ICCJ. Decizia nr. 933/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 933/200.
Dosar nr. 8949/1/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3267 din 16 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, au fost casate Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 402 din 24 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat în dauna părţii vătămate SC F.I.E. SRL Oradea şi la pedeapsa aplicată.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4)şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În urma recontopirii pedepselor, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii condamnatul a formulat contestaţie în anulare fără a indica motivul pe care se întemeiază.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit art. 397 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 195 din Legea nr. 356/2006, în cererea de contestaţie în anulare trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora.
Contestatorul nu a respectat dispoziţiile textului de lege indicat, nu a indicat niciun caz de contestaţie în anulare, rezumându-se a menţiona că va depune până la primul termen de judecată motivele pe care se întemeiază cererea sa.
Deşi s-a acordat termen, contestatorul nu s-a prezentat şi nici nu a depus în scris motivarea contestaţiei în anulare, cu precizarea vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de acest text de lege, în sensul că nu sunt precizate cazurile pe care se sprijină contestaţia, motiv pentru care va fi respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. (21) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat D.C. împotriva deciziei penale nr. 3267 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1370/63/2006.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 937/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
