ICCJ. Decizia nr. 954/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 954/2009
Dosar nr. 106/1/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1224/P/2007 din 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii T.L., M.G., U.D., P.M., S.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, Cornean Dumitru, prim-procuror de la acest parchet şi procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut următoarele:
Prin plângeri succesive, SC G.F. SRL, Asociaţia 16-21 Decembrie 1989 Lugoj şi Ziarul R. au solicitat cercetarea lui Cornean Dumitru, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, precum şi a „tuturor procurorilor subordonaţi făptuitorului ce se fac vinovaţi şi a judecătorilor implicaţi şi vinovaţi de soluţiile nelegale date în aceste dosare(…) ” , sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Tot astfel, se solicită tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.N.T., din circumscripţia Judecătoriei Lugoj, fără a se specifica faptele penale care i se impută.
Argumentându-şi plângerile în fapt, petentele invocă aspecte vizând parcursul profesional şi/sau didactic al unor procurori de la unitatea arătată, pretinse relaţii de prietenie apropiată, etc. între aceştia, avocaţi şi executori judecătoreşti, toate grefate pe „soluţii abuzive, neconstituţionale, cu încălcarea gravă a legii cu bună ştiinţă şi cu intenţie (..), nelegiuiri din partea prim procurorului (...)”, etc.
În plângerea înaintată de A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj şi Ziarul R., sunt enumerate mai multe dosare soluţionate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, prin neînceperea urmăririi penale, astfel:
- dosar soluţionat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluţia din data de 7 septembrie 2006;
- dosar soluţionat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluţia din data de 4 septembrie 2006;
- dosar soluţionat de procuror S.A., în care s-a emis rezoluţia din data de 23 aprilie 2007;
- dosar soluţionat de procuror T.L., în care s-a emis rezoluţia din data de 12 iunie 2007.
Totodată, este menţionat şi dosarul aflat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, soluţionat de procurorul R.V., prin rezoluţia de neurmărire penală, din data de 25 iunie 2007.
Se constată că, la sesizarea organului de urmărire penală, au fost ignorate dispoziţiile art. 222, alin. (3) C. proc. pen., în sensul că plângerea formulată de B.I. - reprezentantul legal al asociaţiei, nu este însoţită de un mandat special.
SC G.F. SRL, prin mandatar A.M.E., a menţionat, la rândul său, mai multe dosare penale soluţionate de procurori ai aceleiaşi unităţi de parchet, prin neînceperea urmăririi penale, după cum urmează :
- dosar soluţionat de procuror P.M., în care s-a emis rezoluţia din data de 2 august 2006;
- dosar soluţionat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluţia din data de 7 septembrie 2006;
- dosar soluţionat de procuror M.G., în care s-a emis rezoluţia din data de 12 martie 2007;
- dosar soluţionat de procuror T.L., în care s-a emis rezoluţia din data de 12 iunie 2007.
La rândul său, societatea invocă Dosarul nr. 222/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, soluţionat de procurorul R.V., prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, din data de 25 iunie 2007.
Petentele reclamă totodată şi rezoluţiile primului procuror de respingere a plângerilor formulate împotriva soluţiilor de neurmărire penală, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., pe care le apreciază a fi fost emise cu încălcarea legii.
Faţă de lipsa oricăror elemente care să poată susţine solicitarea efectuării de cercetări faţă de „judecătorii implicaţi şi vinovaţi de soluţiile nelegale date în aceste dosare (...)”, actele premergătoare s-au limitat la procurorii nominalizaţi.
Tot astfel, întrucât plângerea aceloraşi petente faţă de executorul judecătoresc B.N.T., a făcut obiectul Dosarului nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în care s-a emis rezoluţia de neurmărire penală din data de 25 iunie 2007, nu s-au mai efectuat cercetări faţă de acesta, cu atât mai mult cu cât soluţia a fost menţinută în procedurile arătate de dispoziţiile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
Fondul care a generat sesizarea parchetului cu plângerile enumerate l-a constituit evacuarea, la data de 23 ianuarie 2006, a SC G.F. SRL, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj şi, respectiv, a Ziarului R. din imobilul situat în Lugoj, str. A. Mocioni, care îşi desfăşurau activitatea în mai multe încăperi alăturate.
Evacuarea a fost efectuată de către executorul judecătoresc B.N.T., în temeiul sentinţei civile nr. 1361 din 20 mai 2004, pronunţată de Judecătoria Lugoj, în Dosarul nr. 709/2004.
Ulterior acestui moment, SC G.F. SRL s-a adresat judecătoriei cu acţiune în despăgubiri, în contradictoriu cu proprietarii imobilului, motivată de investiţiile care au adus imobilului un spor de valoare.
Pe de altă parte, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj şi, respectiv, Ziarul R. au învestit instanţa cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect restituirea de către aceiaşi pârâţi a mai multor bunuri mobile - înscrisuri, etc., pretins luate în custodie, cu prilejul evacuării imobilului mai sus menţionat.
Argumentele petentelor vizează, de fapt, modul de soluţionare a dosarelor penale la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj şi, respectiv, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la fel cum, în susţinerea plângerilor penale formulate, s-au invocat aspecte de netemeinicie şi nelegalitate ale unor hotărâri judecătoreşti.
De altfel, este de principiu că hotărârile judecătoreşti irevocabile intră în puterea lucrului judecat, organul de urmărire penală neavând prerogativa cenzurării lor, iar activitatea de înfăptuire a justiţiei, exercitată de magistraţi în limitele dispoziţiilor legale incidente, nu poate fi circumscrisă în nici un mod ilicitului penal.
Pe de altă parte, faţă de principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii, care guvernează materia litigiilor civile, este de înţeles că soluţia pronunţată, după evaluarea probatoriului şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, deşi temeinică şi legală, va nemulţumi oponentul părţii care a câştigat procesul, care are un interes total opus.
Împotriva acestei rezoluţii, petentele au formulat plângere adresată procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11153/6333/II/2/2008 apreciind că nu a fost reţinută nici o încălcare a dispoziţiilor legale, iar faptele cu privire la care s-a solicitat a fi cercetaţi magistraţii asistenţi nu există.
Nemulţumite şi de soluţia procurorului-şef, petentele s-au adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, respectiv Î.C.C.J.
Examinând actele şi lucrările dosarului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistraţii menţionaţi este legală şi temeinică. Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că rezoluţiile pronunţate de acestea, prin încălcarea legii, în detrimentul petentelor.
Împrejurarea că petentele sunt nemulţumite de soluţiile adoptate în cauzele aflate pe rolul parchetelor, nu poate determina existenţa infracţiunilor pe care acestea le-au indicat în plângere.
De asemenea, Înalta Curte constată că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraţilor (cum au procedat petentele în prezenta cauză), ci împotriva actelor emise de aceştia.
Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondate plângerile formulate împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarele SC G.F. SRL, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj şi Ziarul R. împotriva rezoluţiei nr. 1224/P/2007 din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarele să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 958/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
