ICCJ. Decizia nr. 510/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 510/2009
Dosar nr. 439/46/2008
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 26 iunie 2008 petiţionarul M.M. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva ordonanţei nr. 283/P/2007 din data de 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care s-a respins plângerea.
Petiţionarul a considerat că intimaţii magistraţi, au comi.
infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor atunci când au judecat cauzele în care a fost parte şi în mod greşit nu s-a dispus trimiterea lor în judecată.
Prin sentinţa penală nr. 121/ F din 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti a respins plângerea ca nefondată, hotărâre ce a fost recurată în termen legal de petiţionarul M.M.
Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente.
Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale nr. 283/P/2007 dispusă de procuror este temeinică şi legală.
Din verificările efectuate a rezultat că magistraţii ce au participat la soluţionarea cauzei în litigiu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a prejudicia interesele legale ale părţii vătămate.
Soluţia dispusă de aceştia s-a întemeiat pe dovezile existente în cauză şi pe dispoziţiile legale în materie.
Nu există nici un indiciu sau măcar bănuiala că judecătorii cauzei şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii în care petiţionarul a fost parte.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut că hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judecătoresc potrivit normelor de procedură penală şi civilă şi nu pot fi considerate prin ele însele infracţiuni.
Prin numeroasele plângeri formulate împotriva judecătorilor care au pronunţat aceste hotărâri petiţionarul urmăreşte cu rea credinţă desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat.
Cum în urma examinării cauzei sub toate aspectele nu au fost identificate motive care să ducă la casarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul petiţionarului ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 121/ F din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 511/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
