ICCJ. Decizia nr. 507/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 507/2009
Dosar nr. 353/1/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2007, petiţionara N.V., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti solicitând tragerea la răspundere penală a magistraţilor M.I., D.C., P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu ocazia soluţionării dosarului nr. 65/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa, litigiu în care avocatul ales A.I. şi-a încălcat obligaţiile profesionale.
Actele premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate în plângere au confirmat că nu există indicii din care să rezulte fapta, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, s-a reţinut că la data de 3 decembrie 1997, între petiţionară, A.A., N.M., în calitate de vânzătoare şi I.L., I.M.C., în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3828, obiectul tranzacţiei constituindu-l terenuri şi un imobil cu destinaţia de locuinţă compusă din 2 camere şi hol în suprafaţă de 40 mp.
La 15 mai 2006, cumpărătorii au promovat acţiunea în constatare în contradictoriu cu vânzătorii, solicitând să se constate că la data perfectării contractului de vânzare cumpărare a fost achiziţionat întregul imobil compus din 4 camere, hol şi verandă în suprafaţă de 146 mp, dar în act s-au consemnat numai 2 camere şi hol, în suprafaţă de 40 mp, deoarece vânzătoarele nu aveau înscrisuri în care să rezulte că sunt proprietarele întregii construcţii.
Prima instanţă a respins acţiunea astfel formulată însă soluţia a fost reformată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul civil nr. 65/120/2007, în compunerea completului care a admis recursul reclamanţilor intrând magistraţii reclamaţi în plângere, P.C.E., având calitatea de judecător de curte de apel.
În raport de situaţia faptică discutată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin ordonanţa din 22 septembrie 2008 dată în dosarul nr. 618/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), invocându-se drept temei juridic dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Ordonanţa a fost atacată de petiţionară în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. şi soluţionată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia din 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 10205/5937/11/2/2008 care a respins plângerea.
În termen legal, petiţionara s-a adresat instanţei, solicitând ca în temeiul art. 2781 C. proc. pen. - să se dispună desfiinţarea rezoluţiei, trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, considerând că s-a făcut dovada existenţei infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând plângerea, în baza căreia este supusă controlului judiciar legalitatea şi temeinicia soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte o constată nefondată pentru considerentele care vor fi arătate.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Principalele atribuţiuni de serviciu a judecătorului este activitatea de judecată, răspunderea penală a acestuia putând fi antrenată în situaţia în care se probează că au exercitat-o cu rea-credinţă, adică a cunoscut caracterul vădit nelegal, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Raportând aceste consideraţii teoretice la cauză, Înalta Curte reţine că magistraţii judecători reclamaţi în plângere, au soluţionat dosarul civil nr. 65/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa în acord cu normele procedurale şi de drept substanţial apreciate incidente.
Nemulţumirea petiţionarei faţă de soluţia pronunţată în litigiul civil unde a figurat ca parte, putea fi valorificată exclusiv în cadrul unor căi de atac, în limitele recunoscute de lege, prin promovarea prezentei plângeri penale neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie şi o repunere în discuţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii civile.
Cum actele premergătoare efectuate în verificarea plângerii penale, nu relevă existenţa unor indicii din care să rezulte că magistraţii judecători soluţionând dosarul civil nr. 65/120/2007 al Tribunalului Dâmbovita, şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, urmărind cu crea-credinţă vătămarea intereselor petentei, legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cât priveşte temeiul soluţiei de netrimitere în judecată, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., acesta a fost corect invocat în raport de situaţia faptică expusă.
Având în vedere cele expuse, plângerea petiţionarei va fi respinsă ca nefondată, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menţinându-se ordonanţa atacată.
Conform art. 192 alin. (2 C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara N.V. împotriva ordonanţei din 25 septembrie 2008 dată în dosarul nr. 618/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, ordonanţă pe care o menţine. Obligă petiţionara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4252/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 510/2009. Penal → |
|---|
