ICCJ. Decizia nr. 950/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 950/2009
Dosar nr. 1531/110/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 504 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Bacău a hotărât următoarele:
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.(fost R., fiul lui I. şi M., născut la 19 mai 1981 în oraşul Buhuşi, cu acelaşi domiciliu) la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea pedepsei de 120 lei (RON) amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 339 din 12 august 2002 a Judecătoriei Buhuşi şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea civilă V.R.
Constată că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6.000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că în perioada iunie-septembrie 2003, prin inducerea lor în eroare, inculpatul M.C. le-a racolat şi transportat în oraşul Milano, Italia, pe părţile vătămate C.M. şi V.R., în vederea practicării prostituţiei, activitate de pe urma căreia a realizat importante sume de bani.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză : sesizarea organelor de cercetare penală, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţia martorei A.M., procese-verbale de verificare a intrărilor-ieşirilor din ţară, acte de stare civilă, procese-verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 7 din 13 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Reiterând criticile formulate în calea de atac a apelului, inculpatul M.C. a declarat recurs solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Inculpatul M.C.(fost R.) a racolat tinere femei pe care le-a trimis în Italia, unde locuia fosta sa soţie, R.A., care prelua tinerele şi le exploata prin practicarea prostituţiei.
În vara anului 2003, inculpatul le-a racolat pe C.M. şi V.R. din Buhuşi pentru care a procurat documentele de călătorie necesare, a rezolvat problema transportului, suportând personal toate cheltuielile, şi le-a asigurat că în Italia vor munci într-un bar unde şef este soţia sa.
La Milano, cele două părţi vătămate acostau clienţi în barul unui patron italian şi întreţineau relaţii sexuale contra cost, jumătate din câştiguri revenindu-i A.R. Partea vătămată V.R. nu a rezistat presiunilor psihice şi şantajului la care era supusă, revenind în ţară.
Declaraţiile iniţiale ale părţilor vătămate se coroborează atât între ele, cât şi în raport de celelalte dovezi ale cauzei. Părţile vătămate au fost contactate de inculpat care, prin ameninţări şi/sau promisiuni a încercat să le determine să-şi schimbe declaraţiile, apelând în acest sens şi la martora A.(mama părţii vătămate C.M.).
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.
Înalta Curte constată că materialul probator face dovada vinovăţiei inculpatului, fiind stabilite în mod concret şi amănunţit atât modalitatea de săvârşire a faptelor, cât şi sumele de bani încasate de soţia inculpatului, R.A., de pe urma practicării prostituţiei de către cele două victime, întreaga activitate infracţională fiind gândită, organizată şi realizată de către cei doi făptuitori, împreună.
Nefiind temeiuri de achitare şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului din oficiu al intimatelor părţi civile se va suporta din fondul aceluiaşi minister.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.(fost R.)C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi civile, se va suporta din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
