şi modalitatea de executare a acesteia şi cu privire la greşita stabilire a temeiului legal al confiscării.
Inculpatul, în apel, a criticat hotărârea pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, ca atare, nelegala sa condamnare, cauza nu a fost probată, actele materiale reţinute au fost „construite” fără a avea fundament probant.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 12 din 17 februarie 2009, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a dispus completarea temeiului juridic al confiscării sumelor de 2.100 RON şi 200 euro, şi cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.
Şi împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul.
Recursul declarat de parchet este motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în dezvoltarea căruia se susţine că faţă de gravitatea şi numărul mare al infracţiunilor (7 acte materiale), de împrejurările concrete ale comiterii, de impactul social negativ indus, precum şi de persoana inculpatului, pedeapsa de numai 2 ani şi 10 luni închisoare, a cărei executare s-a dispus a fi suspendată, sub supraveghere, este netemeinică.
Inculpatul şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 17 C. proc. pen., în esenţă el susţinând că probatoriul administrat nu a răsturnat fără dubiu, prezumţia de nevinovăţie, în cauză fiind evident in dubio pro reo, dovezile administrate pentru stabilirea vinovăţiei în legătură cu faptele imputate conţin informaţii îndoielnice şi, ca atare, se impune achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar privind greşita încadrare juridică a faptelor, corect, aceasta este cea din actul de trimitere în judecată.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În ce priveşte cazurile de casare invocate de inculpat, din examinarea lucrărilor dosarului, se reţine că probatoriul administrat la urmărirea penală şi nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, a conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, instanţele motivând amplu şi convingător coroborarea declaraţiilor martorilor cu datele conţinute în actele de control, declaraţiile inculpatului, prin care a negat comiterea actelor materiale fiind contrazise de S.Z., S.C.F., D.C.M., G.R., K.T.O., G.E.A., O.G., N.N.E., K.E., S.I.A., S.L.E., B.P., T.R., procesele-verbale de contravenţie, adresele şi înscrisurile emanate de la Garda Financiară Satu Mare din 14 iulie 2005 privind programul de lucru al inculpatului din 31 martie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, alin. (2) al textului prevăzând că atunci când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Inculpatul, deşi pe parcursul derulării procesului penal, a beneficiat de toate garanţiile procesuale privind proces echitabil şi drept de apărare, i s-au încuviinţat, motivat, cererile de probaţiune şi, de asemenea, motivat, i s-au respins unele cereri, nu a răsturnat probele de vinovăţie.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., instanţa de fond şi de apel, au reţinut că pentru fapta din 26 martie 2003 încadrarea legală este infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (infracţiune unică), iar pentru cele săvârşite în perioada 30 martie 2004 - 17 decembrie 2004, actele materiale au realizat elementele infracţiunii continuate de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, infracţiunile au fost comise în concurs real, astfel cum prevede art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat în recursul parchetului, şi acesta este nefondat.
Instanţa de fond, procedând la individualizarea pedepsei şi la stabilirea modalităţii de executare, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul acestora, privind persoana inculpatului, reţinând şi motivând circumstanţe atenuante, cu consecinţa unui cuantum mai mic faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.
Ca atare, pedeapsa fiind corect individualizată, de asemenea, modalitatea de executare şi măsurile de supraveghere întinse pe durata termenului de încercare de 5 ani, vor fi de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet şi de către inculpat nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 12 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4255/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Penal → |
|---|
