ICCJ. Decizia nr. 960/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 960/2009
Dosar nr. 2931/180/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 705 din 7 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 2931/180/2008, s-a dispus:
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulate de petentul R.V. cu domiciliul în municipiul Bacău, judeţul Bacău, împotriva ordonanţei nr. 1842/P/2007 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi a rezoluţiei nr. 155/11/2/2007 din 24 ianuarie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, ca nefondată.
S-a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 02 aprilie2007, numitele G.L. şi F.M. au formulat plângere penală împotriva numitului R.V., solicitând cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă.
În fapt sus-numitele au arătat că sunt în litigiu cu R.V. de o perioadă mai lungă de timp, în care acesta, pentru a le intimida, a formulat numeroase plângeri penale împotriva lor, ce au fost soluţionate definitiv în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele neconfirmându-se.
Prin rezoluţia din 15 mai 2007 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului, pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen. constând în aceea că în cursul anului 2006, a formulat o plângere penală faţă de G.L. şi F.M., înregistrată sub nr. l467/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, învinuindu-le în mod mincinos de săvârşirea infracţiunilor de furt, înşelăciune, fals în declaraţii şi uz de fals, cercetările efectuate în cauză neconfirmând existenţa faptelor.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă că învinuitul R.V. s-a judecat, în calitate de moştenitor al defunctului R.V. cu ceilalţi moştenitori - printre care şi persoanele sus-menţionate - pentru înscrierea sa în titlul de proprietate nr. 118933/25 septembrie 1995 aplicare a Legii nr. 18/1991. În acest sens învinuitul a formulat mai multe acţiuni judecătoreşti având ca obiect anulare titlu de proprietate, modificare titlu de proprietate etc.
Prin Decizia civilă nr. 407 din 04 martie 1998 a Curţii de Apel Bacău, s-a admis acţiunea civilă formulată de învinuit împotriva numitei G.E. şi a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii 18/1991, dispunându-se înscrierea învinuitului în calitate de moştenitor în titlul de proprietate nr. 118933/25 septembrie 1995, emis pe numele pârâtei G.E.
Întrucât ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, prin Hotărârea nr. 4275 din 11 mai 1998 Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18 /1991 a modificat titlul de proprietate sus-menţionat, prin înscrierea învinuitului în calitate de moştenitor, celelalte acţiuni judecătoreşti formulate de acesta au fost respinse.
Cu toate acestea, învinuitul a continuat să formuleze acţiuni judecătoreşti, solicitând a i se constata calitatea de unic moştenitor al defunctului R.V. şi în paralel a formulat numeroase plângeri penale prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de G.L., F.M. şi alte rude ale sale pentru fapte de fals, uz de fals, înşelăciune şi furt - sesizând că aceştia ar fi obţinut titlul de proprietate 118933/25.99.1995 pe căi ocolite, prin săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate precum şi prin săvârşirea unor fapte de dare de mită funcţionarilor publici care s-au ocupat de eliberarea titlului.
Urmare a cercetărilor penale efectuate în Dosarul 1467/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, la plângerea învinuitului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.L., F.M., G.M., L.T. şi P.S. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 208, art. 289, art. 291, art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât nu s-a confirmat existenţa acestor infracţiuni. Soluţia adoptată de procuror a fost menţinută prin respingerea plângerii la soluţie formulate de învinuit în faţa instanţei de judecată.
De asemenea, urmare a cercetărilor penale efectuate în Dosarul 34/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, la plângerea învinuitului, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de G.L., F.M., ş.a. sub aspectul infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. întrucât fapta nu există. Cu toate că nu a formulat plângere împotriva acestei soluţii în termen legal, în cursul anului 2007, învinuitul a formulat o plângere penală cu acelaşi obiect la instanţa de judecată, Judecătoria Bacău dispunând în necunoştinţă de cauză - prin sentinţa penală nr. 1130 din 08 mai 2007, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea efectuării cercetărilor penale.
Ca urmare a cercetărilor, numeroasele plângeri ale inculpatului formulate împotriva numitelor G.L. şi F.M. apar ca având caracter şicanator, întrucât au acelaşi obiect ce a fost soluţionat anterior, soluţiile de neurmărire pronunţate de procuror fiind menţinute de către instanţa de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul R.V. a formulat recurs, recurs care a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 918/R din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei decizii, petentul R.V. a formulat recurs.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 59 din 29 ianuarie 2009, în temeiul 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul petentului.
Împotriva acestei decizii, petentul R.V. a formulat un nou recurs.
Recursul formulat este inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă şi din dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen.
per a contrario, hotărârile pronunţate de către o instanţă de recurs, fiind definitive, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că petentul a formulat recursuri, succesive, împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, respectiv împotriva unei hotărâri definitive, după cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Bacău.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul petiţionarului, întrucât, după cum s-a menţionat, acesta vizează o hotărâre definitivă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Penal → |
|---|
