ICCJ. Decizia nr. 922/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 922/2009
Dosar nr. 1557/118/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 17 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost condamnat inculpatul P.N.(fiul lui I. şi al F., născut la data de 11 iunie 1973 în municipiul Medgidia, judeţul Constanţa, necăsătorit, domiciliat în municipiul Medgidia, judeţul Constanţa, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa) la pedeapsa de 19 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. b) şi c) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 10 ianuarie 2008 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Între inculpat şi tatăl său, victima P.I., a existat o stare conflictuală mai veche generată de dorinţa obsesivă a inculpatului de a dispune de banii de pensie ai tatălui său sau pentru a dobândi proprietatea locuinţei părinteşti, cel puţin în calitate de coproprietar după dezbaterea succesiunii.
Pe fondul acestor discuţii la data de 8 ianuarie 2008, surescitat şi de refuzul victimei de a anula procura notarială către martora M.C. şi de a semna o astfel de procură în favoarea lui, inculpatul a declanşat un nou conflict şi a aplicat tatălui său, în vârstă de 76 ani, - multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, în special în zona capului, iar în final l-a izbit cu capul de un şifonier.
În urma violenţelor exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni grave care i-au cauzat decesul.
Din constatările raportului medico-legal nr. 22/2 din 3 martie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului mixt, traumatic şi hemoragic, urmare a hematoamelor multiple bilaterale, rezultând 12 coaste fracturate pe mai multe linii, atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă.
Acelaşi raport medico legal a mai evidenţiat că leziunile traumatice au fost produse cu puţin timp înainte de deces, prin lovituri repetate cu corpuri dure, la nivelul capului şi membrelor superioare şi comprimare la nivelul gâtului şi toracelui.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului-verbal de sesizare, procesului-verbal de cercetare la faţa locului, raportului de constatare medico-legală de necropsie, planşelor foto executate în cauză, raportului de constatare privind examinarea petelor de sânge ridicate de la locuinţa victimei şi inculpatului, raportului de expertiză psihiatrică asupra inculpatului, depoziţiilor martorilor M.C., R.P., T.M. şi C.A., mijloace de probă coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut constant în faza de urmărire penală fapta reţinută în sarcina sa, iar în faza de cercetare judecătorească a confirmat incidentul din dimineaţa zilei de 8 ianuarie 2008 (filele 15-16 din dosarul Tribunalului Constanţa şi fila 20 din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 1/P din 13 ianuarie 2009 a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşită, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin urmare, este evident că atingerea dublului scop – educativ şi preventiv al pedepsei – este condiţionat de caracterul adecvat al acestuia, instanţei revenindu-i sarcina asigurării unei optime corelări între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata şi modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.
Prin aplicarea unei pedepse se urmăreşte să se obţină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel ca pedeapsa aplicată să fie adoptată persoanei făptuitorului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este între 15 şi 25 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În speţă, aceste criterii de individualizare au fost avute în vedere de instanţa de fond şi verificate de instanţa de apel, iar pedeapsa aplicată, orientată spre media limitelor prevăzute de textul sancţionator, corespunde scopului pedepsei aşa cum a fost definit de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 10 ianuarie 2008 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 1/P din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 ianuarie 2008 la 16 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 933/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
