ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 957/2009
Dosar nr. 1167/54/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 4 din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanţei nr. 8/P/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată A.M. s-a adresat parchetului cu plângere penală împotriva judecătorilor L.D. din cadrul Judecătoriei Balş şi B.I. din cadrul Tribunalului Olt, pe care i-a acuzat că nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării cauzelor civile cu care au fost investiţi şi în care petiţionarul avea calitatea de parte.
Totodată, persoana vătămată a formulat plângere penală şi împotriva funcţionarilor din cadrul Prefecturii Olt şi A.N.C.P.I. Olt, Consiliului judeţean Olt, primăriilor Şopârliţa şi Pîrşcoveni, pentru modul cum au întocmit fişele premergătoare titlului de proprietate şi au emis titlul de proprietate pe numele său.
Prin ordonanţa nr. 8/P/2008 din 4 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii L.D. şi B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cauza a fost disjunsă, iar competenţa de soluţionare declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la celelalte persoane reclamate, din cadrul administraţiei publice locale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul L.D. a soluţionat Dosarul civil nr. 3450/184/2007 al Judecătoriei Balş având ca obiect o acţiune pentru anularea titlului de proprietate formulată, printre alţii, şi de petentul A.M., în care, prin sentinţa civilă nr. 3173 din 29 noiembrie 2007 a respins acţiunea reclamanţilor.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 389/2008 a Tribunalului Olt.
Acelaşi judecător a soluţionat şi Dosarul civil nr. 3844/184/2006 al Judecătoriei Balş în care petentul nu a fost parte, iar hotărârea pronunţată a rămas definitivă prin nerecurare.
Judecătorul BeŞIiu Ion a făcut parte din completul de judecată care, prin Decizia civilă nr. 636 din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Olt, a admis recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 401 din 9 februarie 2007 a Judecătoriei Balş şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins cererea reclamanţilor printre care se număra şi petiţionarul A.M.
Verificările efectuate nu au relevat indicii de săvârşire a vreunui abuz din partea celor doi magistraţi prin care interesele legale ale petiţionarilor să fi fost vătămate.
Judecătorii s-au pronunţat în cauzele cu care au fost investiţi potrivit probelor existente pe care le-au evaluat şi interpretat în conformitate cu dispoziţiile legale în materie şi potrivit propriei lor convingeri.
Plângerea petiţionarului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă prin rezoluţia nr. 805/II/2/2008 din 8 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Instanţa de fond a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că cei doi magistraţi ar fi acţionat cu rea-credinţă pentru a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate, iar evaluarea probatoriilor – prin reţinerea unora dintre probe şi înlăturarea altora – reprezintă un proces de analiză şi interpretare ce ţine de actul deliberării.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul A.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi anularea rezoluţiilor procurorului, întrucât a făcut dovada săvârşirii faptelor penale sesizate.
Recurentul petiţionar a susţinut că parchetul nu a verificat şi nu s-a pronunţat asupra fiecărei hotărâri judecătoreşti criticate în parte din examinarea cărora ar fi rezultat modul în care judecătorii au încălcat dispoziţiile legii fondului financiar şi ale codului de procedură civilă şi au eludat probele administrate.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică. Instanţa a verificat soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror şi a constatat că în cauză nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistraţii judecători L.D. şi B.I.; întrucât acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, existând cazul de împiedicare a exercitării acesteia prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., în mod întemeiat procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi.
Procurorul nu poate verifica şi nici nu se poate pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în condiţiile în care nemulţumirea părţii în legătură cu soluţia dispusă este singurul argument al plângerii formulate, iar administrarea şi interpretarea probatoriului este atributul instanţei a cărei exercitare este verificată şi cenzurată în căile de atac.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de petiţionarul A.M. este nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 950/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 960/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
