ICCJ. Decizia nr. 937/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 937/2009
Dosar nr. 104/1/2009
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra plângerii de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. l502/P/2007 din 5 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.A. (V.), constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208 – art. 210 C. pen., sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia acesteia de a-şi însuşi pe nedrept suma de 9.000 de euro.
Această soluţie a fost confirmată de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică a aceluiaşi parchet prin respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluţia nr. 11541/6537/11/2/2008 din 8 decembrie 2008.
Procurorii au reţinut că suma de 8.875 euro însuşită de intimată face parte dintr-un împrumut personal contractat de V.A. anterior căsătoriei cu M.Ş., în cuantum total de 34.500 euro, contract finalizat în timpul căsătoriei, dar pe numele de V.A. Suma era destinată acoperirii ratelor lunare pe care trebuie să le plătească intimata, creditul fiind garantat cu ipoteca instituită asupra apartamentului 34 al imobilului situat în Tg. Mureş, proprietatea exclusivă a acesteia.
S-a reţinut că intimata nu a avut intenţia infracţională, fiind convinsă că suma îi aparţine.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul M.Ş. a formulat două plângeri în baza art. 2781 C. proc. pen., formând obiectul dosarelor nr. 104/1/2009 şi nr. 495/1/2009, conexate, susţinând, în esenţă, că suma ar constitui un bun comun şi intimata a intenţionat să-şi însuşească bunul, sustrăgându-l de la masa partajabilă.
Examinând plângerea declarată de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondată, pentru motivele ce urmează:
Susţinerile intimatei au fost dovedite cu contractul de credit nr. H.L. 9310 din 23 februarie 2007 încheiat de V.A. cu SC B. SA, sucursala Moşilor, contractul de ipotecă autentificat la aceeaşi dată de SC D. Birou Notarial sub nr. 293 din 23 februarie 2007 şi cu extrasul de C.F., acte depuse de V.A. şi aflate la dosarul Parchetului.
De asemenea, s-a depus Hotărârea nr. 854 din 6 decembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care s-a admis cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de doamna M.A. (V.), judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş (în raport cu articolul „Judecătoarea M.A., victimă sau infractor" publicat în „Z.M." nr. 278).
Înalta Curte de Casaţie şi justiţie reţine că, într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt între soţi, prevăzută de art. 208 – art. 210 C. pen., atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective, fapta intimatei de a depune într-un cont pe numele său a acestei sume, în vederea achitării ratelor împrumutului contractat pe numele său avut anterior căsătoriei, V.A, iar nu pe numele de M.A., nu constituie infracţiunea de furt, împrumutul fiind garantat cu ipoteca asupra unui apartament, bun propriu al intimatei.
În aceste condiţii, dovedite cu acte, este evidentă lipsa oricărei intenţii infracţionale a intimatei de a-şi însuşi un bun „comun".
În consecinţă, reţinând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de V.A. adoptată prin rezoluţiile împotriva cărora s-a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
În baza art. 278 alin. (8) lit. a) va menţine rezoluţiile atacate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei şi în baza art. 193 alin. (6) din acelaşi cod, va suporta şi cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei efectuate de intimata V.A., reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.Ş. împotriva Rezoluţiei nr. l502/P/2008 din 5 noiembrie 2008 şi a Rezoluţiei nr. l 1541/6537/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţiile atacate.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către intimata V.A.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
