ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1959/2009
Dosar nr. 8190/1/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
La data de 19 octombrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe plângerea penală formulată de petiţionarul A.I. împotriva magistratului F.M.D. , procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,favorizarea infractorului,fals intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi conflict de interese.
În motivarea plângerii se arată că prin rezoluţia adoptată sub nr. 9743/4685/II/2/2009 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, realizează nu conflict de interese,cercetându-şi şeful ierarhic superior direct.
În drept, petentul a invocat disp. art. 275 C. proc. pen.
Curtea reţine că, potrivit art. 2781 C. proc. pen.,cenzura instanţei de judecată este limitată la soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată,neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluţii şi,cu atât mai puţin,în lipsa unei asemenea soluţii.
În acelaşi timp,plângerea,ca modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen.,trebuie să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul său; în lipsa acestei menţiuni obligatorii, organul de urmărire penală se află practic în imposibilitate de a efectua cercetări în cauză şi de a dispune asupra începerii urmăririi penale,în condiţiile prev. de art. 228 C. proc. pen.
Este adevărat că potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen.,în situaţia în care a fost greşit îndreptată,plângerea se trimite organului competent, însă această dispoziţie legală are în vedere situaţia în care plângerea cuprinde formal menţiunile înscrise în art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în speţă, Curtea constată pe de o parte că în cauză organul de urmărire penală nu a dispus una dintre soluţiile care,potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate în faţa instanţei (lucru pe care însuşi petentul îl recunoaşte implicit în plângerea adresată Curţii), iar pe de altă parte că, deşi intitulată „plângere penală”, aceasta nu cuprinde una dintre menţiunile obligatorii,respectiv descrierea faptei imputate intimaţilor.
În aceste condiţii,nefiind incidente nici disp. art. 2781 C. proc. pen. şi nici cele ale art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibilă plângerea petentului,obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1968/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
